ICCJ. Decizia nr. 2203/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2203/2005
Dosar nr. 1258/2005
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3 pronunţată la data de 6 ianuarie 2005, în dosarul nr. 5347/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului B.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 357 zile închisoare rămas de executat din sentinţa penală nr. 2140 din 18 septembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1789 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.C. la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 357 zile rămas din pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 2140/2002 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1789 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 7 septembrie 2004 la zi.
S-a luat act că proba nr. 1 – 0,28 grame de heroină, a fost consumată în procesul de laborator şi că probele 3 a şi 3 b, 2 folii pe care s-au pus în evidenţă heroina şi proba 3 c, o fiolă din sticlă spartă în care s-a pus în evidenţă heroina au fost distruse după extracţie.
S-a luat act că proba cu masa totală de 0,07 grame heroină a fost consumată în procesul de laborator.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut în fapt că, la data de 7 septembrie 2004, inculpatul B.C. a vândut martorului H.D. două doze de heroină, fiind depistat în aceeaşi zi de organele de poliţie.
Pentru a fi depistat inculpatul, martorul H.D. a formulat un denunţ, precizând că are cunoştinţă că un individ, cunoscut sub numele de C., fiind identificat în persoana inculpatului B.C., vindea heroină în zona Secuilor, punând în acelaşi timp la dispoziţia organelor de poliţie suma de 500.000 lei cu care urma a fi achiziţionate două doze de tip „bilă" de la inculpat.
Bancnota a fost înseriată, iar martorul s-a deplasat însoţit de organele de poliţie în zona str. Secuilor şi a cumpărat cele două doze de la inculpatul B.C., i-a dat acestuia bancnota de 500.000 lei, apoi a coborât în faţa blocului şi a predat organelor de poliţie cele două doze de heroină de tip „bilă".
La percheziţia domiciliară a inculpatului B.C. s-au găsit 9 seringi hipodermice nefolosite, o fiolă ce conţinea urmă de substanţă maronie. Pa partea exterioară a balconului se afla un celofan din plastic ce conţinea urme de praf maroniu. În prezenţa martorilor asistenţi, prin verificarea spaţiului verde din spatele blocului s-au găsit pe jos urme de praf maroniu şi patru doze tip „bilă" în hârtie cerată, de culoare albă, sigilate la unul din capete.
Asupra inculpatului s-au găsit 5 doze bilă-heroină, iar în buzunarul din stânga bancnota de 500.000 lei înseriată.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel inculpatul C.B. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei de 7 ani închisoare aplicate, vizând redozarea acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat, constatând că din ansamblul probator administrat s-a dovedit fără echivoc vinovăţia inculpatului B.C. sub aspectul infracţiunilor reţinute în sarcina sa, instanţa de fond stabilind o situaţie de fapt corectă, căreia i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.
Cât priveşte individualizarea pedepsei aplicate s-a apreciat că aceasta s-a făcut just, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că o redozarea a acesteia nu s-a mai impus.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reducerea pedepsei faţă de circumstanţele sale personale care justifică, în opinia sa, o astfel de măsură.
Recursul nu este fondat.
În concordanţă cu probele administrate, instanţele au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând just în dispoziţiile legii infracţiunile săvârşite de acesta.
La stabilirea pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, s-a ţinut cont de faptul că inculpatul a comis infracţiuni cu grad ridicat de pericol social, sancţionate de legiuitor cu pedepse severe, dar s-au avut în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv poziţia procesuală sinceră a acestuia, atitudinea sa după săvârşirea infracţiunilor, împrejurări care au determinat instanţele să recunoască în favoarea lui circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.
În raport de criticile formulate de recurent, Înalta Curte apreciază că instanţele au acordat suficientă eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute, subaspectul cuantumului pedepsei aplicate, astfel că o reindividualizare nu se justifică, mai ales că inculpatul este recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Pentru aceste considerente şi reţinând că alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38517 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa rezultantă, timpul arestării preventive, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 67/ A din 1 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2004 la 31 martie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2201/2005. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2205/2005. Penal. Art.215 c. pen. Recurs → |
|---|
