ICCJ. Decizia nr. 2349/2005. Penal. Plângere. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2349/2005
Dosar nr. 363/2005
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 151 din 10 decembrie 2004, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul B.F.C. împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală nr. 1019/ P din 25 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a reţinut că, prin menţionata ordonanţă s-a dispus în baza art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei (notar) S.L., pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei ordonanţe petiţionarul B.F.C. a formulat plângere pe care a adresat-o Curţii de Apel Bucureşti, ignorând dispoziţiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., care îl obligau să se adreseze mai întâi procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie care vizează fondul cauzei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Totodată, conform art. 2781 alin. (1) din acelaşi cod, după respingerea plângerii făcute împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Alin. (2) de sub acelaşi articol prevede că în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului de 20 de zile.
Făcând referire la aceste dispoziţii legale, în mod corect instanţa de fond a reţinut că, doar după ce procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ar fi soluţionat plângerea petentului împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală, sau în cazul în care acesta nu se pronunţa în termen de 20 zile de la data înregistrării plângerii, petentul s-ar fi putut adresa instanţei de judecată competente, respectiv Curţii de Apel Bucureşti.
Faţă de cele menţionate, recursul petiţionarului va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.F.C. împotriva sentinţei penale nr. 151 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 2347/2005. Penal. Art. 201 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 235/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
---|