ICCJ. Decizia nr. 2306/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen.; Decretul nr.328/1966. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2306/2005
Dosar nr. 5428/2004
Şedinţa publică din 6 aprilie 2005
Examinând recursul în anulare de faţă, constată.
Prin sentinţa penală nr. 650 din 9 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. B.O.M. după cum urmează:
- la un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a revocat beneficiul graţierii pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1281/1998 a Judecătoriei Arad, pedeapsă ce a fost adăugată la fiecare din pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedepsele de: 2 ani şi 6 luni; un an şi 10 luni şi respectiv 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 martie 2002 la 3 aprilie 2002.
2. L.C.S.,
- la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii din 23 decembrie 2001 la 24 decembrie 2001 şi a arestării preventive de la 5 martie 2002 la 3 aprilie 2002.
S-a constatat că partea vătămată F.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-au confiscat bunurile ridicate de la inculpaţi conform dovezii seria B nr. 0283.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 22 decembrie 2001, prin forţarea încuietorilor şi neutralizarea computerului de bord, inculpaţii au încercat să sustragă autoturismul părţii vătămate F.M.
S-a reţinut, de asemenea, că inculpatul B.O.M. a plecat de la locul faptei conducând un autoturism marca Volkswagen care avea un număr fals de înmatriculare, în realitate nefiind înmatriculat.
Prin Decizia penală nr. 512/ A din 2 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Alba, a fost admis apelul declarat de inculpatul B.O.M. şi s-a dispus desfiinţarea sentinţei în ceea ce-l priveşte, sub aspectul aplicării art. 37 lit. a) C. pen., al art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 şi al pedepsei rezultante.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente de 2 ani şi 6 luni, un an şi 10 luni şi 2 ani închisoare.
S-au înlăturat aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 privind revocarea graţierii şi adăugarea pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1281/1998 a Judecătoriei Arad la fiecare din pedepsele aplicate, rezultând astfel pedepsele de un an şi 6 luni; 10 luni şi un an închisoare.
S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., din încadrarea juridică dată fiecărei infracţiuni şi s-a făcut aplicarea art. 37 lit. b) cu privire la fiecare infracţiune.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.
Prin aceeaşi decizie s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.C.S., care a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut că greşit a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul B.O.M. prin reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., în loc de art. 37 lit. b) şi greşit s-a revocat graţierea, întrucât termenul de 3 ani prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 a început să curgă, conform art. 136 alin. (3) C. pen., de la data actului de graţiere, respectiv de la 25 iulie 1997, astfel încât acest termen expirase până la data de 22 decembrie 2001, când au fost comise faptele.
S-a mai reţinut că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost corect stabilite pe baza probelor administrate în cauză.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 285 din 6 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C.S. şi a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.O.M., obligându-i pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat, în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 şi 71 C. proc. pen., recurs în anulare împotriva hotărârilor pronunţate.
S-a arătat în motivarea recursului în anulare că s-a dat o greşită încadrare juridică faptelor comise de inculpatul B.O.M. prin reţinerea recidivei prevăzută de art. 37 lit. b) în loc de art. 37 lit. a) C. pen. şi greşit nu s-a revocat graţierea pentru pedeapsa ce constituie prim termen al recidivei.
Un alt motiv de recurs în anulare se referă la neaplicarea art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării la care a fost condamnat inculpatul L.C.S. prin sentinţa penală nr. 3653 din 18 decembrie 1998 definitivă prin Decizia penală nr. 888 din 30 septembrie 1999.
S-a mai susţinut că greşit s-a dedus arestarea preventivă până la 3 aprilie 2002 în loc de 3 mai 2002.
Recursul în anulare este fondat din următoarele considerente:
Din fişa de cazier a inculpatului B.O.M. rezultă că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare, prin sentinţa penală nr. 1281 din 8 iunie 1998 a Judecătoriei Arad, definitivă la 13 mai 1999 a Curţii de Apel Timişoara, pedeapsă graţiată în întregime conform art. 1 din Legea nr. 137/1997.
Mai rezultă că din pedeapsă s-a dedus arestarea de la 8 decembrie 1997 la 16 ianuarie 1998.
Rezultă deci că la data de 25 iulie 1997 când a apărut Legea nr. 137/1997 inculpatul B.O.M. nici nu fusese condamnat pentru fapta din 24 decembrie 1995.
În consecinţă, se constată că instanţa de apel, reţinând greşit dispoziţiile art. 136 alin. (3) C. proc. pen., care nu sunt incidente în cauză, deoarece privesc calculul termenului de reabilitare, a considerat că termenul de 3 ani prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997, privind graţierea unor pedepse curge de la data apariţiei actului de clemenţă.
Efectele graţierii se produc de la data actului de clemenţă numai dacă în acel moment hotărârea prin care s-a aplicat pedeapsa este definitivă.
În caz contrar efectele graţierii se produc în momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Aşa fiind, se constată că în speţă termenul condiţie prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 a început să curgă la data de 13 mai 1999, când a rămas definitivă sentinţa penală nr. 1994/1998 prin care inculpatul B.O.M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
Cum la data de 22 decembrie 2001, când au fost comise faptele deduse judecăţii, termenul condiţie din legea de graţiere nu se împlinise, pedeapsa de un an închisoare nu poate fi considerată ca executată şi ca atare constituie conform art. 37 lit. a) C. pen., prim termen al recidivei postcondamnatorie şi nu al recidivei postexecutorie.
