ICCJ. Decizia nr. 2224/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 671 din 10 decembrie 2004, Tribunalul Prahova, în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.D. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5.000.000 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 829 din 4 martie 2004 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare, care se va alătura pedepsei stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 4 ani închisoare și 5.000.000 lei amendă penală, precum și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 17 mai 2004 la zi.
S-au admis în parte acțiunile civile exercitate în cadrul procesului penal și a fost obligat inculpatul, după cum urmează:
- 236.500 lei reprezentând despăgubiri materiale și 15.000.000 lei, reprezentând daune morale către partea civilă D.R.;
- 706.826 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Serviciul de Ambulanță Prahova;
- 4.489.954 lei către partea civilă C.A.S. București și 6.578.154 lei către partea civilă C.A.S. Prahova, reprezentând despăgubiri civile la care se adaugă, în ambele cazuri, dobânda legală calculată, conform O.G. nr. 9/2000 de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare până la data achitării efective a debitului.
în baza art. 180 alin. (2) C. pen., infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă din data de 9 aprilie 2004, parte vătămată P.D., a fost condamnat inculpatul D.R., la 5.000.000 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631C. pen.
S-a luat act că partea vătămată P.D. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
A fost obligat inculpatul P.D. la 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor din oficiu, în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, în cuantum de 800.000 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
A fost obligată partea vătămată-inculpat D.R. la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza probelor administrate a reținut atât vinovăția inculpatului P.D., cât și vinovăția părții vătămate-inculpat D.R. și următoarea situație de fapt:
Partea vătămată D.R., în vârstă de 62 ani, locuiește în Ploiești împreună cu soția sa D.R. Mama soției sale este V.M. care locuiește în comuna Bărcănești, sat Tătărani, într-o casă situată la cca.150 m de șosea într-o zonă de câmpie. De mai mulți ani, acesta împreună cu soția merg des acolo pentru a o ajuta pe V.M., în vârstă de 82 ani. în apropiere este un teren aparținând familiei I. și că se învecinează cu terenurile martorilor T.M. și T.C., teren pe care I.I. l-a dat în arendă inculpatului P.D.
Această situație a făcut ca inculpatul și partea vătămată D.R. să se întâlnească mai des. Starea conflictuală dintre inculpat și partea vătămată este mai veche și în anul 2003, inculpatul a agresat fizic pe partea vătămată, faptă pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 829 din 4 martie 2004 a Judecătoriei Ploiești la 5.000.000 lei amendă penală, condamnare care a acutizat relațiile tensionate dintre inculpat și partea vătămată.
în după-amiaza de 9 aprilie 2004, partea vătămată D.R. s-a întâlnit cu inculpatul pe drumul agricol limitrof cu terenul acestuia. Potrivit declarațiilor martorilor T.M. și T.C. rezultă că partea vătămată a șicanat pe inculpat, declanșând un spray iritant în direcția feței acestuia. Inculpatul nu a reacționat imediat și a plecat în grădina sa, de unde a luat un lemn rotund, lung de cca. 1,5 m și a ieșit în câmp. între timp, partea vătămată s-a dus acasă și a luat o găleată pentru a aduce gunoi de grajd de pe terenul lui T.C. în mod obișnuit se deplasa sprijinindu-se de un băț. De la casa sa până la terenul unde era gunoiul de grajd erau cca. 200 m. în timp ce umplea găleata a observat apropierea inculpatului și s-a ridicat în picioare. Ajuns lângă partea vătămată, inculpatul l-a atacat cu acel lemn, iar partea vătămată se apăra cu toiagul pe care-l avea cu ea. Martorii T.M. și T.C., care erau în zonă, au declarat: "inculpatul a început să-l lovească pe D.R. cu bățul, partea vătămată se apăra cu toiagul, lovind și el pe inculpat, ca într-un duel". Martorul T.C. în aceste momente a intervenit și i-a despărțit.
Starea sănătății părții vătămate s-a înrăutățit după ce a ajuns acasă și a fost anunțată fiica acestuia V.V., care a transportat-o cu autoturismul personal la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, iar de acolo cu autosalvarea, a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca din București, în perioada 10 - 19 aprilie 2004 și după aceea de la 21 aprilie 2004 până la 3 mai 2004 la secția de Neurochirurgie a Spitalului Județean de Urgență Ploiești.
în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale care a stabilit că D.R. a suferit o fractură craniană liniară, fronto-parietal stânga care s-a putut produce prin lovire cu corp dur, poate data din 9 aprilie 2004, necesită 90-100 zile îngrijiri medicale și i-a pus viața în primejdie.
S-a mai reținut că în timp ce se apăra, partea vătămată D.R. a provocat inculpatului leziuni ușoare, care pentru vindecare au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale și pentru care inculpatul a depus plângere penală.
Audiat în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, inculpatul P.D. recunoaște că a lovit-o pe partea vătămată cu bățul, dar nu în zona capului, susținând că incidentul a fost inițiat de către partea vătămată care a pulverizat cu un spray în direcția feței sale și că la rândul său partea vătămată l-a lovit cu bățul pe care-l avea asupra sa, provocându-i leziunile menționate în certificatul medico-legal.
Audiat D.R. atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, partea vătămată nu recunoaște că a folosit sprayul în direcția inculpatului și că nu l-a lovit pe acesta cu bastonul, aspecte consemnate și în procesul-verbal de confruntare, aceste susțineri ale părții vătămate sunt însă infirmate de martorii audiați în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, care au relatat că partea vătămată a folosit sprayul iritant în direcția inculpatului, că ulterior conflictul a continuat, în sensul că cele două persoane care de data aceasta aveau câte un băț asupra lor s-au lovit reciproc.
