ICCJ. Decizia nr. 2312/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2312/2005
Dosar nr. 710/2005
Şedinţa publică din 6 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1424 din 1 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe inculpaţii:
- A.V.,
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută arestarea preventivă şi dedusă prevenţia de la 7 ianuarie 2004 la zi.
- S.C.,
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., la 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la două pedepse de câte un an închisoare.
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpata va executa pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută arestarea preventivă şi dedusă prevenţia de la 7 ianuarie 2004 la zi.
Au fost confiscate 1,28 gr. heroină, ridicată de la inculpatul A.V. şi 1,684 gr. heroină ridicate de la inculpata S.C.
Inculpaţii au fost obligaţi, fiecare, la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 7 ianuarie 2004, organul de poliţie a organizat prinderea în flagrant a inculpaţilor A.V. şi S.C., concubini, despre care existau indicii că se ocupă cu traficul de droguri, fiind şi consumatori.
În acest scop, denunţătorul U.D.C., având asupra sa suma de 1.500.000 lei, marcată chimic şi însoţit de martorul P.Şt., a mers la imobilul din str. Orzari, unde i-a remis inculpatei S.C. suma menţionată, după care inculpatul A.V. i-a înmânat 5 doze cu heroină.
Heroina a fost predată organului de poliţie care apoi, a pătruns în imobil, moment în care inculpata S.C. a încercat să înghită 9 doze cu heroină, iar inculpatul A.V. a aruncat pe fereastră alte 35 bile cu acelaşi drog.
Inculpata S.C. a fost depistată de organul de poliţie şi la data de 7 octombrie 2003 deţinând asupra sa 2 punguţe care conţineau 1,751 gr. heroină.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul A.V. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 11 din 12 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul inculpatului A.V., constatând că pedeapsa a fost bine individualizată.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul A.V., solicitând, ca şi în precedenta cale de atac, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea criticată în baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului A.V., susţinut pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este nefondat.
Situaţia de fapt, reţinută de instanţe, corespunde materialului probator administrat în cele două faze procesuale ale procesului penal.
Inculpatul A.V. a recunoscut în totalitate faptele reţinute şi declaraţiile sale se coroborează cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, întocmit de organele de urmărire penală, declaraţiile martorilor U.D.C., P.Şt., S.C., A.N. şi I.G., precum şi cu Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică ale Serviciului de Expertize Fizico-Chimice din I.S.P.R.
La stabilirea pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunilor, împrejurările comiterii acestora şi datele care caracterizează persoana inculpatului.
Deci, inculpatul A.V., este recidivist, având ultima condamnare de 2 ani închisoare tot pentru o infracţiune dintre cele prevăzute de Legea nr. 143/2000, instanţa a aplicat pedeapsa rezultantă, de 10 ani închisoare la nivelul minimului special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea ce mai gravă, săvârşită, luând în considerare atât datele privind cantităţile reduse de droguri traficate cât şi cele referitoare la conduita inculpatului în cursul procesului penal, caracterizată prin sinceritate.
Reducerea pedepsei, însă, solicitată de inculpat, nu se justifică, aceasta fiind necesară, în cuantumul aplicat, atât realizării funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii, cât şi scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Neconstatând, din examinarea hotărârilor, nici existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare care potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, recursul inculpatului A.V. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 7 ianuarie 2004 la 6 aprilie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 11 din 12 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 ianuarie 2004 la 6 aprilie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2311/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2314/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
