ICCJ. Decizia nr. 1957/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 135 din 31 martie 2004 a Tribunalului Vaslui, a fost condamnat inculpatul C.M. la următoarele pedepse:
- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.;
- un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 862C. pen., a fixat termen de încercare de 5 ani.
în baza art. 863C. pen., a obligat inculpatul să se prezinte la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Vaslui și să se supună măsurilor stabilite de acesta și să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu sau loc de muncă, precum și informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
în baza art. 254 alin. (3) C. pen. și art. 257 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpat în folosul statului suma de 10 milioane lei.
A respins acțiunea civilă formulată de părțile civile I.C.M. și I.M., ca nefondată.
în baza art. 353 C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanța nr. 7/P/2002 din 21 martie 2003 a P.N.A. - Serviciul teritorial iași și aplicată asupra imobilului apartament, compus din 2 camere cu o suprafață utilă de 52,31 mp, situat în Bârlad, până la concurența sumei de 10 milioane lei și până la achitarea acestei sume.
A respins plângerea formulată de petenta C.L. împotriva măsurii de aplicare a sechestrului asigurator asupra imobilului apartament.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
Inculpatul C.M., în perioada februarie 1998 - iunie 2001, a lucrat la S.A.D.P.P. - G.C.L. din cadrul Primăriei municipiului Bârlad, având funcția de tehnician.
în prezent, inculpatul îndeplinește funcția de inspector la Serviciul licitații și achiziții publice.
La data săvârșirii faptei, inculpatul C.M. avea ca atribuții de serviciu, conform fișei postului, întocmirea documentației pentru Consiliul local în vederea atribuirii de locuințe construite din fondurile statului sau din alte fonduri de la bugetul local și răspundea de respectarea normelor legale ce reglementează această activitate.
Părțile vătămate I.C.M. și I.M. s-au hotărât să-și cumpere o locuință în municipiul Bârlad, întrucât locuiau cu părinții lor în satul Pupezeni, comuna Bălășești, județul Galați, în urma disponibilizării din 1997, rămânând fără loc de muncă în Brașov și vânzându-și apartamentul din acel oraș.
în august 1998, părțile vătămate I.C.M. și I.M., aflându-se în vizită, l-au cunoscut pe inculpatul C.M. la familia A.V. și D., aceasta din urmă fiind sora părții vătămate I.C.M.
Părțile vătămate au aflat astfel unde lucrează inculpatul C.M. și i-au spus despre intenția lor de a-și cumpăra o locuință, cerându-i ajutorul.
Inculpatul le-a spus acestora că le poate obține o locuință socială din fondul locativ de stat, dar acest ajutor "costă", întrucât trebuie să intervină pe lângă mai multe persoane cu funcții, pretinzându-le suma de 10 milioane lei în schimbul obținerii locuinței.
Urmare acestor înțelegeri, la începutul lunii octombrie 1998, inculpatul ce-a cerut părților vătămate această sumă, manifestând insistență și fermitate pentru a-i fi remisă urgent, ceea ce s-a și întâmplat după ce soții I. au lichidat contul la B.A.
A doua zi, inculpatul le-a predat cheia casei, iar după câteva săptămâni, un contract de închiriere, ceea ce a determinat nemulțumirea părților vătămate care se înțeleseseră cu inculpatul să cumpere imobilul.
Din actele dosarului rezultă, reține prima instanță, că inculpatul, încălcându-și atribuțiunile de serviciu, a pretins și primit suma de 10 milioane lei, influențând decisiv atribuirea locuinței părților vătămate, fără ca acestea să îndeplinească condițiile legale.
Săvârșirea infracțiunilor și vinovăția inculpatului sunt dovedite prin următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor A.V., A.D., F.V., I.N., C.P., H.C., G.V., I.M.A., V.V., actele depuse la dosar, respectiv, contractul cadru de închiriere 174 din 30 octombrie 1998, contractul de închiriere nr. 7768 din 17 august 1999, înscrisuri întocmite de învinuit, memoriul adresat de partea vătămată primarului municipiului Bârlad, adresa de la B.A., procesul-verbal de verificare, registru intrare-ieșire corespondență Primăria municipiului Bârlad, copia antecontractului de vânzare-cumpărare a locuinței părții vătămate de la Brașov, dosarul conform cu originalul întocmit în vederea închirierii imobilului din str. Hotin, copii de pe hotărârile Consiliului local Bârlad și procesele-verbale întocmite de comisie, copii ale altor cereri de locuințe, raport de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.
