ICCJ. Decizia nr. 2329/2005. Penal. Recuzare recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2329/2005
Dosar nr. 2070/2005
Şedinţa publică din 6 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 978, s-a menţinut starea de arest a inculpatului S.J. şi s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a întregii instanţe a Tribunalului Bucureşti formulată de acelaşi inculpat în dosarul nr. 1573/2004 al Tribunalului Bucureşti.
În motivarea acestor soluţii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că potrivit art. 52 alin. (51) C. proc. pen., în cauzele în care sunt inculpaţii arestaţi preventiv, când se recuză întreagă instanţa, instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa asupra recuzării dispune cu privire la arestarea preventivă, în condiţiile legii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul doar în ce priveşte menţinerea arestării preventive, referitor la acest aspect a susţinut că măsura menţinerii este nelegală, arestarea nefiind prelungită succesiv cum cere legea, iar arestarea a fost dispusă cu încălcarea legii.
Criticile formulate sunt nefondate pentru cele ce urmează.
Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea dispoziţiilor legale. Astfel, prin Ordonanţa nr. 392/A/2003 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus arestarea preventivă provizorie, în lipsă, a inculpatului, iar prin încheierea nr. 1 F din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru 29 zile, de la 16 octombrie 2003 la 13 noiembrie 2003, fiind emis mandatul nr. 414 din 16 octombrie 2003. Ulterior, durata arestării preventive a fost prelungită prin încheieri succesive până la 25 martie 2004 în faza urmăririi penale, iar în faţa instanţei de fond măsura a fost menţinută, cu respectarea dispoziţiilor art. 1601 şi art. 160b2 C. proc. pen.
Şi totodată, în mod corect, prin încheierea recurată s-a menţinut măsura arestării preventive, în contextul dispoziţiilor art. 52 alin. (51) C. proc. pen., atâta timp cât instanţa a apreciat că temeiurile de drept şi de fapt care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se menţin şi impun în continuare privarea sa de libertate.
În această situaţie criticile sunt nefondate şi conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat, se va respinge, ca nefondat cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.J. împotriva încheierii din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 978/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2321/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2336/2005. Penal. Art. 269 Cod Penal. Recurs → |
|---|
