ICCJ. Decizia nr. 2283/2005. Penal. Art.183 c. pen. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2283/2005

Dosar nr. 7414/2004

Şedinţa publică din 5 aprilie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiş prin sentinţa penală nr. 648/ PI din 1 septembrie 2004, a condamnat inculpatul V.V.R. zis V.B. la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 344 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 926 din 24 august 1998, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 10 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus arestul preventiv executat de la 22 octombrie 2003 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 117 alin. (1) şi (3) C. pen., a dispus expulzarea inculpatului.

A obligat pe inculpat să plătească părţii civile K.C. o prestaţie periodică, cu titlu de întreţinere pentru minora K.R.A.M., în sumă de 700.000 lei lunar începând cu 26 aprilie 2004 şi până la majoratul minorei 1 iulie 2007 şi a respins pretenţiile aceleiaşi părţi civile privind cheltuielile de înmormântare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, inculpatul a convenit cu B.C. şi K.C. ca aceştia să-l ajute să-i procure acte de identitate, paşaport şi permis de conducere eliberate de autorităţile din Republica Serbia în schimbul sumei de 500 mărci germane, promiţându-le că la primirea actelor le va mai da suma de 2000 mărci germane.

Realizând că cei doi au hotărât să-l înşele, în seara de 22 aprilie 2001, inculpatul i-a căutat în municipiul Timişoara. Însoţit de martorii I.A., G.O. şi I. zis B., inculpatul s-a deplasat în zona salei Olimpia, unde găsindu-l pe B.C. i-a cerut să-i restituie banii şi când acesta i-a comunicat că banii sunt la concubină, enervat a început să-l lovească. L-a obligat pe B.C. să-i însoţească să o caute pe K.C. şi pe drum a continuat să-i aplice lovituri. Ajunşi la un bar, unde partea vătămată le-a spus iniţial că se află concubina sa, şi aflând că a fost minţit, inculpatul l-a bătut din nou astfel că partea vătămată şi-a pierdut cunoştinţa.

Victima a fost transportată în str. Turgheniev unde inculpatul locuia cu martora I.A., acolo cei doi şi-au făcut bagajele pregătindu-se să fugă din ţară, nu mai înainte ca martora I.A. să-şi anunţe părinţii despre cele întâmplate.

I.M., mama vitregă a concubinei inculpatului A.I., a sunat-o a doua zi pe 23 aprilie 2003 pe K.C. comunicându-i că, B.C. se află în stare gravă în apartamentul de pe str. Tugheniev. Victima a fost transportată în aceeaşi zi la Spitalul judeţean Timişoara unde în ziua de 25 aprilie 2003 a decedat.

Diagnosticul stabilit la necropsie traumatism cranio cerebral acut, dilacerare cerebrală cu focare multiple hemoragice, hematom intraparenchimatos, insuficienţă respiratorie acută.

Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul care a invocat în faţa instanţei de apel nulitatea întregii proceduri judiciare deoarece fiind cetăţean bulgar, nu i s-a asigurat nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul judecăţii în primă instanţă, un interpret care să-i facă traducerile din limba română în limba bulgară.

Prin Decizia nr. 418/ A din 29 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, apelul a fost admis, sentinţa desfiinţată şi cauza trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş pentru refacerea urmăririi penale în prezenţa interpretului de limbă bulgară.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs şi a cerut casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecării apelului. S-a motivat în esenţă că inculpatul nu se află în situaţia prevăzută de art. 8 C. proc. pen., întrucât cunoaşte limba română şi a mai trecut prin proceduri judiciare în faţa organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată şi nu a invocat faptul că solicită să fie asistat de un translator.

Recursul este nefondat.

Instanţa de apel a reţinut şi motivat că inculpatul cetăţean bulgar aflat pe teritoriul României a săvârşit infracţiunea pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată şi condamnat fără ca procurorul şi instanţa să-i asigure interpret pentru folosirea limbii române, limba oficială.

Potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. pen., în procesul penal procedura judiciară se desfăşoară în limba română.

Prin alin. (2) al art. 7 C. proc. pen., se dispune ca în faţa organelor judiciare se asigură părţilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale întocmindu-se în limba română.

Aşa cum potrivit art. 6 alin. (5) C. proc. pen., organele judiciare au obligaţia să încunoştinţeze pe învinuit sau inculpat, înainte de a se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnându-se aceasta în procesul de ascultare prin alin. (2) al aceluiaşi articol, se prevede obligaţia ca în cursul procesului penal organele judiciare să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să administreze probe necesare în apărare.

Câtă vreme potrivit art. 8 C. proc. pen., părţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de lua cunoştinţă de probele dosarului, dreptul de a vorbi precum şi dreptul de a pune concluzii în instanţă prin interpret, modul în care au procedat procurorul şi instanţa nu este cel legal.

Fiind vorba de un cetăţean străin, atât procurorul cât şi instanţa erau obligate să-i pună în vedere că poate folosi limba oficială prin interpret.

Faptul că într-una din cele două declaraţii date la procuror în final se menţionează „cunosc limba română şi pot să citesc această declaraţie", iar în faţa instanţei că este de acord să dea declaraţie fără a i se pune în vedere că are dreptul să i se desemneze interpret nu dovedesc că organele judiciare au respectat dispoziţiile procedurale.

Aşa fiind, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul urmează a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 38517 alin. (1), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va menţine starea de arest a inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 418 din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe intimatul inculpat V.V.R.

Menţine starea de arest a inculpatului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2283/2005. Penal. Art.183 c. pen. Recurs