ICCJ. Decizia nr. 2208/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2208/2005
Dosar nr. 1144/2005
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 846 din 9 decembrie 2003, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul D.M. la 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi ale art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 22 ianuarie 2003 la 20 martie 2003.
S-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.I. suma de 3 milioane lei despăgubiri.
S-a respins cererea părţii civile C.I. de acordare a daunelor morale.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile ocazionate de asistenţa medicală a victimei şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că inculpatul D.M. şi partea vătămată C.I., consăteni, erau în relaţii conflictuale de aproximativ 20 de ani. Astfel, şi în cursul anului 2000, între cei doi a existat un diferend, partea vătămată C.I. fiind agresată de inculpatul D.M. Tot cu acea ocazie, partea vătămată i-a luat inculpatului un topor şi un marcator, pe care, nu i le-a mai restituit.
În ziua de 3 ianuarie 2003, în jurul orelor 15,30 – 16,00, în drumul spre casa sa, inculpatul a trecut prin faţa locuinţei părinţilor părţii vătămate, unde, de fapt, locuia şi aceasta. Inculpatul, văzând-o pe partea vătămată, ieşind din curtea locuinţei părinţilor săi, i-a cerut să-i restituie toporul şi marcatorul, însă partea vătămată a refuzat. Instantaneu, partea vătămată i-a aplicat inculpatului o lovitură peste corp cu parul pe care îl avea în mână. La rândul său, inculpatul, care avea în mână un băţ, a răspuns, lovind partea vătămată cu băţul peste urechea stângă.
În continuare, inculpatul, a scos din buzunarul hainei un cuţit şi l-a lovit, în piept, pe C.I. Acesta, în încercarea de a-l deposeda pe inculpat de cuţit, a ridicat mâna stângă, însă a fost lovit din nou, în zona toracică stângă şi, a treia oară, cu acelaşi cuţit în antebraţul stâng.
În aceeaşi zi, partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă Iaşi, unde a fost internată în perioada 3 ianuarie 2003 – 8 ianuarie 2003.
Certificatul medico – legal nr. 51 din 8 ianuarie 2003 a reţinut că partea vătămată a prezentat plăgi înjunghiate, dintre care una toracică stângă cu hemotorax minim şi emfizem subcutanat hemitoracic stg. şi plagă contuză pavilion ureche stg., leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 21 – 23 zile îngrijiri medicale, însă leziunile toracice au pus în pericol viaţa părţii vătămate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, inculpatul D.M. şi partea civilă C.I.
Parchetul, în motivarea apelului a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată sens în care a indicat şi limita până la care aceasta putea fi coborâtă, că nu s-a dispus confiscarea obiectului folosit la săvârşirea faptei şi că, în mod greşit, a fost obligat inculpatul la plata integrală a cheltuielilor de spitalizare.
Inculpatul, în apel, a susţinut că, în mod greşit, nu s-a reţinut starea de provocare şi că pedeapsa aplicată este prea mare.
Partea civilă apelantă a cerut mărirea cuantumului daunelor materiale şi acordarea de daune morale şi cheltuieli judiciare.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 48 din 1 februarie 2005, a admis toate cele trei apeluri şi a desfiinţat sentinţa atacată în parte şi rejudecând cauza sub aspectele arătate a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. iar, în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a obiectului folosit la săvârşirea faptei.
În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.I. suma de 2.300.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.M., cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv că hotărârea este contrară legii.
Recursul este fondat în ce priveşte încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa aplicată.
Pentru caracterizarea unei activităţi infracţionale, care, în cauză, s-a materializat în aplicarea unei lovituri peste ureche şi a trei lovituri de cuţit, dintre care una în regiunea toracică, această activitate trebuie examinată în ansamblul ei, atât din punct de vedere al intenţiei făptuitorului, cât şi al consecinţelor suportate de cel vătămat în urma tuturor leziunilor ce i s-au cauzat. Împrejurarea că lovirea cu cuţitul în zona toracică a pus în primejdie viaţa celui lovit trebuie coroborată cu intenţia inculpatului. Or, din analiza probelor existente în dosar, rezultă că acesta nu a urmărit şi nu a acceptat să ucidă partea vătămată, ci doar să-i producă vătămări corporale în condiţiile în care anterior el fusese lovit din iniţiativa părţii vătămate.
Inexistenţa intenţiei inculpatului de a ucide, se deduce dealtfel şi din numărul relativ mic de zile de îngrijiri medicale, plăgile înjunghiate producând hemotorax minim.
Ca atare, fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., sens în care se va proceda la schimbarea încadrării juridice.
Totodată, din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că instanţele au reţinut corect circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum şi împrejurările care constituie circumstanţe atenuante personale, respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea faptei, şi poziţia procesuală a acesteia, sinceră şi cooperantă.
Corespunzător noii încadrări juridice a faptei şi în concordanţă cu criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea urmează să-l condamne pe inculpat la pedeapsa de un an închisoare care reflectă pericolul social al faptei, împrejurările în care ea a fost săvârşită, respectiv starea de provocare în care a acţionat, dar şi persoana făptuitorului (în vârstă şi sincer pe parcursul desfăşurării procesului penal).
Pentru aceste motive, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este fondat şi în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis şi vor fi casate hotărârile potrivit celor mai sus-arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 48 din 1 februarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 846 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Iaşi, numai privitor la încadrarea juridică a faptei şi la pedeapsa aplicată.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), şi art. 74 – art. 76 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 – art. 76 C. pen., text în baza căruia îl condamnă pe inculpatul D.M. la un an închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2205/2005. Penal. Art.215 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2213/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
