ICCJ. Decizia nr. 2174/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 300 din 30 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Vaslui s-au dispus următoarele:
I. Condamnarea inculpatului P.O.V. la 4 pedepse de câte 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea a patru infracțiuni de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 25 martie 2002 la 13 septembrie 2002.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
S-a dispus restituirea către inculpat a unei cărți și a unui Monitor Oficial și au fost confiscate celelalte bunuri înregistrate drept corpuri delicte la poziția nr. 21/2003.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de părțile civile F.M., M.V. și L.C.
S-a luat act că partea civilă A.Șt. a renunțat la pretențiile civile.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 11.000.000 lei din care s-a dispus ca suma de 3.600.000 lei să fie acoperită din suma consemnată la C.EC., confiscată de la inculpat.
II. în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului P.O.V., pentru 3 infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. (părți vătămate A.I., R.T. și P.E.).
în esență s-au reținut următoarele:
Inculpatul P.O.V. este medic specialist expertiză medicală, membru al C.E.M.P.H., iar până la înființarea acesteia a lucrat la C.J.P.A.S. Vaslui - Compartimentul de Expertiză Medicală.
S-a reținut că în calitate de medic specialist expertiză inculpatul a pretins și primit de la mai multe persoane diferite sume de bani și bunuri.
Astfel: - de la F.M. a pretins, la 12 aprilie 2001, suma de 500.000 lei și un curcan pentru a-i menține gradul II de invaliditate;
- de la A.Șt. a pretins în același scop, la 8 martie 2001, 500.000 lei și o pasăre;
- de la L.C., pentru a-i menține gradul de invaliditate, a pretins, în luna august 2001, suma de 500.000 lei;
- de la M.V. a primit pe 25 martie 2002 suma de 500.000 lei, fiind surprins în flagrant de organele de urmărire penală.
Față de poziția în instanță a părților vătămate P.E., A.I., R.T. și de actele existente la dosar, instanța a concluzionat că nu există probe directe sau indirecte din care să rezulte că inculpatul a primit sau a pretins sume de bani, sau bunuri de la aceste persoane, pentru a atesta că acestea au capacitatea de muncă pierdută parțial.
în consecință, s-a reținut că trei dintre infracțiunile de luare de mită pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, nu există.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței susținând în principal că nu există dovezi certe că faptele pentru care a fost condamnat există și în subsidiar că pedeapsa aplicată este disproporționată.
Prin decizia penală nr. 442 din 14 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Instanța de apel a reținut că situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor au fost corect stabilite, din probe rezultând că inculpatul, în calitate de medic la C.J.P.A.S. Vaslui - Compartimentul de Expertiză Medicală, a pretins ori a acceptat bani sau alte bunuri, în patru cazuri, pentru a menține gradul de invaliditate sau pentru a nu stabili un grad inferior.
S-a apreciat că pedeapsa a fost just individualizată, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind judicios aplicate, astfel încât nu se impune reducerea cuantumului pedepsei.
Inculpatul a declarat recurs susținând că nu există dovezi certe că faptele există și a solicitat să se dispună achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Cu ocazia dezbaterilor procurorul a invocat nelegala compunere a completului de judecată.
Recursul este fondat.
Din verificarea dosarului nr. 2936/2002 al Tribunalului Vaslui rezultă că pe tot parcursul judecării cauzei în primă instanță, inclusiv la pronunțarea sentinței penale nr. 300 din 30 iunie 2004, completul de judecată a fost compus din 2 judecători, încălcându-se dispozițiile imperative ale legii cu privire la compunerea instanței.
Astfel, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 republicată, cauzele date, potrivit legii, în competența în primă instanță a judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel, se judecată de un singur judecător.
Prin derogare de la regula generală instituită de dispoziția legală menționată, infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, se judecă conform art. 29 C. pen., în primă instanță de complete specializate formate din 2 judecători.
Cum în speță, nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 78/2000, cauza trebuie judecată de un complet constituit potrivit regulilor generale, dintr-un singur judecător.
Așa fiind, se constată existența cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., care va fi luat în considerare din oficiu, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen.
în consecință, se va admite recursul inculpatului și se vor casa hotărârile pronunțate.
întrucât dispozițiile legale referitoare la compunerea instanței sunt prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sub sancțiunea nulității, se va dispune conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Soluția de casare cu trimitere determinată de nulitatea absolută a constatat, a făcut inutilă examinarea motivului de recurs invocat de inculpat, care și-a formulat apărările în cursul cercetării judecătorești ce s-a efectuat în rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2168/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2168/2005. Penal → |
|---|
