ICCJ. Decizia nr. 2199/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 123 din 13 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpata R.C., din infracțiunile prevăzute de art. 12 pct. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și de art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 pct. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a faptelor săvârșite de inculpatul B.T.O. din infracțiunile prevăzute de art. 12 pct. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 pct. 1 și 4 teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunile prevăzute de art. 12 pct. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 33 lit. a) C. pen.
A fost condamnată inculpata R.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 pct. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
în temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 23 ianuarie 2004, ora 16,00, până la 4 martie 2004.
Inculpatul B.T.O. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 pct. 1 și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 15 ianuarie 2004, ora 17,00, până la data pronunțării sentinței, 13 septembrie 2004, ora 15.00.
în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în temeiul art. 1451C. proc. pen., cu referire la art. 145 C. proc. pen., s-a prelungit măsura obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpata R.C., pe o durată de 30 zile de la 16 septembrie 2004 până la 15octombrie 2004.
S-a luat act că persoanele: T.E., V.M.N., D.C.A., D.C.V., F.I.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.
în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. d) C. pen., a fost obligată inculpata R.C. să plătească statului, ca efect al confiscării speciale, suma de 17.000 Euro sau echivalentul în lei la data executării.
în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. d) C. pen., a fost obligat inculpatul B.T.O. să plătească statului, ca efect al confiscării speciale, suma de 3.000 Euro sau echivalentul în lei la data executării.
în temeiul art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a autoturismului marca VOLKWAGEN PASSAT, asupra căruia s-a aplicat sechestrul asigurator prin ordonanța din 25 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț și aflat în custodia I.P.J. Neamț în baza dovezii seria G nr. 0013682 din 2 aprilie 2004, autoturism aparținând inculpatei R.C.
A fost obligată inculpata R.C. să plătească statului 10.000.000 lei, iar inculpatul B.T.O. suma de 14.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele:
Inculpata R.C. s-a stabilit din anul 1990 în Viena - Austria, dobândind și cetățenie austriacă. în timpul deselor deplasări pe care le-a făcut în România l-a cunoscut pe inculpatul B.T.O., cu care a început o relație de concubinaj.
Din anul 2002, inculpatul a început să se deplaseze frecvent în Austria, locuind împreună cu inculpata în apartamentul acesteia din Viena.
în luna decembrie 2002, inculpata R.C. a cunoscut-o prin intermediul surorii ei, R.M.I. (stabilită în Viena) pe Ț.E., în vârstă de 22 ani, care ajunsese în Austria în căutarea unui loc de muncă.
Inculpata a cazat-o pe Ț.E. în apartamentul ei, promițându-i că-i va găsi un loc de muncă într-un restaurant, la bucătărie sau menaj. După circa 10 zile, la data de 28 decembrie 2002, inculpata i-a cerut numitei Ț.E. să practice prostituția, sub supravegherea sa și a inculpatului B.T.O., în schimbul suportării cheltuielilor de cazare și întreținere.
Determinată de lipsa banilor și de perspectiva de a rămâne fără adăpost și fără posibilitatea întoarcerii în țară, întrucât inculpata îi reținuse pașaportul, Ț.E. a acceptat.
Timp de 9 luni, Ț.E. s-a prostituat în clubul M. din Viena, unde a fost introdusă de inculpată, ce lucra acolo ca ospătar. Inculpata a inițiat-o cu privire la atragerea clienților, stimularea lor pentru a consuma produse din local, tarifele pe care urma să le perceapă în funcție de serviciile oferite (între 150 și 260 Euro). Din această sumă, tânăra a reușit să trimită în țară, familiei ei doar 300 Euro, restul banilor fiind luați de către inculpată sub pretextul că îi asigura cazare și întreținere și îi achita taxiul până la restaurant.
Ț.E. a efectuat deplasări în România, începând cu luna februarie 2003, de fiecare dată fiind determinată de inculpați să se întoarcă pentru a se prostitua pentru ei, sub amenințarea cu acte de violență, cu moartea sau cu denunțul la autoritățile austriece, în cazul în care va începe să lucreze pe cont propriu.
Ț.E. a intrat și a ieșit din România, în anul 2003, însoțită permanent de inculpați, uneori cu autoturismul aparținând inculpatei.
Din luna decembrie 2003, Ț.E. a încetat să mai lucreze pentru inculpați, ca urmare a faptului că inculpatul a rămas în România, fiind urmărit de autoritățile austriece.
în luna aprilie 2003, prin intermediul lui A.N., fratele inculpatei, inculpații i-au propus numitei V.M.N., în vârstă de 24 ani din Sibiu, să meargă cu ei în Austria, pentru a lucra în restaurantul unde muncea inculpata.
Inculpații cunoșteau că familia numitei V.M.N. se afla în dificultate financiară, iar aceasta trecea printr-un moment dificil, care i-a afectat starea psihică, întrucât tatăl ei fusese victima unei infracțiuni de omor.
V.M.N. a acceptat, cu condiția de a munci decent și a ieșit din țară, la data de 24 mai 2003, cu autoturismul inculpaților, însoțită de aceștia. în Viena a fost cazată în apartamentul inculpaților, unde se afla și Ț.E.