în termen legal, hotărârea a fost apelată de P.N.A. Iași care a criticat-o sub aspectul legalității și temeiniciei, invocând faptul că încadrarea juridică dată faptelor nu este corectă, solicitându-se înlăturarea dispozițiilor art. 1 și 6 din Legea nr. 78/2000, infracțiunile fiind săvârșite înainte de intrarea în vigoare; neaplicarea pedepsei complementare, obligatorie atunci când se dispune condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen.; greșita confiscare de la inculpat a sumei primite ca mită, întrucât trebuia să fie obligat acesta la despăgubirea părților civile; greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului.
Sentința penală a fost apelată și de inculpatul C.M. care se consideră nevinovat pentru săvârșirea ambelor infracțiuni, solicitând achitarea, invocând motive de competență (respectiv, că urmărirea penală nu trebuia efectuată de P.N.A.), de aplicare greșită a legii (întrucât el nu avea atribuții de vânzare a imobilelor, nici repartizarea spațiilor de locuit), interpretarea eronată a probelor, menținerea greșită a sechestrului asupra imobilului său proprietate comună cu soția. Inculpatul mai susține ca motiv de apel și prescripția răspunderii penale față de data săvârșirii infracțiunii.
Sentința penală a fost apelată și de părțile civile, care o consideră nelegală și netemeinică.
Prin decizia penală nr. 351 din 12 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. 2274/2004, au fost admise apelurile declarate de P.N.A. - Serviciul teritorial Iași, de inculpatul C.M. și de părțile civile și, rejudecând cauza, a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor (2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.; un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen), a înlăturat dispozițiile referitoare la aplicarea art. 1 și art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), precum și cele referitoare la aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen. și a achitat inculpatul, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen.
A condamnat pe inculpatul C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.
A menținut dispozițiile privind aplicarea art. 861C. pen., art. 863_i art. 864C. pen.
A redus durata termenului de încercare de la 5 ani la 3 ani și 6 luni închisoare.
A înlăturat dispozițiile referitoare la confiscarea specială de la inculpat a sumei de 10 milioane lei.
în baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile către părțile civile în sumă de 10 milioane lei.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Nemulțumit de această decizie, inculpatul în termenul legal, a formulat recurs, pe care l-a înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte.
Un al doilea motiv al recursului se referă la nelegalitatea efectuării urmăririi penale de către P.N.A., organ necompetent în concepția recurentului.
Recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
în privința primului motiv exprimat, cel referitor la nevinovăția inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., pentru care s-a solicitat achitarea sa, probele administrate în cauză relevă cu prisosință că inculpatul este cel care, cunoscând nevoia în care se aflau părțile vătămate, la solicitarea acestora de a le facilita obținerea unei locuințe, s-a oferit să le rezolve situația, pretinzându-le suma cu 10 milioane lei. El a solicitat și obținut această sumă de bani, creând impresia denunțătorilor că o va transmite unor funcționari cu atribuțiuni de conducere și altora care decideau asupra cererii, asupra cărora a pretins că are influență.
Faptele au fost probate prin:
- plângerea și declarațiile părților vătămate;
- depozițiile martorilor A.V., A.D., F.V., I.N., C.P., H.C., G.V., I.M.A., V.V.
- contracte de închiriere.
- memoriul adresat de partea vătămată primarului municipiului Bârlad.
- adresă de la B.A.
- raport de constatare tehnico-științifică ce relevă vinovăția inculpatului.
Nici cel de-al doilea motiv nu poate fi primit.
P.N.A. - Serviciul Iași a fost sesizat la data de 18 noiembrie 2002 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, prin ordonanța nr. 323/A.A/2002, constituindu-se dosarul penal nr. 7/P/2002.
P.N.A. - Serviciul teritorial Iași este competent să efectueze urmărirea penală. Este adevărat că în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002, P.N.A., care funcționează la nivel național are în competență, printre altele, infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 săvârșite de "persoane cu funcții de conducere și de control în cadrul autorităților publice centrale și locale sau în cadrul instituțiilor publice."
S-a invocat, pe bună dreptate, că inculpatul nu deținea o astfel de funcție, ci una de execuție.
Nici celelalte criterii, valoarea pagubei peste 100.000 Euro sau perturbarea deosebit de gravă adusă instituției publice nu justificau, efectuarea urmăririi penale de P.N.A. la nivel național.
Competența Serviciului teritorial a fost atrasă de prevederile art. 13 alin. (3) din amintita ordonanță, care stipulează în mod expres că: "sunt de competența serviciilor P.N.A., care funcționează la nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel, infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu excepția celor prevăzute la alin. (2)."
Or, alin. (3) mai sus citat nu mai condiționează efectuarea urmăririi penale de către serviciile P.N.A., de existența unor criterii care țin de calitatea persoanei cercetate ori de cauzarea pagubei peste o anumită limită, ci pur și simplu de săvârșirea unei infracțiuni prevăzută de Legea nr. 78/2000.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2052/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1952/2005. Penal → |
|---|
