ICCJ. Decizia nr. 2175/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 380 din 25 martie 1996 a Judecătoriei sector 1 București, în baza art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul R.N. la pedeapsa de un an închisoare.
în baza art. 20, raportat la art. 71 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de un an închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă durata prevenției de la 1 mai 1995 la 6 mai 1995.
în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 970 grame mercur.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria sector 1 a reținut din coroborarea probelor administrate că la 1 mai 1995 cu ocazia efectuării controlului vamal pe aeroportul București-Otopeni, s-a găsit în bagajul inculpatului cantitatea de 973,5 grame mercur.
împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 1 București, care a criticat-o pentru nelegalitate ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă material.
Prin decizia penală nr. 749 din 28 august 1996 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a admis apelul parchetului și desființându-se sentința apelată s-a dispus rejudecarea pe fond a cauzei de către Tribunalul București.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu art. 27 C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține tribunalului și nu judecătoriei.
Prin sentința penală nr. 93 din 24 martie 1998 pronunțată în dosarul 3792/1996, în baza art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul R.N. la o pedeapsă de un an închisoare.
în baza art. 20, raportat la art. 71 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de un an închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă durata prevenției de la 1 mai 1995 la 6 mai 1995.
în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 970 grame mercur.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond coroborând probele administrate a reținut următoarea situație de fapt:
La controlul vamal al bagajelor sub acțiunea razelor X s-a descoperit în bagajul inculpatului R.N. cantitatea de 973,5 grame mercur, faptă care în drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 312 C. pen. și art. 20, raportat la art. 71 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 30/1978.
împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru motive de nelegalitate.
Prin decizia penală nr. 591 din 1 noiembrie 2001, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat apelul, menținând hotărârea atacată.
Inculpatul R.N. a declarat și el apel, peste termen, împotriva aceleiași sentințe, cerând a se dispune suspendarea condiționată a pedepsei.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 906 din 30 noiembrie 2004, reținând că inculpatul a lipsit de la judecată și de la pronunțare și nu a început executarea pedepsei, a analizat pe fond apelul declarat peste termen, considerându-l nefondat, astfel că l-a respins. S-a motivat că pedeapsa aplicată a fost judicios individualizată în raport de pericolul social al faptelor și de persoana inculpatului.
împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, cerând în principal achitarea sa, întrucât faptele nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni și în subsidiar a se dispune suspendarea condiționată a pedepsei.
Motivele invocate se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 13 și 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârile pronunțate în cauză în raport de motivele de recurs, dar și cu privire la cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Astfel, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 312 C. pen., în formularea existentă la data comiterii infracțiunii, 1 mai 1995, legea prevedea o pedeapsă cuprinsă între 6 luni și 5 ani închisoare.
Având în vedere că de la data săvârșirii infracțiunii și până în prezent au trecut mai mult de 7 ani și 6 luni, Curtea va constata, în raport de dispozițiile art. 122 lit. d) și art. 124 C. proc. pen., că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale a inculpatului pentru această infracțiune, situație care constituie temei care impune încetarea procesului penal, conform art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
în ceea ce privește a doua faptă reținută în sarcina inculpatului, cea de tentativă la infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 20, raportat la art. 72 lit. b) din Legea nr. 30/1978, Curtea apreciază că pedeapsa de un an închisoare este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei, dar față de situația personală a inculpatului, fără antecedente penale, sincer, se impune suspendarea condiționată a pedepsei.
Așa a fost, pentru considerentele ce preced, Curtea în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a casat parțial sentința penală nr. 93/1998 a Tribunalului București și în totalitate deciziile penale nr. 595/2001 și nr. 906/2004 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală și a rejudecat, a descontopit pedeapsa rezultantă de un an închisoare în cele două pedepse componente a dispus conform minutei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2210/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2178/2005. Penal → |
|---|