Inculpații i-au reținut pașaportul și i-au adus la cunoștință faptul că urma să practice prostituția. La refuzul acesteia, inculpații au amenințat-o că familia ei va avea probleme. Inculpata a instruit-o și a dus-o în restaurantul M. V.M.N. a practicat prostituția pentru inculpați timp de trei săptămâni.
în fiecare dimineață, ea împreună cu Ț.E. erau preluate de inculpat, care venea la restaurant cu autoturismul și duse în apartamentul acestuia.
Câștigul estimat la 4000 Euro era însușit de inculpați, V.M.N. trimițând o singură dată în țară, mamei ei, suma de 150 Euro.
După trei săptămâni de la sosirea ei în Austria, V.M.N. le-a cerut inculpaților, care se pregăteau să vină în România, să o ia și pe ea, însă aceștia au refuzat. Aceasta a ajuns în țară cu sprijinul autorităților străine, după care a fost spitalizată datorită afecțiunilor psihice de care suferea.
în cursul anului 2003, inculpatul B.T.O. a exploatat minori din municipiul Piatra Neamț, pe care i-a determinat să săvârșească infracțiuni de furt din Austria, majoritatea câștigurilor ilicite fiind însușite de acesta.
Astfel, în luna septembrie 2003, inculpatul s-a întâlnit în Cartierul Dărmănești din municipiul Piatra-Neamț cu minorul D.C.A., în vârstă de 17 ani, căruia i-a propus să săvârșească furturi în Viena, urmând să fie inițiat de inculpat în spargerea de locuințe, iar din câștigurile obținute, minorul să-i plătească suma de 5.000 Euro.
D.C.A. a fost transportat și însoțit în Austria de numitul U.F. și a fost cazat în Viena, într-un apartament închiriat, în care se aflau mai mulți minori traficanți ce se ocupau de furturi, printre care I.M.R., F.I.M. și P.D., dar și conducători de grupuri, precum P.M., N.I.D. și U.F. împreună cu aceștia, D.C.A. a participat la comiterea mai multor furturi din locuințe, câștigurile astfel obținute fiind preluate de gruparea formată din inculpatul B.T.O., N.I.D., U.F. și P.M.
După circa o lună, minorul s-a predat autorităților, fiind returnat în țară.
Minorul F.I.M., în vârstă de 15 ani, a fost recrutat și găzduit într-un apartament închiriat de inculpat, unde se mai aflau doi minori: D.C.V. și H.A., în vara anului 2003. Minorul F.I.M. a săvârșit furturi pentru inculpat timp de o lună, câștigând suma de 1000 Euro, pe care a predat-o inculpatului B.T.O. Minorul a părăsit, după o lună apartamentul, fiind în continuare găzduit și exploatat de numitul C.V., după care, în toamna anului 2003, a pătruns din nou în grupul inculpatului.
în luna octombrie 2003, minorul l-a cunoscut pe P.I., poreclit "B.", care acționa în diferite grupuri de infractori.
P.I., care avea 18 ani, a fost găzduit în același apartament în care locuia F.M.I. și au săvârșit furturi din magazine și din buzunare, câștigurile fiind preluate de minor și date inculpatului. Acesta din urmă, i-a propus lui P.I. să-l instruiască, în schimbul sumei de 5.000 Euro, în efracția locuințelor, însă P.I. a refuzat.
Tot în cursul anului 2003, în apartamentul închiriat de inculpat a fost găzduit și minorul D.C.V., în vârstă de 16 ani. Acesta a fost exploatat de inculpat timp de 3 luni, perioadă în care a săvârșit furturi.
împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații.
Prin apărător, inculpații au cerut admiterea apelurilor, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 6 alin. (3) și (4) C. proc. pen., în sensul că nu li s-a adus la cunoștință învinuirea și încadrarea juridică a faptelor pentru care sunt cercetați, precum și faptul că nu li s-a adus la cunoștință că au dreptul să-și angajeze apărător.
De asemenea, li s-a încălcat dreptul la apărare, în sensul că, deși au solicitat o confruntare cu Ț.E. și V.M.N., pentru a clarifica anumite situații, organul de urmărire penală a ignorat această cerere.
Nu s-a pus în discuția părților, schimbarea încadrării juridice.
S-a cerut achitarea inculpaților, deoarece nu s-a dovedit că martorele au fost sechestrate, amenințate ori obligate să se prostitueze.
în ce privește a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului B.T.O., s-a cerut achitarea, deoarece un singur martor, D.C.A. a susținut că a fost racolat de inculpat, apoi a revenit la declarație.
Curtea de Apel Bacău a admis apelurile declarate de inculpați, a casat hotărârea primei instanțe numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului B.T.O., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și la pedeapsa de executat și la pedeapsa aplicată inculpatei R.C.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului B.T.O., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare, urmând ca după contopire, inculpatul să execute 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani, iar pentru inculpata R.C. a redus pedeapsa de la 8 ani la 6 ani închisoare.
