ICCJ. Decizia nr. 2228/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 928/ P din 22 noiembrie 2004, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpații: P.L. și D.C.S., ambii deținuți, la câte 7 ani închisoare fiecare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a menținut starea de arest a ambilor inculpați și s-a dedus prevenția începând cu 7 mai 2004 la zi.
S-a constatat că partea vătămată H.V., nu a formulat acțiune civilă.
în baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., se confiscă de la fiecare inculpat câte 55.000 lei.
în baza probatoriului administrat, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 6 mai 2004, în jurul orelor 22,00, inculpații D.C.S., P.L. și amicele lor B.A.R., respectiv Șt.A., se aflau în incinta localului SC R. SRL unde consumau băuturi alcoolice. Lângă masa alăturată lor se afla partea vătămată H.V., care consuma și el băuturi alcoolice, însă diferența dintre ei era aceea că, partea vătămată dispunea de banii necesari achitării consumației, pe când cei doi inculpați nu. Pentru eliminarea acestui impediment, inculpatul D.C.S., s-a așezat la masa părții vătămate, cerându-i să achite costul unei sticle de bere, cerere cu care acesta a fost de acord, astfel că până la venirea comenzii inculpatul a revenit la masa inculpatului P.L., propunându-i acestuia să-l deposedeze de bani pe "binevoitor" atunci când acesta va părăsi localul.
Având acceptul inculpatului P.L., inculpatul D.C.S. a revenit la masa părții vătămate, ținându-i companie viitoarei victime, pe timpul servirii consumației. Observând că partea vătămată dă semne că dorește să părăsească localul, cei doi inculpați au ieșit în stradă împreună cu cele două amice, cărora inculpatul D.C.S. le-a lăsat în grijă bicicleta pentru câteva minute, iar după ce partea vătămată a ieșit din local îndreptându-se spre domiciliu, cei doi învinuiți au pornit în urma lui.
în momentul în care victima a ajuns într-o porțiune de stradă neluminată, inculpatul D.C.S. a imobilizat-o de umeri cu scopul de a-i permite inculpatului P.L. să-i sustragă banii din buzunarul hainei, însă partea vătămată dând dovadă de prezență de spirit, s-a smucit din imobilizare lovindu-l în cap pe atacator cu o sticlă de bere, după care amândoi s-au rostogolit pe jos. Acest lucru i-a permis inculpatului P.L., să-i sustragă victimei din buzunarul hainei suma de 800.000 lei, cu care au fugit de la locul faptei, abandonând victima pe jos.
După comiterea faptei, cei doi inculpați împreună cu cele două martore care-i așteptau după colțul străzii, s-au deplasat la un alt local, respectiv C., unde și-au împărțit "prada" în sensul că inculpatului D.C.S., i-a revenit suma de 450.000 lei, iar inculpatului P.L. suma de 350.000 lei. în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că suma sustrasă de la partea vătămată era formată dintr-o bancnotă de 500.000 lei, două bancnote de 100.000 lei, una de 50.000 lei și cinci de câte 10.000 lei. Faptul că este așa, o confirmă atât cei doi inculpați cât și partea vătămată, respectiv martora B.R., barmana localului C., unde inculpatul D.C.S. a schimbat bancnota de 500.000 lei, pentru a putea face împărțirea sumei dobândite prin comiterea infracțiunii de tâlhărie cu "coechipierul" lui. în cursul aceleiași nopții, imediat după comiterea faptei și sesizarea formulată de partea vătămată, organele de poliție s-au deplasat prin localurile orașului, identificându-i pe autori și conducându-i la sediu pentru cercetări. Cu acest prilej, în urma efectuării percheziției corporale, organele de poliție au găsit asupra celor doi inculpați suma de 690.000 lei, ce a fost restituită părții vătămate H.V., iar pentru restul sumei nerecuperate, aceasta se constituie în continuare parte civilă în procesul penal.
Pe parcursul desfășurării cercetării penale, cei doi inculpați au recunoscut învinuirea de tâlhărie ce li s-a adus, relatând cu lux de amănunte modalitatea și împrejurările în care au desfășurat activitatea infracțională, stare de fapt ce coincide întrutotul cu cea descrisă de partea vătămată. Ulterior la finalizarea urmăririi penale marcată prin prezentarea materialului de urmărire penală, cei doi inculpați revin asupra declarațiilor de recunoaștere, negând de această dată învinuirea care li se aduce, arătând în apărarea lor că, au fost siliți de către organele de anchetă, prin măsuri violente, să recunoască fapta deși susțin în continuare că au plecat în urmărirea victimei, dar nu cu scopul de a o deposeda, ci de a-i cere bani cu împrumut.
împotriva acestei sentințe, ambii inculpați au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că pe timpul urmăririi penale și anume atunci când li s-au luat primele declarații, au fost lipsiți de apărare. Au mai cerut a se vedea că și pe fondul cauzei, nu sunt probe certe asupra vinovăției lor și astfel se impune a fi achitați.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 55/ A din 31 ianuarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.C.S. și P.L., împotriva sentinței penale nr. 928/P/ PI din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului Timiș.
S-a menținut starea de arest a inculpaților timp de 60 zile, începând cu 1 februarie 2005 și deduce din pedeapsa fiecăruia timpul arestării preventive, începând cu 23 noiembrie 2004 și până azi 31 ianuarie 2005 inclusiv.
împotriva acestei decizii, în termenul legal, a declarat recurs, doar inculpatul D.C.S., solicitând reaprecierea probelor în ceea ce-l privește și să se dispună achitarea sa, fie, în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fie, achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., existând mult dubiu asupra vinovăției sale penale.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele și probele dosarului în raport de criticile aduse de inculpatul recurent, dar și din oficiu, se constată că acestea au fost evaluate corect, nu sunt incerte, nu sunt contradictorii și nici incomplete. Așa fiind, nu poate a fi primită, ca fondată, apărarea de ultimă oră a făptuitorului în sensul că, în cauză există serioase dubii asupra vinovăției sale și care i-ar profita și astfel s-ar impune achitarea sa.
Aceste susțineri ale recurentului se constată a fi simple afirmații neconfirmate de probe. Astfel prin primele declarații, inculpații recunosc acuzația de tâlhărie și redau în detaliu împrejurările și modalitatea în care au săvârșit infracțiunea.
Aceste elemente ale situației de fapt se mai reține că, se suprapun întrutotul celor reclamate de partea vătămată și celor declarate constant de martora B.R. Apoi nu pot fi omise nici probele cu înscrisuri respectiv raportul de expertiză medico-legală, ce alături de cele de mai sus demonstrează indubitabil, vinovăția penală a recurentului inculpat, cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Pentru aceste considerente, hotărârea atacată urmează a fi menținută iar recursul inculpatului respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea art. 381 și art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2224/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2199/2005. Penal → |
|---|
