ICCJ. Decizia nr. 2340/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2340/2005
Dosar nr. 1469/2005
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 362 din 8 septembrie 2004 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă cererea condamnatului S.D. de rejudecare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 1732/1998 a Tribunalului Vaslui.
A fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, prima instanţă a reţinut:
Prin sentinţa penală nr. 25 din 27 ianuarie 1999 a Tribunalului Vaslui, modificată prin Decizia penală nr. 160 din 18 mai 1999 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 3751 din 26 octombrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, inculpatul S.D. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-au aplicat inculpatului S.D. dispoziţiile art. 64 şi art. 71 C. pen.
S-a constatat că partea vătămată C.G. nu are pretenţii civile de la inculpat.
Inculpatul S.D. a fost obligat la despăgubiri civile către Spitalul Clinic Militar Central Bucureşti în cuantum de 449.271 lei, Spitalul Municipal Adulţi Bârlad – 42.047 lei şi Spitalul Universitar Sfântu Spiridon Iaşi – 1.298.824 lei cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea sumelor.
Inculpatul a fost obligat şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
S-a reţinut de către instanţa de fond că inculpatul S.D. locuieşte în satul Vinderei din judeţul Vaslui, iar, în seara de 05 iulie 1997, la restaurantul din sat a fost organizată nunta numitului D.G., naş fiind partea vătămată C.G., la nuntă participând mai multe persoane, printre care şi inculpatul S.D. şi fraţii acestuia, S.G. şi S.M.
În jurul orelor 24,00, partea vătămată a invitat nuntaşii la mese, ieşind şi afară din restaurant pentru aceasta. S.G. i-a cerut părţii vătămate să mai amâne aşezarea la mese întrucât el şi ceilalţi tineri vor să se mai distreze, însă acesta l-a refuzat motivând că trebuie să-şi facă datoria de naş şi s-a îndreptat spre intrarea în restaurant, moment în care a fost prins de S.G. de guler şi lovit cu pumnul.
Partea vătămată a ripostat, însă în conflict a intervenit şi inculpatul S.D., care a lovit-o cu un cuţit în zona abdominală. S-a creat îmbulzeală şi inculpatul a încercat din nou să lovească pe vătămat, însă a fost împiedicat de intervenţia martorului V.D., care la rândul lui a fost lovit cu pumnul de unul dintre cei prezenţi. Inculpatul S.D. a încercat să-l lovească şi pe martorul D.V. cu cuţitul, însă acesta a parat prima lovitură, iar a doua i-a creat martorului o leziune superficială în zona pectorală.
Când inculpatul care avea în mână un cuţit şi fratele său au încercat să intre în restaurant după partea vătămată C.G., manifestându-se violent, ameninţând că-i taie pe toţi, au fost opriţi de intervenţia altor nuntaşi.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul de Adulţi Bârlad, unde a fost internată în perioada 6 iulie – 1 august 1997, cu diagnosticul de „plagă tăiată flanc stâng cu hematom întins pericolic şi retroperitoneal", apoi a fost internată în Spitalul Universitar Sfântu Spiridon Iaşi, în perioada 22 - 29 august 1997 şi Spitalul Clinic Militar Central în perioada 18 septembrie – 17 octombrie 1997.
Din expertiza medico-legală efectuată în cauză a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni de tipul plăgii înjunghiate lobo stângă cu hematon întins pericolic şi retroperitoneal complicat în evoluţie, leziuni ce s-au putut produce cu un obiect tăietor – înţepător (posibil cuţit) şi care au necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa victimei.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală şi judecată, neputând fi audiat, dar din probele administrate a rezultat fără dubiu că el a lovit partea vătămată cu cuţitul chiar dacă aceasta, în cursul cercetării judecătoreşti, şi-a schimbat parţial poziţia, arătând că nu a văzut cine a lovit-o cu cuţitul, deşi la urmărirea penală l-a indicat pe inculpat drept autor.
Martorii audiaţi la instanţa de fond, D.G., M.N., C.I., D.V. şi F.M. au precizat în declaraţiile lor că inculpatul S.D. a avut cuţit asupra lui şi a lovit partea vătămată în zona abdominală, cu o lovitură foarte puternică.
