ICCJ. Decizia nr. 2394/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2394/2005
Dosar nr. 129/2005
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1228 din 30 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus condamnarea inculpatului D.D.C. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 iunie 2004, la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat şi inculpatul S.P. la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 iunie 2004, la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata A.I.R. la 4 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/200, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a mai fost condamnată aceeaşi inculpată la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 iunie 2004, la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 0,54 grame heroină în amestec cu cofeină şi 5 comprimate Methadonă, rămasă după efectuarea analizelor de laborator.
În baza art. 444 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata A.I.R. a sumei de 6.250.000 lei şi a telefonului mobil marca Sagem şi către inculpatul D.D.C. a autoturismului Cielo şi a telefonului mobil marca Sony Ericsson.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, la data de 7 iunie 2004, numita L.C.A., a formulat un denunţ, înregistrat la I.G.P. – B.C.C.O.A.B., în care arăta că este consumatoare de heroină şi îşi procură drogurile de la un individ sub numele de P. pe care îl contactează la telefon, fiind de acord să colaboreze cu organele de poliţie, pentru identificarea şi tragerea la răspundere penală a acestui individ.
Astfel, poliţiştii au pus la dispoziţia denunţătoarei suma de 1.800.000 lei, formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal, după care aceasta a apelat numărul de telefon menţionat anterior, însă i-a răspuns un prieten al lui P., identificat, ulterior, ca fiind inculpatul D.D.C. zis C., pe care martora nu-l cunoştea, acesta spunându-i să revină după o jumătate de oră.
După o perioadă scurtă de timp, denunţătoarea a apelat acelaşi număr de telefon, răspunzându-i, însă, tot inculpatul D.D.C,, căruia i-a spus că îi este rău, întrebându-l dacă „are de unde să ia" dându-i de înţeles că doreşte să cumpere droguri. Inculpatul D.D.C. i-a spus că va vedea ce poate să facă pentru ea. După convorbire, inculpatul D.D.C. a contactat-o, telefonic, pe inculpata A.I.R., solicitându-i să-i dea droguri pentru o fată, însă acesta l-a refuzat.
După aceea denunţătoarea a avut o nouă convorbire telefonică cu inculpatul D.D.C., acesta spunându-i că nu l-a găsit pe P., dându-i însă întâlnire, în aceeaşi zi în Piaţa Presei Libere.
Între timp, numitul P., identificat ca fiind inculpatul S.P., s-a întâlnit cu inculpatul D.D.C., acesta comunicându-i că a fost căutat telefonic de „A. din Snagov" (martora L.C.A.).
Inculpatul S.P. a contactat-o telefonic pe martoră, aceasta din urmă solicitându-i să facă rost de droguri. Cei doi au stabilit să se întâlnească în Piaţa Presei Libere.
După ce s-au întâlnit, martora, împreună cu inculpaţii S.P. şi D.D.C. şi încă o persoană s-au deplasat în cartierul Pajura, la domiciliul inculpatei A.I.R., care urma să furnizeze drogurile inculpatului S.P. Ajunşi la destinaţie martora i-a înmânat inculpatului S.P. suma de 1.800.000 lei, pentru ca acesta să facă rost de droguri.
Inculpatul S.P. i-a dat inculpatei A.I.R. suma de 1.200.000 lei, primind în schimb 4 doze de heroină.
După efectuarea tranzacţiei, inculpatul S.P. i-a înmânat martorei cele 4 doze de heroină.
În tot acest timp, autoturismul cu care s-au deplasat inculpaţii a fost urmărit de poliţişti care, în zona Pieţei Presei Libere, au procedat la oprirea acestuia, ocazie cu care martora a predat poliţiştilor 4 punguliţe de material plastic ce conţineau un praf de culoare bej, despre care aceasta a susţinut că sunt 4 doze de heroină, pe care le-a cumpărat de la P. contra sumei de 1.800.000 lei. De asemenea, în interiorul autoturismului au fost identificaţi inculpaţii S.P. şi D.D.C., precum şi martorul M.C.C.
În prezenţa martorului asistent Z.M., s-a procedat la percheziţionarea autoturismului şi a celor aflaţi în interior, ocazie cu care, asupra inculpatului S.P. a fost găsită suma de 600.000 lei, compusă dintr-o bancnotă de 500.000 lei şi una de 100.000 lei, ale căror serii erau identice cu o parte din cele consemnate în procesul verbal încheiat de către organele de poliţie.
De asemenea, asupra inculpatului D.D.C. s-a găsit un telefon mobil marca Sony Ericsson.
Fiind întrebat, inculpatul S.P. a declarat că suma de 600.000 lei, găsită asupra sa provine din banii primiţi de la martora L.C.A., pe care acesta i-a dat să-i cumpere droguri de la persoana de sex feminin, cu care s-a întâlnit anterior, pe strada Băiculeşti.
