ICCJ. Decizia nr. 2290/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2290/2005
Dosar nr. 1221/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 263 din 20 septembrie 2001, Tribunalul Militar Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, pe motiv că valoarea prejudiciului depăşeşte 2.000.000.000 lei.
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, prin sentinţa nr. 228 din 14 decembrie 2001 a condamnat pe:
- inculpatul frt. D.V.S.;
- inculpatul sold. N.D.;
- inculpatul civ. C.M.D.
la câte 4 (patru) ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- şi pe inculpatul sold. C.V.G. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Pe perioada indicată de art. 71 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor sold. C.V.G., frt. D.V.S. şi civ. C.M.D., pe care a prelungit-o cu 30 zile.
A dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive pentru inculpatul sold. C.V.G. şi frt. D.V.S. de la 9 mai 2001 la 14 decembrie 2001 şi pentru inculpatul civ. C.M.D. de la 15 mai 2001 la 14 decembrie 2001.
A admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC C.P. SRL prin asociat C.I. şi a obligat în solidar pe inculpaţi să plătească acestei părţi civile suma de 900.000.000 lei (nouă sute milioane lei), reprezentând despăgubiri civile plus dobânda legală aferentă, până la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpaţii au sustras mai multe subansamble, obiecte şi chiar instalaţii pentru prelucrarea laptelui de la punctul de lucru situat în com. Popeşti-Leordeni, şos. Olteniţei nr. 216, în incinta SC A. SA (asociata cu SC C.P. SRL, cu sediul în Bucureşti) unde funcţiona o fabrică de lapte, valoarea prejudiciului fiind evaluată la circa 900 milioane lei.
Prin Decizia nr. 28 din 7 martie 2003 a Curţii Militare de Apel au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi şi partea civilă împotriva sentinţei nr. 228 din 14 decembrie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 790 din 18 februarie 2003, a admis recursurile declarate de inculpaţii sold. C.V.G., frt. D.V.S., sold. N.D. şi partea civilă. A casat Decizia Curţii Militare de Apel, sentinţa Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
Înalta Curte a dispus efectuarea, de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, a unei expertize de stabilire a valorii prejudiciului suferit de partea civilă şi a cerut instanţei de fond să stabilească participarea fiecărui inculpat la producerea prejudiciului şi, în raport de acest lucru, să fie obligat la acoperirea prejudiciului. Pentru inculpatul civ. C.M.D. hotărârea a rămas definitivă.
Conform hotărârii instanţei supreme, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti sub nr. 118 din 6 martie 2003.
Acest tribunal, prin sentinţa nr. 156 din 29 octombrie 2003, în baza dispoziţiilor art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale. Soluţia a fost infirmată prin Decizia nr. 219 din 11 februarie 2003, pronunţată de Curtea Militară de Apel în dosarul nr. 185/2003, în sensul că s-a admis recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, a fost casată hotărârea atacată şi trimisă cauza la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti pentru continuarea judecăţii.
Urmare acestui fapt, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a procedat la rejudecarea cauzei în fond, după casare.
În urma administrării tuturor probelor, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, prin sentinţa nr. 188 din 22 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 118/2003, făcând aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe sold. C.V.G. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar pe frt. D.V.S. şi sold. N.D. i-a condamnat la câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 861 şi art. 862 C. pen., pentru inculpatul C.V.G. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani, calculat de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, iar conform dispoziţiilor art. 863 C. pen., a fost obligat să se supună unor măsuri de supraveghere menţionate în această sentinţă.
De asemenea, s-a atras atenţia inculpatului C.V.G. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pentru inculpaţii frt. (rez.) D.V.S. şi sold. (rez.) N.D., s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 81 – art. 82 C. pen., suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, socotit de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri.
Totodată, s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei.
Prin sentinţa nr. 188 din 22 noiembrie 2004, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., în referire la art. 1003 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă exercitată în cauză de SC C.P. SRL, prin lichidator A.V.A.S. şi i-a obligat pe inculpaţi să plătească în solidar părţii civile suma de 700.448.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, cu dobânda legală până la achitarea integrală a prejudiciului.