Pe de altă parte, întrucât în decurs de 3 ani de la graţiere, inculpatul a săvârşit infracţiuni intenţionate, se impunea aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997.
Se constată, de asemenea, că instanţa de fond a reţinut corect incidenţa art. 10 alin. (1) , dar a procedat greşit adăugând integral pedeapsa de un an închisoare, deoarece numai un rest de 10 luni şi 20 de zile din această pedeapsă a rămas neexecutat ca efect al graţierii, inculpatul fiind arestat de la 8 decembrie 1997 la 16 ianuarie 1998.
Recursul în anulare este întemeiat şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.C.S.
Astfel, din fişa de cazier rezultă că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării prin sentinţa penală nr. 3653 din 18 decembrie 1998 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 888 din 30 septembrie 1999 a Curţii de Apel Oradea.
Întrucât fapta, din 22 decembrie 2001, a fost comisă în timpul termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, care a început să curgă de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (30 septembrie 1991) era obligatorie revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Susţinerea că greşit nu s-a dedus arestarea preventivă până la data de 3 mai 2002 nu este fondată, întrucât din actele dosarului rezultă că încheierea nr. 60 din 3 aprilie 2002 a Judecătoriei Oradea, prin care s-a prelungit arestarea preventivă a inculpaţilor până la 3 mai 2002, a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin Decizia penală nr. 165/ R din 12 aprilie 2002.
Rezultă, de asemenea, că în rejudecare, prin încheierea nr. 80 din 29 aprilie 2002 Judecătoria Oradea a respins cererea de prelungire a arestării preventive constatând că arestarea a început de drept la 3 aprilie 2002.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată existenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 şi 71 C. proc. pen., va admite recursul în anulare şi conform art. 4141, raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa hotărârile în parte, în următoarele limite.
Se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul B.O.M., reţinând dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., în locul dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 se va revoca graţierea pentru restul de 10 luni şi 20 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an închisoare, urmând ca acesta să fie executat alături de pedeapsa rezultantă stabilită conform art. 34 lit. b) C. pen.
Conform art. 83 se va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului L.C.S. prin sentinţa penală nr. 3653/1998 şi executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.O.M. arestarea preventivă până la punerea în libertate şi din pedeapsa aplicată inculpatului L.C.S. arestarea de la 16 martie 1994 la 5 aprilie 1994, precum şi reţinerea de 24 ore şi arestarea preventivă până la punerea în libertate, fiind de precizat că nu s-au putut obţine relaţii cu privire la data la care a încetat efectiv deţinerea inculpaţilor în baza mandatelor de arestare în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 650 din 9 iunie 2003 a Judecătoriei Alba Iulia, deciziei penale nr. 512 din 2 decembrie 2003 a Tribunalului Alba şi deciziei penale nr. 285 din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, privind pe inculpaţii B.O.M. şi L.C.S.
Casează în totalitate deciziile atacate şi în parte sentinţa penală, în următoarele limite:
- referitor la inculpatul B.O.M. cu privire la încadrarea juridică a faptelor, neaplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 şi pedeapsa ce face obiectul revocării graţierii şi perioada dedusă din pedeapsă;
- referitor la L.C.S. cu privire la neaplicarea art. 83 C. pen., şi perioada dedusă din pedeapsă.
Rejudecând:
I. Înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen. şi repune în individualitatea lor pedepsele de un an şi 6 luni, 10 luni şi de un an închisoare, aplicate inculpatului B.O.M.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina acestui inculpat după cum urmează:
- din art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora îl condamnă pe inculpat la un an şi 6 luni închisoare;
- din art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), texte de lege în baza cărora îl condamnă pe acelaşi inculpat la 10 luni închisoare;
- din art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), texte de lege în baza cărora îl condamnă pe inculpat la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 revocă graţierea pentru restul de 10 luni şi 20 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1281 din 8 iunie 1998 a Judecătoriei Arad definitivă prin Decizia penală nr. 726 din 13 mai 1999 a Curţii de Apel Timişoara şi dispune executarea acestuia alături de pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare urmând ca în final inculpatul B.O.M. să execute pedeapsa de 2 ani, 4 luni şi 20 zile închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), scade din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 martie 2002 până la punerea în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6/2002 din 5 martie 2002 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 30/P/2002.
II. În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului L.C.S. prin sentinţa penală nr. 3653 din 18 decembrie 1998 a Judecătoriei Oradea definitivă prin Decizia penală nr. 888 din 30 septembrie 1999 a Curţii de Apel Oradea şi executarea acesteia alături de pedeapsa de un an şi 6 luni, aplicată în cauză, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 16 martie 1994 la 5 aprilie 1994, reţinerea de 24 ore din 23 decembrie 2001 şi arestarea preventivă de la 5 martie 2002 până la punerea în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 7 din 5 martie 2002 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 30/P/2002.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpaţilor, în sumă de 800.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2291/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 2308/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
