ICCJ. Decizia nr. 2347/2005. Penal. Art. 201 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2347/2005
Dosar nr. 1379/2005
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 342 din 24 septembrie 2004, Tribunalul Bihor, în baza art. 201 alin. (31) şi alin. (32) teza I, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de perversiune sexuală cu minori.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, aşa cum a fost modificată prin OUG nr. 143/2002, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite aceste pedepse şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 861 şi în condiţiile art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere, pe termenul de încercare de 5 ani, calculat începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
A fost obligat inculpatul să se prezinte, pe durata termenului de încercare, la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru a se verifica respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 861 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. pen., pe care instanţa le-a impus în sarcina sa.
În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus comunicarea în scris către inculpat a dispoziţiilor legale a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive din 5 iunie 2003, până la 10 iunie 2003.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a aparatului de fotografiat proprietatea sa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, la sfârşitul lunii martie 2003, minora C.G.A., care provine dintr-o familie dezorganizată şi care a abandonat şcoala, l-a contactat pe inculpat, despre care ştia că are o situaţie materială bună, pentru a-i solicita suma de 1.500.000 lei, de care avea nevoie în vederea efectuării unei întreruperi de sarcină.
Ca urmare a înţelegerii telefonice, în cursul aceleiaşi zile, minora, însoţită de martora A.M., majoră, s-au întâlnit cu inculpatul I.C., acesta din urmă fiind însoţit de martorul A.R. în oraş, de unde s-au deplasat la Ştrandul A. din Băile Felix, iar mai apoi la locuinţa lui A.R.
Luând hotărârea de a produce materiale pornografice, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, de unde a luat un aparat de fotografiat şi o cameră video, iar la întoarcerea la locuinţa martorului, le-a propus celor două martore să le fotografieze în timp ce întreţin relaţii sexuale orale şi acte de perversiune sexuală cu el.
Astfel, inculpatul personal a fotografiat-o pe minora C.G.A. dezbrăcată şi în timp ce întreţinea relaţii sexuale orale cu el, apoi le-a cerut martorelor să întreţină concomitent relaţii sexuale orale cu el, timp în care, de asemenea, le-a fotografiat.
Apoi, tot la cererea inculpatului, cele două martore au făcut baie împreună şi au întreţinut acte de lesbianism, timp în care inculpatul le-a făcut mai multe fotografii.
Ulterior, inculpatul a developat filmul, a scanat fotografiile la un club internet, le-a salvat pe o dischetă de calculator, în două exemplare, cu ajutorul martorului P.C.O., le-a salvat în e-mail-lul personal, după care le-a transmis pe internet prietenului său F.Z.
Cele două dischete, precum şi marea majoritate a fotografiilor au fost distruse de inculpat, cu excepţia unui număr de 6 fotografii reprezentând-o pe martora majoră A.M., fotografii pe care le-a remis martorului A.R., de unde au fost ridicate de organele de poliţie cu ocazia percheziţiei domiciliare.
Din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de judecată, instanţa a reţinut că faptele inculpatului se încadrează în textele de lege mai sus arătate, texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi, considerând că sunt îndeplinite cerinţele art. 861 C. pen., instanţa a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând desfiinţarea hotărârii atacate, în sensul de a se dispune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., de sub învinuirea săvârşirii celor două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă.
Prin Decizia penală nr. 36/A/2005, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reţinându-se că starea de fapt rezultă din probele corect administrate şi just interprete, coroborate cu declaraţiile inculpatului, date pe parcursul procesului penal, vinovăţia just reţinută, iar încadrările juridice atribuite celor două fapte sunt legale.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Examinând cauza în raport de motivul invocat cât şi din oficiu, constată că recursul este nefondat, inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de perversiune sexuală cu minori şi pornografie infantilă, starea de fapt reţinută de instanţă rezultând din procesele verbale de percheziţii, de declaraţiile martorilor, coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Şi pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că reindividualizarea acesteia nu se impune.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 36 din 15 februarie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 36 din 15 februarie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2346/2005. Penal. Art.193 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2349/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