Instanța de apel a reținut că, din declarațiile inculpaților date la urmărirea penală a rezultat că aceștia au fost audiați în prezența apărătorilor, iar din procesele-verbale din 22 aprilie 2004, rezultă că inculpaților li s-a prezentat materialul de urmărire penală în prezența apărătorilor, aducându-se la cunoștință acestora faptele pentru care sunt anchetați, precum și încadrarea juridică.
S-a mai reținut că probele solicitate de inculpați în cursul urmăririi penale au fost administrate, mai puțin confruntarea cu persoanele traficate, o parte din acestea refuzând confruntarea cu inculpații din cauza intimidărilor la care au fost supuse și avându-se în vedere și dispozițiile Legii nr. 678/2001 care impun măsuri de protecție a victimelor traficului de persoane.
S-a mai constatat că susținerea inculpaților, în sensul că nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor nu este întemeiată, din încheierea de ședință, rezultând că acest aspect a fost dezbătut.
Prin urmare, s-a concluzionat că dreptul la apărare al inculpaților a fost respectat și la urmărirea penală, iar din examinarea actelor de la dosar și a sentinței pronunțate, a rezultat că situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost reținute în concordanță cu probele administrate în cauză.
Cât privește pedepsele aplicate s-a apreciat că, în raport de circumstanțele reale, dar și cele personale ale inculpaților se justifică reducerea cuantumurilor acestor prejudicii.
împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, au reiterat în esență, motivele din apel, susținând că se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, solicitând în principal, achitarea și în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că instanțele de fond și apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, din care rezultă că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, care au fost încadrate în textele de lege corespunzătoare și pentru care le-au fost aplicate pedepse just individualizate de instanța de apel, cu respectarea criteriilor arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Susținerea inculpatului B.T.O. potrivit căreia nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată este nefondată. în cauză au fost administrate probe care dovedesc contrariul.
Astfel, în declarațiile date pe parcursul procesului penal, martora V.M.N. a relatat în amănunt împrejurările în care a fost recrutată de inculpați care i-au promis că îi vor găsi un loc de muncă în Austria, au transportat-o la Viena, iar apoi, i-au oprit pașaportul și au constrâns-o să practice prostituția.
Martora a relatat detalii cu privire la tarifele practicate, făcând și o estimare a sumelor câștigate de inculpați din activitatea pe care ea a practicat-o.
Declarația sa se coroborează cu cea a martorei V.M. care, audiată fiind și de către instanța de fond a relatat că a fost contactată de fiica sa V.M.N. care se afla în Austria unde a plecat împreună cu inculpații, iar aceasta aflată în stare de șoc i-a spus că este sechestrată și i-a cerut să facă tot posibilul să o aducă acasă.
Declarațiile celor două martore se coroborează și cu cele ale martorei Ț.E. care a formulat și un denunț împotriva inculpaților și a relatat pe larg modalitatea în care a fost recrutată de inculpați și constrânsă prin amenințare de aceștia să practice prostituția, câștigurile obținute fiind însușite de ei, dar și cu declarația martorei I.E.
Relevante sunt și declarațiile martorilor I.M.R. și D.C.A. care au relatat amănunte referitoare la modalitatea în care au fost recrutați de inculpați, oferind detalii despre modul în care erau organizate grupurile de infractori și despre câștigurile obținute care erau însușite de inculpat.
Audiat de instanță, martorul D.C.A., în depoziția sa dată în fața instanței a făcut referiri amănunțite cu privire la persoanele pe care le-a urmărit "băieții" care furau în Austria pentru inculpatul B.T. și despre discuțiile avute cu inculpatul B.T. referitoare la câștigurile ce vor fi obținute din furturi.
Semnificative sunt și cererile adresate de martorul D.C.A. instanței de judecată, o primă cerere, prin care solicită audierea în ședință secretă, motivând că asupra se exercită presiuni de către persoane din anturajul inculpaților, pentru a-și schimba declarațiile, astfel că se teme de răzbunări, iar o altă cerere, în care stăruie să fie inclus într-un program de protecție a martorilor.
Revenirea unor martori asupra declarațiilor inițiale, în mod cu totul nejustificat, fără a oferi o motivare credibilă, a determinat înlăturarea acestora ca nesincere de către instanțe, acestea întemeindu-și hotărârile pronunțate în cauză pe probele din a căror coroborare rezultă fără dubiu vinovăția inculpaților.
Prin urmare, existând dovezi suficiente de vinovăție a inculpaților, motivul de casare invocat de aceștia prin care solicită a se dispune achitarea nu poate fi primit.
în ce privește motivul de casare invocat de inculpați, în subsidiar, respectiv reducerea pedepselor aplicate, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, acordând, deopotrivă, semnificația cuvenită atât pericolului social al faptelor reținute în sarcina acestora cât și datele ce caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpați, orientându-se spre pedepse care, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare să satisfacă cerințele prevăzute de art. 52 C. pen., referitoare la scopul sancțiunilor penale.
Pentru considerentele arătate, având în vedere și faptul că, verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate și a fi respinse, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului B.T.O., timpul arestării preventive.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 2228/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2184/2005. Penal → |
|---|
