ICCJ. Decizia nr. 2201/2005. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2201/2005
Dosar nr. 7170/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 117 din 4 februarie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpaţii:
- P.V. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, graţiată integral şi condiţionat în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen.; la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.; la 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen.; la 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen.; la 5 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 25 ianuarie 2001 la 24 ianuarie 2002.
- P.M. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, graţiată integral şi condiţionat în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, pentru fiecare din cele 3 infracţiuni prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen.; la 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen.; la 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen., la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.; la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.; la câte 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru fiecare din cele două infracţiuni, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.; la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (2) C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.; la câte 5 luni închisoare, pentru fiecare dintre cele 6 infracţiuni, prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen. şi la câte 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru fiecare dintre cele 3 infracţiuni, prevăzute de art. 12 din Legea nr. 84/1994, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 335 din 4 februarie 2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 1237 din 18 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, în pedepsele componente de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. şi de 10 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 24 ianuarie 2001 la 21 septembrie 2003.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză şi s-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinţei penale nr. 335/2003 a Judecătoriei Craiova, dispunându-se emiterea unui alt mandat de executare.
De asemenea, inculpaţii au fost obligaţi la plata despăgubirilor civile, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Inculpaţii P.M. şi P.V., administratori ai mai multor societăţi comerciale cu sediul în Craiova, în perioada anilor 1999 - 2000, au desfăşurat împreună, precum şi separat, activităţi infracţionale prin care au prejudiciat mai mulţi agenţi economici, bănci şi bugetul de stat, cu importante sume de bani.
În sarcina inculpatului P.M., s-a reţinut că, prin fals şi uz de fals, a reuşit să inducă în eroare şi să prejudicieze următorii agenţi economici, după cum urmează:
- B.C.R., sucursala Jiul Craiova, cu suma de 3,5 miliarde lei;
- SC A. SA, cu 188.173.750 lei;
- SC G.I.C. SRL Bucureşti, cu 186.000.570 lei;
- SC E. SA Craiova, cu 160.646.525 lei;
- SC E.F. SA Arad, cu suma de 352.843.210 lei.
Totodată, s-a reţinut că acelaşi inculpat s-a sustras de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, cu suma totală de 4.234.529.524 lei.
În sarcina inculpatului P.V., s-a reţinut că, tot prin înşelăciune, uzând de aceleaşi procedee, prin fals şi uz de fals, a reuşit să prejudicieze I.C.I.T.P.M.L. S.A. Craiova, cu suma de 1.593.470.700 lei.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 461 din 22 octombrie 2004, admiţând apelul parchetului şi al inculpaţilor, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi a încetat procesul penal faţă de cei doi inculpaţi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. f), raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi a redus, referitor la inculpatul P.M., pedepsele pentru fiecare dintre infracţiunile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994, la câte un an şi 6 luni închisoare, reţinând aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În urma recontopirilor, s-a dispus ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, iar inculpatul P.M., pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În cauză, au declarat recurs parchetul şi inculpaţii.
Pachetul a invocat, în esenţă, următoarele:
- în mod greşit instanţa de apel a încetat procesul penal faţă de cei 2 inculpaţi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1991;
- în mod greşit instanţa de apel nu a constatat graţierea integrală a pedepselor cu închisoarea, aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Inculpaţii au solicitat, în principal, achitarea pentru infracţiunea de înşelăciune, iar, în subsidiar, constatarea graţierii pedepselor aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991.
Recursurile sunt, în parte, fondate.
Critica referitoare la greşita încetare a procesului penal faţă de cei doi inculpaţi, în baza art. 10 alin. (1) lit. f), raportat la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., nu este întemeiată.
Potrivit art. 150 din Legea nr. 31/1990, aşa cum a fost ea republicată, acţiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, cenzorilor şi directorilor societăţilor comerciale aparţine Adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută de art. 112 din aceeaşi lege şi va desemna, cu aceeaşi majoritate, persoana care să exercite acţiunea în justiţie.
Pe de altă parte, conform art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau nu mai poate fi exercitată, dacă lipseşte autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiţie prevăzută de lege.
În cauză, aşa cum a reţinut instanţa de apel în considerentele deciziei, referitor la infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, textul art. 150 din Legea nr. 31/1990 conţine o condiţie de sesizare specială, la cererea organului competent, care este Adunarea generală a acţionarilor.
Or, se constată că această condiţie impusă de textul de lege sus-menţionat nu a fost îndeplinită, întrucât Adunarea generală nu a decis introducerea unei acţiuni în răspundere civilă sau pentru tragerea la răspundere penală împotriva celor doi inculpaţi.
Aşa fiind, faţă de cei doi inculpaţi, instanţa de apel a încetat, corect, procesul penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
Nu este întemeiată nici critica inculpaţilor referitoare la greşita lor condamnare pentru infracţiunea de înşelăciune.
Din probele existente în dosar, corect evaluate de către instanţe, rezultă că activitatea inculpaţilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
Sub acest aspect, inculpaţii reiterează obiecţiile invocate în apel care au fost examinate de către instanţa de control şi au fost temeinic înlăturate, aşa cum rezultă din considerentele deciziei.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă, însă, că instanţa de apel a omis să constate incidenţa prevederilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, referitor la pedepsele de câte 5 luni închisoare, aplicate inculpaţilor P.M. şi P.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
Sub acest aspect, urmează a se constata că recursurile parchetului şi inculpaţilor sunt fondate şi, în consecinţă, să fie admise, să fie casate hotărârile atacate şi să se constate graţierea integrală, condiţionată a celor două pedepse.
Drept urmare, după descontopirea celor două pedepse de câte 5 luni închisoare şi constatării graţierii lor, pedepsele rămase vor fi recontopite, urmând ca inculpatul P.V. să execute 2 ani şi 6 luni închisoare, iar inculpatul P.M., 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admire recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii P.M. şi P.V. împotriva deciziei penale nr. 461 din 22 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 117 din 4 februarie 2004 a Tribunalului Dolj, numai privitor la omisiunea constatării graţierii integrale a pedepselor de câte 5 luni închisoare, aplicate inculpaţilor P.M. şi P.V., pentru infracţiunile prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 74 – art. 76lit. e) C. pen.
Descontopeşte pedepsele de câte 5 luni închisoare, aplicate celor doi inculpaţi, pentru infracţiunile sus-menţionate şi constată că aceste pedepse sunt graţiate integral conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
În urma recontopirii pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente inculpatul P.V. va executa pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În urma recontopirii pedepselor aplicate, pentru infracţiunile concurente inculpatul P.M. va executa 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.M., timpul arestării preventive de la 24 ianuarie 2001 la 22 septembrie 2003.
Constată că inculpatul P.M. este arestat în altă cauză.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2200/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2203/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
