ICCJ. Decizia nr. 2337/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2337/2005
Dosar nr. 1306/2005
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 188 din 5 octombrie 2004, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa principală aplicată, s-a dedus perioada arestării preventive, începând cu 30 aprilie 2004, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unei sape.
A fost obligat inculpatul la 20.000.000 lei, despăgubiri pentru daune morale către partea civilă M.D.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.162.176 lei, despăgubiri civile către C.A.S. Dolj, cu dobânzile legale aferente, începând cu data rămânerii definitivă a hotărârii şi până la achitarea integrală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul M.I. provine dintr-o familie cu posibilităţi materiale reduse, acesta locuind în comuna Gostavăţu, jud. Olt, împreună cu tatăl său, M.F., pensionar nevăzător, cu sora sa, M.M., bolnavă de oligofrenie, cu fratele său, M.A., şi acesta cu probleme de sănătate, prezentând tulburări de comportament, cât şi cu soţia şi cei doi copii minori ai săi.
Până la data comiterii faptei reţinută în sarcina sa, inculpatul s-a bucurat de preţuirea consătenilor săi, întrucât era singurul salariat, iar din salariul său asigura traiul membrilor de familie.
În după amiaza zilei de 1 aprilie 2004, partea vătămată M.D., cunoscut în cadrul comunei ca fiind stăpânit de viciul beţiei, certăreţ, s-a deplasat la Barul A.F. B. din Gostavăţu, unde a consumat băuturi alcoolice.
La barul respectiv, la un moment dat au venit şi martorii M.T. şi M.A., acesta din urmă fiind fratele inculpatului, cei doi consumând împreună băuturi alcoolice.
La un moment dat, între partea vătămată M.D. şi martorul M.A. a izbucnit un conflict, părţile insultându-se reciproc, însă, conflictul respectiv a fost aplanat de ceilalţi consumatori din bar, partea vătămată şi martorul M.A. continuând să rămână în incinta localului şi să consume băuturi alcoolice.
După ce au terminat băutura, cei doi s-au retras din bar, deplasându-se la locuinţele lor.
În jurul orelor 21,00, din aceeaşi zi, martorul M.A., însoţit de M.T., s-a deplasat din nou la barul A.F. B., pentru a-şi cumpăra ţigări, cei doi observând că în local se afla partea vătămată, în stare avansată de ebrietate.
La apariţia lor, partea vătămată le-a adresat injurii, ameninţându-i cu acte de violenţă. M.A. şi M.T., cunoscând că partea vătămată este o persoană violentă atunci când se află sub influenţa alcoolului, nu a dat atenţie acestuia, astfel că, după ce au cumpărat ţigări au părăsit barul, îndreptându-se către casă.
Imediat, partea vătămată M.D., ieşind din bar, s-a luat după cei doi, deplasându-se în urma acestora, pe aceeaşi stradă.
După ce a parcurs o distanţă de aprox.100 m, partea vătămată a strigat la M.A. şi M.T., prilej cu care au avut din nou o discuţie contradictorie, insultându-se reciproc cu M.A.
Cei doi au continuat deplasarea, partea vătămată M.D. adresându-le insulte şi ameninţări.
În aceste împrejurări, M.A. şi M.T., au hotărât să-i aplice părţii vătămate o corecţie pentru limbajul violent folosit împotriva lor.
În acest scop, M.T. a luat din domiciliul său două ciomege, şi împreună cu M.A. au pornit în urmărirea părţii vătămate M.D.
Partea vătămată, observând intenţia celor doi, a escaladat gardul ce împrejmuieşte locuinţa martorului P.I., astfel că nu s-a mai putut duce la îndeplinire hotărârea luată de a-i aplica victimei o corecţie.
Observând că M.T. şi M.A. au plecat spre domiciliul lor, partea vătămată M.D., a părăsit curtea martorului P.I., îndreptându-se şi el spre domiciliu. În drum spre casă, partea vătămată M.D. s-a aşezat pe un pietroi în dreptul cimitirului comunal, pentru a se odihni, fumând în acest timp o ţigară.
M.T. şi M.A. s-au reîntors, găsindu-l pe M.D. aşezat pe piatra sus amintită. Acesta, adică partea vătămată, observându-i pe cei doi, s-a ridicat de pe piatră moment în care M.A. şi M.T. l-au lovit cu ciomegele peste picioare, iar pentru a se apăra, partea vătămată M.D. a scos din buzunar un cuţit, cu care a aplicat o lovitură în mâna dreaptă a lui M.A., producându-i o plagă tăiată pe faţa palmară.
Despre conflict a aflat inculpatul M.I., fratele lui M.A., care locuia în apropiere, cât şi martorul M.E., fiul victimei.
Acesta din urmă, văzând că tatăl său se află în dificultate, s-a deplasat la domiciliul bunicii, cu scopul de a lua o sapă pentru a o da tatălui său pentru a se apăra.
Între timp, până la sosirea martorului M.E. scandalul a continuat, M.A. doborând pe victimă la pământ.
La scurt timp, în locul respectiv, a sosit martorul M.E., cu o sapă asupra sa, fapt observat de inculpatul M.I., care a smuls sapa din mâna respectivului, iar cu aceasta, a aplicat părţii vătămate M.D., o lovitură în regiunea parieto-occipitală, producându-i o fractură cu înfundare perietal dreaptă.
