ICCJ. Decizia nr. 2346/2005. Penal. Art.193 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2346/2005
Dosar nr. 597/2005
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2646 din 13 octombrie 2004, Judecătoria Timişoara a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului P.L., pentru infracţiunea de ameninţare, prevăzută de art. 193 C. pen., potrivit art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b) şi art. 2841 C. proc. pen.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, partea vătămată a lipsit nejustificat la două termene de judecată consecutive, respectiv la data de 22 septembrie 2004 şi respectiv 13 octombrie 2004, această lipsă fiind echivalentă, potrivit art. 2841 C. proc. pen., retragerea plângerii prealabile.
Tribunalul Timiş, prin Decizia penală nr. 783/,R din 19 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată cu motivarea că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică întrucât recurentul nu a depus la dosar nici o dovadă pentru a-şi justifica absenţa la cele două termene de judecată consecutive.
Împotriva menţionatelor hotărâri, aceeaşi parte vătămată a declarat recurs care a fost respins însă, ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 41/ R din 17 ianuarie 2005, reţinând că sentinţele pronunţate de judecătorii în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, pot fi atacate doar cu recurs, care în speţă a fost soluţionat în mod corect de Tribunalul Timişoara prin Decizia penală nr. 783/ R din 19 noiembrie 2004.
Prin prezentul recurs adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, partea vătămată J.V.N. critica toate soluţiile pronunţate, solicitând soluţionarea cauzei pe fond.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., menţionate în art. 279 alin. (2) lit. a), precum şi a altor cazuri prevăzute de lege, printre care se află şi infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., pot fi atacate cu recurs.
Cum partea vătămată a folosit această cale de atac în cauză, hotărârea pronunţată fiind definitivă, irevocabilă, recursul declarat de această parte Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată N.J.V. împotriva deciziei penale nr. 41 din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul P.L.
Obligă recurenta parte vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2345/2005. Penal. Art.20 rap.la art.197 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 2347/2005. Penal. Art. 201 Cod Penal. Recurs → |
|---|
