ICCJ. Decizia nr. 235/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 235/2005
Dosar nr. 6747/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti petenta, parte vătămată M.M. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de intimatele L.I. şi D.L.P., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, în calitate de judecătoare ce au alcătuit completul de judecată a soluţionat dosarul civil nr. 2454/2003 al Tribunalului Argeş, au pronunţat Decizia nr. 410 din 18 iunie 2004 prin care în mod abuziv şi nelegal i-a fost atribuit dreptul de proprietate asupra terenului, grădină aferent casei sale, unui străin, pârâtului R.F. Prin Decizia pronunţată partea vătămată consideră că a fost grav lezată în dreptul său de proprietate şi de moştenire, în timp ce pârâtul a fost îmbogăţit fără just temei, chiar la instanţa coruptă.
Procurorul şef de şedinţă al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin rezoluţia din 31 august 2004 emisă în dosarul nr. 162/P/2004, a confirmat propunerea organelor de cercetare penale de a nu se începe urmărirea penală, faţă de sus-numitele, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinând că, în urma cercetărilor efectuate cele sesizate nu s-au confirmat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petenta a formulat plângere la instanţă în motivarea căreia arată că intimata, d-na judecător L.I., în exercitarea atribuţiilor ce decurg din funcţiile publice a încălcat cu bună ştiinţă toate probele administrate în cauză, pronunţând o decizie abuzivă şi nelegală.
Curtea de Apel Piteşti, prin sentinţa penală nr. 100/ F din 2 noiembrie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată.
În motivarea sentinţei se arată că din actele şi lucrările dosarului, rezultă că prin Decizia civilă nr. 410 din 18 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 2454/2003 de Tribunalul Argeş, în compunerea judecătorilor I.L. şi P.D.L., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de petiţionara M.M., împotriva sentinţei civile nr. 1138 din 21 martie 2003, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în contradictoriu cu pârâtul R.N.F. şi intervenienţii Consiliul Local Ştefăneşti şi Comisia locală de fond funciar. Prin sentinţa penală, Judecătoria Piteşti respinsese acţiunea civilă în revendicarea suprafeţei de 700 mp. teren, formulată de petiţionară împotriva pârâtului R.F.
Decizia pronunţată de tribunal a avut la bază probele administrate, pe baza cărora şi-a format convingerea că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de proprietar a suprafeţei revendicate.
Curtea de Apel Piteşti a concluzionat că nemulţumirea petiţionarei în legătură cu soluţia nefavorabilă pronunţată nu poate conduce la aprecierea că în cauză s-a comis infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece nu s-a făcut dovada existenţei elementelor obiective şi subiective care caracterizează această infracţiune.
Aşa fiind, instanţa constatând rezoluţia atacată este legală şi temeinică în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea ca nefondată.
Declarând recurs împotriva acestei sentinţe, partea vătămată a solicitat casarea hotărârii atacate şi pe fond tragerea la răspundere a magistraţilor ce au soluţionat nefavorabil acţiunea civilă promovată de aceasta, în baza art. 2781 lit. c) sau la pct. 8 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond, pe baza actelor aflate la dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiţionară, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale privind infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fiind legală şi temeinică.
Aşa cum corect s-a învederat în motivarea sentinţei atacate şi a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, nu există indicii care să justifice aprecierea că intimatele ce au pronunţat soluţia în dosarul civil ar fi săvârşit vreo faptă penală deoarece acestea nu şi-au încălcat îndatoririle de serviciu prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu.
Faptul că cele două judecătoare au pronunţat o hotărâre judecătorească ce a dat câştig de cauză celeilalte părţi, iar nu petentei, nu poate constitui pur şi simplu un indiciu de săvârşire a unei fapte penale, cu atât mai mult cu cât în procedura contencioasă una din părţi pierde, ceea ce nu înseamnă că partea respectivă a fost victima unei infracţiuni comisă de judecătorul ce a soluţionat cauza.
De altfel, însăşi recurenta, la întrebarea Înaltei Curţi cu privire la stadiul soluţionării procesului civil, a arătat că dosarul a fost trimis spre rejudecare la instanţa de fond, ceea ce înseamnă că aceasta are la dispoziţie căile de atac ale apelului şi recursului în dreptul civil, în cazul în care ar fi nemulţumită de hotărârea ce se va pronunţa.
În consecinţă, rezultând că motivele de casare invocate nu sunt întemeiate şi cum alte motive, susceptibile a fi luată în considerare, din oficiu, nu se constată, urmează a se respinge ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată şi a o obliga să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată M.M. împotriva sentinţei penale nr. 100/ F din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2349/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2351/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