După aplicarea loviturii, inculpatul a părăsit locul faptei, abandonând sapa folosită, cât şi pe partea vătămată care a rămas întins pe şosea, în stare de inconştienţă.
Victima M.D. a suferit o complicată intervenţie chirurgicală, pentru vindecare fiindu-i necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale, viaţa acestuia fiind pusă în primejdie, dacă nu ar fi intervenit ajutorul şi îngrijirea medicală prompte.
Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, existenţa faptei, vinovăţia inculpatului, au fost demonstrate de un probatoriu constând în declaraţiile părţii vătămate, acestea coroborate cu depoziţiile martorilor M.G., P.M., T.V., M.E.C., C.P., M.F., S.V., cât şi cu celelalte acte şi lucrări ale dosarului.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului, consumată în împrejurările mai sus descrise, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei principale, s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar şi unele elemente ce privesc pe făptuitor, care, potrivit probatoriului, a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de partea vătămată M.D., constând în acţiunea de a-l agresa cu cuţitul pe fratele inculpatului, M.A., considerente pentru care a fost reţinută circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa prevăzută în planul stabilirii pedepsei de art. 76 alin. (2) C. pen., pe de altă parte.
Rezolvând latura civilă a cauzei, prima instanţă a apreciat că pentru prejudiciul moral încercat de partea vătămată, constând în suferinţele fizice şi psihice suportate ca o consecinţă a săvârşirii faptei de către inculpat, se justifică, potrivit art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., despăgubiri civile în limita sumei de 20.000.000 lei, la indemnizarea acestei sume avându-se în vedere şi gradul de culpă al victimei.
Totodată, în considerarea aceloraşi temeiuri, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 9.162.174 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. Dolj cu dobânzile legale aferente, până la achitarea integrală.
Împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul M.I., cât şi partea civilă C.A.S. Dolj.
În motivele scrise, parchetul a invocat netemeinicia soluţiei, sub aspectul că, deşi se justifică reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., pedeapsa principală stabilită faţă de inculpat este prea blândă, solicitându-se majorarea acesteia.
Inculpatul a invocat nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei, întrucât a fost greşit condamnat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzut de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., întrucât din probatoriu se desprinde concluzia că acesta a fost în legitimă apărare, potrivit art. 44 C. pen., cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, şi pentru care s-a invocat o soluţie corespunzătoare de achitare; în al doilea rând să se constate că încadrarea juridică dată faptei, este greşită, el săvârşind în realitate infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., întrucât din probatoriu nu rezultă că făptuitorul ar fi avut intenţia de a suprima viaţa victimei; în al treilea rând, că despăgubirile acordate nu se justifică, pentru considerentul deja enunţat, anume că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare.
Partea civilă C.A.S. Dolj a criticat soluţia sub aspectul greşitei rezolvări a laturii civile, invocând că, potrivit art. 106 din OUG nr. 150/2002 şi art. 15 din Anexa 18 a Ordinului comun MS/CNAS nr. 1220/890/2003, serviciile medicale spitaliceşti acordate unei persoane ca urmare a prejudiciilor sau daunelor cauzate sănătăţii acesteia, de alte persoane, sunt suportate integral de persoanele vinovate.
Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul trebuia obligat de către instanţa de fond la plata integrală a sumei de 18.324.349 lei, cu dobânzile legale, sumă ce ar reprezenta contravaloarea spitalizării acordată victimei.
Prin Decizia penală nr. 24 din 27 ianuarie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul M.I. şi partea civilă C.A.S. Dolj, împotriva sentinţei penale nr. 188 din 5 octombrie 2004 a Tribunalului Olt, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
A dedus prevenţia inculpatului de la 5 octombrie 2004 la 27 ianuarie 2005, menţinând starea de arest a inculpatului.
A obligat inculpatul şi partea civilă la câte 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă C.A.S. Dolj, solicitând, prin cererea scrisă, admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, admiterea cererii de constituire de parte civilă aşa cum a fost formulată în sensul obligării inculpatului la plata integrală a sumei de 18.324.349 lei, cu dobânzile legale, sumă ce reprezintă contravaloarea spitalizării acordată victimei.
Examinând actele dosarului cauzei, prin prisma motivului de recurs, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Avându-se în vedere că inculpatul a acţionat fiind sub efectul unei puternice tulburări determinată de acţiunea violentă exercitată de victimă asupra fratelui inculpatului, în cauză s-a reţinut în favoarea inculpatului, circumstanţa atenuantă prevăzută de dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Cu privire la solicitarea recurentei părţi civile de obligare a inculpatului la plata integrală a sumei de 18.324.349 lei, reprezentând contravaloarea spitalizării victimei, se constată că aceasta nu poate fi primită în raport de contribuţia avută de victimă, aspect concretizat în aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., în favoarea inculpatului, cât şi de dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 999 C. civ.
În consecinţă, în cauză s-a procedat la o justă soluţionare a laturii civile prin obligarea inculpatului la plata a jumătate din contravaloarea spitalizării victimei.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de partea civilă, ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă C.A.S. Dolj împotriva deciziei penale nr. 24 din 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, privind pe inculpatul M.I.
Obligă recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2336/2005. Penal. Art. 269 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2342/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