În vederea identificării acestei persoane, organele de poliţie au revenit la adresa din Băiculeşti, ocazie cu care a fost găsită şi identificată inculpata A.I.R.
În prezenţa martorului asistent Z.M., cu ocazia efectuării percheziţiei corporale, asupra inculpatei s-au găsit următoarele: suma de 7.450.000 lei, 26 punguţe din material plastic, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej, 10 comprimate de culoare albă, având pe una din părţi inscripţionat „SN", precum şi două fragmente de astfel de comprimate şi un telefon mobil marca Sagem.
Din suma de bani găsită asupra inculpatei s-a constatat că două bancnote de 500.000 lei şi două bancnote de 100.000 lei (deci în total 1.200.000 lei) aveau aceleaşi serii cu o parte din seriile consemnate în procesul verbal de către organele de poliţie.
Inculpata A.I.R. a susţinut că drogurile găsite asupra sa sunt pentru consumul propriu, ca fiind consumatoare de heroină de circa două luni.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii D.D.C. şi S.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul D.D.C. a criticat sentinţa, în principal, pentru greşita condamnare pentru infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât el nu a făcut decât să transporte pe coinculpatul S.P. cu autoturismul de la o locaţie la alta şi a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Totodată, inculpatul a mai arătat că nu s-au respectat dispoziţiile art. 68 şi art. 63 alin. (2) C. proc. pen., la aprecierea probelor şi că trebuie să se constate incompatibilitatea dintre prevederile art. 15, art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 68 C. proc. pen.
S-a mai arătat că s-a acordat o relevanţă majoră probelor administrate la urmărirea penală şi nici nu s-a ţinut seama de declaraţia inculpatului S.P., care a susţinut că s-a întâlnit întâmplător cu apelantul inculpat.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei la 3 ani, motivat de lipsa antecedentelor penale, lipsa unui cerc relaţional specific traficului de droguri, nu este nici consumator de droguri şi este angajat în muncă.
Inculpatul S.P., la termenul din 8 decembrie 2004, personal a declarat că îşi retrage apelul.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 970 din 15 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.D.C., a computat prevenţia de la 8 iunie 2004, la zi, a menţinut starea de arest a acestuia şi a luat act de declaraţia de retragere a apelului inculpatului S.P.
Inculpaţii apelanţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul D.D.C., care a solicitat, în principal, achitarea sa, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut o corectă situaţie de fapt pe baza probelor administrate, fiind evidente elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, inclusiv vinovăţia recurentului inculpat.
Astfel, elementul material al laturii obiective la infracţiunea de trafic de droguri, se constituie din acţiuni desfăşurate de subiectul activ al infracţiunii pentru realizarea uneia dintre modalităţile de comitere prevăzute de norma juridică sancţionatoare. Or, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 circumscrie sfera acţiunilor alternative ce alcătuiesc conţinutul laturii obiective a infracţiunii. În ce-l priveşte pe inculpat, deşi acesta neagă caracterul penal al acţiunii sale, acţiunea sa se regăseşte în conţinutul laturii obiective de infracţiuni.
În acest sens, chiar dacă acesta nu s-a ocupat efectiv de traficarea drogurilor, a desfăşurat acţiuni de intermediere între furnizorul şi cumpărătorul de droguri, a transportat pe coinculpatul S.P. cu autoturismul propriu la întâlnirea cu persoana care urma să cumpere, cum şi la întâlnirea cu persoana de la care s-au cumpărat drogurile. Mai mult, chiar dacă inculpatul S.P. nu a fost găsit de numita L.C.A., care dorea să cumpere droguri şi care i-a comunicat inculpatului D.D.C. că o interesează preocuparea drogurilor, acesta din urmă s-a oferit să o ajute, contactând-o pe numita A.I.R., de la care inculpatul S.P. a şi cumpărat droguri în scopul traficării.
De altfel, inculpatul D.D.C. a declarat constant că ştia de inculpatul S.P. că este consumatorde droguri şi din nici o probă nu rezultă că ar fi întreprins vreo acţiune sau s-ar fi opus ca traficul de droguri să se materializeze, ci din contră, el a înlesnit întâlnirea furnizorului cu cumpărătorul de droguri.
În rest, motivaţiile şi consideraţiile inculpatului sunt fără relevanţă juridică, atâta timp cât, s-au dovedit că, a desfăşurat acţiuni de intermediere între furnizorul şi cumpărătorul de droguri, activitate care în drept întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii dedusă judecăţii şi pentru care, în mod corect, recurentul inculpat a fost condamnat.
Stabilită fiind vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi proporţională cu pericol social al faptei comise.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D.C. împotriva deciziei penale nr. 970 din 15 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 iunie 2004 la 8 aprilie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2377/2005. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2397/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
