ICCJ. Decizia nr. 2200/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2200/2005
Dosar nr. 7121/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1331 din 13 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul T.C. la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 12 august 2003, inculpatul a fost surprins în timp ce vindea o doză de heroină din cele şapte pe care le avea asupra sa, în greutate de 0,442 gr. şi 18 pastile de metadonă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 862 din 18 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-a constatat, totodată, că inculpatul este arestat în altă cauză.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, fapta şi vinovăţia inculpatului, şi au făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate.
La stabilirea pedepsei instanţa a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat traficul de droguri, dar, totodată a ţinut seama şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (nu are antecedente penale, cu o atitudine sinceră, împrejurarea că a facilitat identificarea unui alt traficant de droguri). În concluzie, instanţele au făcut o corectă individualizare a pedepsei, astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 862 din 18 noiembrie 2004a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2197/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2201/2005. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
