ICCJ. Decizia nr. 2319/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2319/2005
Dosar nr. 148/2005
Şedinţa publică din 6 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 36 din 24 noiembrie 2004, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului G.G., formulată împotriva rezoluţiilor din 16 septembrie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi din 27 mai 2004 din dosarul nr. 79/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul S.G. din cadrul I.P.J. Bihor şi autori necunoscuţi din cadrul S.E.I.P. – Satu Mare.
Instanţa a reţinut că petiţionarul G.G. a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la data de 15 aprilie 2004, o plângere împotriva lucrătorilor de poliţie din S.C.P.I.P. al judeţului Bihor şi S.E.I.P. Satu Mare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii petiţionarul a arătat că, la data de 11 mai 2003, la P.P.F. Petea i s-a interzis părăsirea teritoriului României şi i-a fost ridicat paşaportul, aflând ulterior că acest fapt s-a datorat solicitării în scris făcută de S.C.P. din I.P.J. Bihor, la data de 14 martie 2003, urmare finalizării unui dosar de urmărire penală în care petiţionarul era învinuit şi care a fost depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, la 7 martie 2003, cu propunerea de trimitere în judecată.
Pe de o parte, petiţionarul a invocat nelegalitatea solicitării în scris făcută de S.C.P. al I.P.J. Bihor de luare a unor măsuri împotriva sa, iar, pe de altă parte, a relevat omisiunea S.E.I.P. Satu Mare de a-i comunica, în scris, conform art. 15 alin. (1) din OG nr. 65/1997, modificată, măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului, cu menţionarea motivelor, în termen de 15 zile de la data luării acestei măsuri, fiind pus în faţa faptului împlinit, când la data de 11 mai 2003, pe baza dării în consum la frontieră P.P.F. Petea l-a împiedicat să părăsească teritoriul României şi i-a reţinut paşaportul.
Urmare actelor premergătoare efectuate, procurorul a constatat că dosarul penal privindu-l pe petiţionar a fost instrumentat de comisarul S.G. din cadrul S.C.P. al I.P.J. Bihor şi care, în raport de prevederile art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, modificată prin Legea nr. 216/1998, a solicitat legal S.E.I.P. Satu Mare, în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul petiţionarul, luarea măsurilor legale referitoare la suspendarea dreptului de folosire a paşaportului întrucât sus-numitul era urmărit penal pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, reţinându-se că, în perioada 1998 - 2001, a primit, a înmatriculat pe bază de acte false şi a valorificat 11 autoturisme străine de lux, cunoscând că provin din săvârşirea unei infracţiuni de furt şi cauzând o pagubă în valoare de 3.578.000.000 lei.
În ceea ce priveşte omisiunea comunicării măsurii suspendării dreptului de folosire a paşaportului, în termen de 15 zile de la luarea acesteia, imputată lucrătorilor S.E.I.P. Satu Mare, procurorul a constatat că, în fapt, petiţionarul a luat cunoştinţă de motivele măsurii chiar la 11 mai 2003, nemaifiind timpul necesar comunicării în scris întrucât, la data de 12 mai 2003, acesta a depus deja plângere la parchet, în loc să depună contestaţie, conform OG nr. 65/1997 art. 15 alin. (2) şi (3), la organele competente.
Faţă de aceste constatări, prin rezoluţia nr. 79/P/2004 din 27 mai 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul S.G. şi autorii necunoscuţi din cadrul S.E.I.P. Satu Mare, în temeiul art. 228 alin. (4), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Plângerea împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin rezoluţia nr. 469/VIII/1/2004 din 16 septembrie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Curtea de Apel Oradea şi-a însuşit motivarea din soluţia de neurmărire penală, astfel că, prin sentinţa penală nr. 36 din 24 noiembrie 2004, a respins plângerea petiţionarului, formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri petiţionarul G.G. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei interpretări şi calificări a faptelor imputate, îndeosebi a neîndeplinirii, de către lucrătorii S.E.I.P. Satu Mare, a obligaţiei legale de comunicare a măsurii suspendării dreptului de folosire a paşaportului.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Aşa cum, corect, s-a reţinut atât prin rezoluţia procurorului cât şi prin hotărârea atacată, comisarul S.G. din cadrul S.C.P. al I.P.J. Bihor, a solicitat legal, în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr. 216/1998, luarea măsurii suspendării dreptului de folosire a paşaportului de către G.G., faţă de care a fost începută urmărirea penală şi s-au finalizat cercetările pentru săvârşirea unei infracţiuni, respectiv de tăinuire, prin care s-a adus atingere drepturilor altor persoane, în legătură cu valorificarea a 11 autoturisme străine de lux.
La rândul său, S.E.I.P. Satu Mare a luat legal această măsură, petiţionarul având dreptul să o conteste la autoritatea prevăzută de art. 15 alin. (2) din OG nr. 65/1997.
Eronat s-a reţinut de către procuror şi instanţă că măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului a fost luată la data de 11 mai 2003, dată de la care ar curge termenul de 15 zile pentru comunicare celui în cauză şi că, în fapt, la acea dată petiţionarul a şi luat cunoştinţă de motivele suspendării paşaportului.
În realitate măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului a fost luată după data de 25 martie 2003, iar la data de 11 mai 2003 lucrătorii P.P.F. Petea, în baza consemnului primit, l-au împiedicat pe petiţionar să părăsească teritoriul României şi i-au reţinut paşaportul.
De menţionat că urmare contestaţiei depuse, la 12 mai 2003, petiţionarului i-a fost restituit paşaportul la data de 17 iulie 2003.
Este evident că petiţionarului nu i-a fost comunicată, în termenul legal de 15 zile, măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului întârziindu-se îndeplinirea acestei comunicări până la momentul încercării trecerii frontierei, de către cel în cauză, din data de 11 mai 2003.
Această omisiune este consecinţa îndeplinirii culpabile a îndatoririlor de serviciu de către cel însărcinat din structura S.E.I.P. Satu Mare, nerezultând din actele premergătoare, indicii sau elemente de susţinere a săvârşirii faptei cu forma de vinovăţie a intenţiei.
Ori, pentru existenţa infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este necesar ca omisiunea să fi fost săvârşită „cu ştiinţă", ceea ce corespunde formei de vinovăţie a intenţiei.
De urmare, Curtea constată că, deşi soluţia de neurmărire, dispusă în cauză, este justificată, temeiul juridic în dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în referire la lucrătorii S.E.I.P. Satu Mare, este greşit, acesta fiind în prevederile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Cum, însă, modificarea temeiului juridic al soluţiei de neurmărire nu constituie motiv de admitere a plângerii, în raport de prevederile art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., recursul petiţionarului G.G. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.G. împotriva sentinţei penale nr. 36 din 24 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2315/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2333/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