Martorul T.M. a relatat că a văzut când inculpatul a început să-l lovească pe D.R. cu bățul, că acesta se apăra în același fel, lovindu-l la rândul lui pe inculpat cu toiagul, că inculpatul a căzut, după care s-a ridicat, l-a doborât pe D.R. și a continuat să-l lovească de 3-4 ori.
Aceeași împrejurare o relatează și martorii T.C. și T.D.C.
Se apreciază că, declarațiile martorilor se coroborează cu conținutul certificatelor medico-legale emise pentru cele două părți și se coroborează parțial și cu declarațiile lui P.D. și D.R., care, nici unul nu a recunoscut în totalitate faptele comise imputate.
Astfel, inculpatul P.D. a recunoscut că a lovit cu un lemn pe partea vătămată, dar nu și în zona capului, susținând că fractura craniană s-ar fi produs ca urmare a căderii victimei pe spate.
Această susținere este justificată însă de expertiza medico-legală, care a stabilit că fractura craniană este dispusă în partea din față a victimei (fronto-parietală și este liniară), ceea ce explică că a fost provocată prin lovirea cu un corp alungit, respectiv lemnul descris de martor, care era lung de cca. 1,5m. și gros de cca. 4 cm. La rândul său, partea vătămată inculpat D.R. nu recunoaște săvârșirea infracțiunii de lovire și nici folosirea sprayului iritant.
împotriva sentinței au declarat apel inculpatul P.D., partea vătămată D.R. și partea civilă C.A.S. Prahova, criticând-o ca fiind neîntemeiată.
în apelul declarat, inculpatul a solicitat reținerea la încadrarea juridică a faptei dispozițiile art. 44 C. pen., privind legitima apărare, deoarece inculpatul a ripostat după ce în prealabil a fost atacat de partea vătămată cu un spray paralizant. A mai arătat că, leziunile părții vătămate se puteau produce și prin cădere, nu numai prin lovire cu un corp dur, fiind posibil ca fractura craniană să se fi produs într-un incident anterior, dar nu a solicitat și efectuarea unei expertize medico-legale.
în final, a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
în apelul său, partea vătămată D.R. a solicitat în principal completarea probelor în temeiul art. 378 alin. (2) C. proc. pen., cu înscrisuri și doi martori pentru a dovedi pretențiile solicitate, întrucât la prima instanță nu a avut apărător, iar instanța nu a manifestat rol activ.
în subsidiar a solicitat majorarea despăgubirilor civile la 100 milioane lei daune materiale și 400.000.000 lei daune morale.
Apelanta-partea civilă C.A.S. Prahova a arătat că s-a constituit parte civilă la instanța de fond cu suma de 13.156.309 lei, sumă ce reprezintă cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate D.R., așa cum reiese din fișa de decont eliberată de Spitalul Județean de Urgență Ploiești și nu cu suma de 6.578.154 lei menționată în sentința apelată.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 49 din 2 februarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul P.D., partea vătămată D.R. și de către partea civilă C.A.S. Prahova împotriva sentinței penale nr. 671 din 10 decembrie 2004 a Tribunalului Prahova.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 17 mai 2004 la zi.
Nemulțumiți și de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs, apărătorul părții civile D.R. și inculpatul P.D.
Apărătorul părții civile, nu a motivat în scris recursul, iar în ședința publică de astăzi s-a prezentat soția acestei părți, care a depus certificatul de deces, precizând că evenimentul s-a petrecut, la o lună după pronunțarea deciziei Curții de Apel, respectiv la 2 martie 2005. în același timp a mai menționat că, doar avocatul său a declarat recursul de față.
Inculpatul, prin recursul formulat a cerut reaprecierea probelor, pentru a se dispune achitarea sa, activitatea sa infracțională desfășurându-se în legitimă apărare. în subsidiar a cerut a se da o mai mare eficiență scuzei provocării și așa să se mai reducă pedeapsa.
Recursurile sunt nefondate.
Curtea, examinând actele și probele dosarului reține că, acestea au fost evaluate corect și complet, așa încât situația de fapt, este cea corespunzătoare activității infracționale efectiv susținută de inculpat.
Nici o probă administrată, nu poate justifica reținerea legitimei apărări, invocată de recurentul inculpat.
Apărarea inculpatului, în sensul că a comis fapta reținută în sarcina sa, sub imperiul unei puternice tulburări psihice, determinată de provocare din partea persoanei vătămate, se constată că ambele instanțe au recunoscut-o și astfel temeinic și legal s-a făcut aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Drept urmare și prin acordarea circumstanței atenuante a scuzei provocării pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată, s-a stabilit judicios cu mult sub limita minimă a textului de încriminare a infracțiunii comise, așa încât nu se impune a fi redusă.
Așa deci, dându-se eficiență deplină prevederilor art. 73 lit. b) și art. 76 C. pen., nici critica formulată în subsidiar de către inculpatul recurent, nu poate a fi primită și ca atare recursul acestuia urmează a fi respins, ca nefondat.
Trecându-se la examinarea din oficiu a recursului nemotivat în scris și nesusținut nici oral și declarat de partea vătămată, constituită parte civilă D.R., doar prin avocatul său, de asemenea, se constată a fi nefondat.
Se va reține că în baza actelor depuse de această parte, dar și în raport de culpa sa (provocarea) la comiterea infracțiunii de către inculpat, temeinic și legal i s-au acordat cu titlu de despăgubiri materiale și morale, doar parte din pretențiile sale și care sunt dovedite în limita sumelor acordate de către instanța de fond.
în consecință, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse, ca nefondate.
S-au aplicat și dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2230/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2228/2005. Penal → |
|---|
