ICCJ. Decizia nr. 2314/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2314/2005
Dosar nr. 1259/2005
Şedinţa publică din 6 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1631 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
- S.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 9 februarie 2004 la zi.
- Z.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare. În baza dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate privind pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 131 din 3 aprilie 2001 a Judecătoriei Olteniţa, contopindu-se restul de pedeapsă (487 zile) cu cea aplicată (de 4 ani), urmând să execute 8 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 3 aprilie 2004 la zi.
În baza art. 111, 116 C. pen., s-a aplicat măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în municipiul Bucureşti pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 998 şi următoarele C. civ. şi art. 1003 C. civ., a obligat în solidar inculpaţii la plata sumei de 470.000 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon, cu sediul în Bucureşti, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.
S-a constatat că partea vătămată L.M. nu are pretenţii civile.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt că, la data de 9 februarie 2004, partea vătămată L.M. se afla în parcul Sticlăriei (zona Şoseaua Vergului) aducând alimente unor persoane de etnie rromă care locuiesc în zonă.
La un moment dat, inculpaţii care consumau băuturi alcoolice, au lovit partea vătămată până când aceasta a căzut şi au deposedat-o de diferite obiecte (îmbrăcăminte, o casetă audio, portofelul în care se afla suma de 40.000 lei). Martorii oculari C.V. şi N.P.Şt. au văzut incidentul, dar au declarat că s-au temut să intervină. Inculpatul Z.V. a fost recunoscut din planşele foto de ambii martori.
Inculpatul S.M. a fost, în scurt timp, depistat şi reţinut de organele de poliţie sesizate de partea vătămată, ulterior fiind identificat şi al doilea inculpat.
În cauză au fost administrate următoarele probe ce au condus la stabilirea stării de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor: declaraţii martori (C.V., N.P.Şt., T.I.), declaraţii parte vătămată şi inculpaţi, planşe foto, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi depistare, proces-verbal de recunoaştere din grup de persoane a inculpatului de partea vătămată, acte medicale ale părţii vătămate, proces-verbal de percheziţie corporală.
Declaraţiile inculpatului S.M. au fost oscilante, iar inculpatul Z.V. a negat săvârşirea faptei.
Din interpretarea coroborată a ansamblului probator administrat, instanţa a reţinut că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată. La individualizarea pedepselor s-au avut în considerare criteriile prevăzute de art. 72, în cazul inculpatului Z.V. un aspect important constituindu-l antecedentele penale constând în condamnări la pedeapsa închisorii între 6 luni, 4 ani pentru comiterea de infracţiuni de furt calificat; pentru acelaşi inculpat.
S-a considerat ca necesară aplicarea măsurii de siguranţă a interzicerii de a se afla în Bucureşti pe timp de 5 ani după executarea pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, solicitând redozarea pedepselor în raport de circumstanţele personale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 113/ A din 15 februarie 2005, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile, ca nefondate, considerând pedepsele aplicate corect individualizate în raport de criteriile cuprinse în art. 72, gravitatea faptelor, circumstanţele inculpaţilor, violenţa acestora, săvârşirea infracţiunii de către inculpatul Z.V. în perioada de încercare, ulterior liberării condiţionate, pedepsele fiind oricum orientate spre minimul special.
Prin aceeaşi decizie, s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, deducându-se prevenţia la zi şi au fost obligaţi apelanţii inculpaţi la plata a câte 1.200.000 lei către stat cheltuieli judiciare, câte 400.000 lei onorarii avocat oficiu, urmând a fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii.
Inculpatul S.M. a criticat hotărârile judecătoreşti pronunţate, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, solicitând admiterea recursului şi reducerea pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Inculpatul Z.V. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că instanţele de fond şi de apel au stabilit corect starea de fapt, administrând în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale, probele ce au format convingerea, în sensul săvârşirii de către inculpaţi a infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată. Martorii oculari C.V. şi N.P.Şt. l-au identificat pe inculpatul Z.V. ca fiind unul din autorii infracţiunii de tâlhărie, iar inculpatul S.M. a declarat iniţial în acelaşi sens.
Relativ la individualizarea pedepselor se constată că s-a dat deplină eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele, prin cuantumul aplicat, reliefând gravitatea faptelor, periculozitatea făptuitorilor şi fiind apte să-şi atingă scopul prevăzut la art. 52 C. pen.
Referitor la deducerea prevenţiei, aceasta s-a efectuat în mod corect.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse, ca nefondate.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.M. durata arestării preventive de la 9 februarie 2004 la 6 aprilie 2005, iar pentru inculpatul Z.V. de la 3 aprilie 2004 la 6 aprilie 2005.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariile apărătorului din oficiu fiind avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.M. şi Z.V. împotriva deciziei penale nr. 113 din 15 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.M. durata arestării preventive de la 9 februarie 2004 la 6 aprilie 2005, iar din pedeapsa aplicată inculpatul Z.V. durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 aprilie 2004 la 6 aprilie 2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2312/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2321/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