În funcţie de criteriul oferit de expertul I.A., pentru împărţirea prejudiciului, inculpaţii au fost obligaţi la acoperirea lui, după cum urmează:
- inculpaţii C.V.G. şi N.D. în solidar la suma de 191.031.273 lei (pentru fapta din 12 - 14 august 2000);
- inculpaţii C.V.G., C.M.D. şi D.V.S., în solidar pentru suma de 191.031.273 lei (pentru fapta din 25 august 2000) şi
- inculpaţii C.V.G., C.M.D. şi N.D., în solidar la suma de 318.385.500 lei (pentru fapta de la sfârşitul lunii august – începutul lunii septembrie 2000).
Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 3 din 17 ianuarie 2005, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul N.D. împotriva sentinţei nr. 188 din 22 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă A.V.A.S. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs partea civilă A.V.A.S., prin care a solicitat casarea hotărârii instanţei de apel, în sensul rejudecării cauzei în apel şi al obligării inculpaţilor la plata sumei de 121.393 dolari S.U.A., arătând că în vederea rambursării creditelor acordate de către bancă, debitorul SC C.P. SRL a constituit în favoarea SC B. SA garanţia mobiliară constând în linia de industrializare a laptelui, conform contractului de gaj nr. 13/A/47/05.0398 şi că A.V.A.S. a preluat de la SC B. SA prin contractul de cesiune de creanţă nr. 083187 din 21 iulie 1999 creanţa asupra SC C.P. SRL.
În raport de această situaţie, partea civilă a arătat că valoarea bunurilor în dolari S.U.A. la data constituirii garanţiei este de 121.393 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea celor 3 bunuri supuse gajului, respectiv pasteurizator tip ORAN, sistem de răcire VIC şi maşina de ambalat SCORPIO.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat, curtea reţine că, ambele instanţe, în rejudecare şi-au însuşit raportul de expertiză întocmit de expert contabil I.A., dosar nr. 118/2003 al Tribunalului Militar Teritorial, în care se precizează că valoarea totală a bunurilor sustrase de inculpaţi, stabilită prin expertiza tehnică (valoare de circulaţie) este în limita sumei de 700.448.000 lei, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 30.490,05 dolari S.U.A.
Astfel, atât instanţa de fond, cât şi cea de control judiciar, au reţinut pe baza plângerii formulată de SC C.P. SRL, a declaraţiilor date de reprezentanţii acestei firme, C.I. şi C.A., a listei cu bunurile sustrase, că inculpaţii nu au sustras sistemul de răcire ce făcea parte din instalaţia de industrializare a laptelui, fiindcă acesta era la reparat la datele comiterii infracţiunilor şi, astfel, în mod greşit partea civilă A.V.A.S. solicită includerea în valoarea prejudiciului a acestui sistem de răcire.
Ca atare, inculpaţii sunt ţinuţi a achita despăgubiri în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ.
Faptul că SC C.P. SRL a constituit în favoarea SC B. SA o garanţie mobiliară, conform unui contract de gaj şi că A.V.A.S. a preluat creanţa printr-un contract de cesiune, nu are importanţă decât pentru stabilirea calităţii de parte civilă. Valoarea bunurilor sustrase nu este obligatoriu a fi cea din contractul de gaj, respectiv de cesiune, ci ea se stabileşte prin probe, inclusiv pe baza expertizei.
Astfel, împrejurarea că instalaţia de industrializare a laptelui, completă, are o anumită valoare, nu poate conduce instanţa „a priori" la ideea că acesta este cuantumul despăgubirilor la care vor fi obligaţi inculpaţii, ca urmare a faptului că aceasta ar fi valoarea prejudiciului suferit de partea civilă prin infracţiune, atâta vreme cât s-a dovedit că au fost sustrase numai unele părţi ale instalaţiei, stabilindu-se astfel, în mod corect valoarea reală a prejudiciului suferit de partea civilă, astfel că, recursul acesteia sub aspectul cuantumului despăgubirilor solicitate, apare ca nefondat.
Cât priveşte susţinerea ca inculpaţii să fie obligaţi la repararea prejudiciului în dolari, în mod corect ambele instanţe au reţinut că aceştia nu pot fi obligaţi la plata prejudiciului în dolari, întrucât pe teritoriul României plăţile se efectuează în lei, iar valoarea despăgubirilor stabilită prin expertiză a fost determinată şi prin efectuarea parităţii leu/dolar.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 3 din 17 ianuarie 2005 a Curţii Militare de Apel, privind pe inculpaţii N.D. Nicolae, C.V.G. şi D.V.S.
Obligă pe recurenta parte civilă la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul în sumă de câte 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi N.D. Nicolae, C.V.G. şi D.V.S., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2285/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2292/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
