ICCJ. Decizia nr. 2311/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2311/2005
Dosar nr. 128/2005
Şedinţa publică din 6 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1402 din 28 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul Y.M.N. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 29 octombrie 2003, la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 1,005 kg heroină.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin aceeaşi hotărâre judecătorească, inculpata M.B. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut că la data de 27 octombrie 2004, cei doi inculpaţi au vândut cantitatea de 145,3 gr. heroină martorului-denunţător S.N.
Cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate, organele de poliţie au descoperit cantitatea de 1,024 kg heroină.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de constatare a infracţiunii, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, planşe fotografice, declaraţiile martorilor S.N., D.R.A., M.A., P.V., S.E., S.S., M.S., declaraţiile inculpaţilor.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul Y.M.N. a avut o poziţie oscilantă, iniţial recunoscând săvârşirea infracţiunii comise.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 951 din 9 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
S-a dispus menţinerea stării de arest preventiv şi s-a dedus prevenţia la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei. Onorariul interpretului în sumă de 300.000 lei se avansează, de asemenea, din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Y.M.N., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, prin acordarea unei eficienţe sporite dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este întemeiat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor săvârşite de acesta.
Cu privire la individualizarea juridică a pedepselor aplicate inculpatului, Curtea constată că instanţele de judecată nu au făcut o corectă punere în evidenţă a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind o pedeapsă prea mare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În mod just, în favoarea inculpatului Y.M.N. s-au reţinut prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, însă pedeapsa aplicată în aceste condiţii a fost stabilită la limita maximă prevăzută de lege.
Având în vedere împrejurarea că, în esenţă, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, contribuind la identificarea şi a altor persoane care au săvârşit infracţiuni de aceeaşi natură, având în vedere că nu are antecedente penale şi este întreţinătorul a şapte copii minori, în raport de celelalte criterii generale de individualizare (pericolul social al faptei comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege), Curtea consideră că în cauză se impune reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 16 din aceeaşi lege, de la 10 ani închisoare la 9 ani închisoare.
În acest fel, Curtea consideră că se va da eficienţă deplină atât prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi celor prevăzute de art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul inculpatului şi să caseze hotărârile atacate numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Se vor înlătura dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele componente fiind repuse în individualitatea lor.
Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, de la 10 ani închisoare la 9 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate se vor contopi, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
Celelalte dispoziţii vor fi menţinute.
Timpul reţinerii şi arestării preventive se va deduce de la 28 octombrie 2003, la zi.
Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul Y.M.N. împotriva deciziei penale nr. 951 din 9 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 1402 din 28 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare în pedepsele componente de:
- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege;
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, de la 10 ani închisoare la 9 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la 6 aprilie 2005.
Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2310/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 2312/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