S-a mai reţinut că în raport de obiectul folosit, zona vizată şi intensitatea loviturii, care a fost puternică, întrucât traiectul leziunii din afară către înăuntru a pornit de sub extremitatea anterioară a coastei a XII-a până la musculatura paravertebrală, rezultă fără dubiu că inculpatul S.D. a acţionat cu intenţia de a ucide. Chiar dacă în expertiza medico-legală se apreciază că leziunea nu a pus în pericol viaţa victimei, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
S-a mai reţinut că hotărârea instanţei de fond a fost verificată şi în calea de atac a apelului şi recursului, fiind modificată în apel doar în ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, reducându-se pedeapsa de la 11 ani la 8 ani şi 6 luni închisoare, reţinându-se că instanţa a omis să evalueze acele împrejurări care atenuează răspunderea penală a inculpatului, prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Încadrarea juridică a faptei a fost verificată şi în căile de atac, reţinându-se că în mod just prima instanţă a încadrat fapta în dispoziţiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., întrucât modalitatea în care inculpatul S.D. a conceput şi realizat fapta, aplicând victimei o lovitură puternică cu un cuţit în zona abdominală, se circumscrie dispoziţiilor art. 19 alin. (2) lit. b) C. pen., el prevăzând rezultatul faptei şi acceptând posibilitatea producerii lui, deşi nu l-a urmărit, fiind realizată latura subiectivă a acestei infracţiuni. Împrejurarea că leziunile produse nu au pus în primejdie viaţa victimei nefiind esenţială în caracterizarea laturii subiective a faptei, aceasta fiind definită de zona vitală care a fost vizată, de obiectul folosit şi de intensitatea loviturii aplicate.
S-a mai reţinut că, inculpatul nu a fost prezent în cursul urmăririi penale şi la cercetarea judecătorească, nefiind audiat în cauză, dispunându-se arestarea sa prin rechizitoriu, în lipsă şi darea lui în urmărire generală la 28 august 1999, beneficiind însă în cursul judecăţii de apărător ales care a propus în apărarea inculpatului audierea martorilor M.N. şi M.I., admişi de instanţă.
Invocând încadrarea greşită a faptei după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în baza art. 5221 C. proc. pen., a solicitat rejudecarea cauzei după ce a fost extrădat şi a început executarea pedepsei.
La cererea condamnatului au fost audiaţi martorii M.S. şi G.M.
Din probele administrate la instanţa de fond şi după introducerea cererii, instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea în principiu şi rejudecarea în fond a cauzei nefiind descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la judecata în ciclul ordinar al cauzei.
În termen, hotărârea a fost apelată de inculpat cu motivarea că este necesară rejudecarea cauzei având în vedere că lovitura pe care a aplicat-o părţii vătămate, faţă de poziţia în care a fost executată, nu constituie o situaţie de fapt corect încadrată, că nu a fost audiat în cursul urmăririi penale şi a judecăţii.
În apel a fost audiat condamnatul, acesta recunoscând că a lovit cu cuţitul.
Prin Decizia penală nr. 55 din 8 februarie 2005, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
S-a reţinut că în mod corect instanţa fondului a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile admiterii în principiu a cererii şi rejudecarea în fond întrucât şi după audierea inculpatului şi a încă doi martori, situaţia de fapt reţinută nu s-a modificat cât să atragă schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat de condamnat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul care a reiterat critica privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen.
Recursul este nefondat. Invocând greşita încadrare juridică a faptei, şi solicitând rejudecarea cauzei dat fiind că a fost judecat în lipsă, condamnatul a solicitat audierea a doi martori, aceştia au fost audiaţi însă declaraţiile lor nu au fost de natură a schimba situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi încadrarea juridică a faptei.
Art. 5221 C. proc. pen., prevede posibilitatea rejudecării, celor judecaţi în lipsă în caz de extrădare, la cererea condamnatului, dispoziţiile art. 405 – art. 408 C. proc. pen., privind revizuirea aplicându-se corespunzător, însă în cauză nu se justifică darea unei încheieri de admitere în principiu, hotărârile pronunţate în cauză fiind legale şi temeinice.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 55 din 8 februarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 55 din 8 februarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2333/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2377/2005. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
