ICCJ. Decizia nr. 2455/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2455/2005
Dosar nr. 1576/2005
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 22 din 11 ianuarie 2005, a respins cererea formulată de condamnatul M.G.D, de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 392 din 16 aprilie 2003 a aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că motivele invocate de condamnat, ţinând de situaţia dificilă în care se găseşte fiica sa minoră, mama acesteia fiind deţinută, precum şi starea imobilului în care restul membrilor familiei locuiesc, nu sunt dintre cele care să constituie împrejurări speciale pentru ca executarea, de către el, a pedepsei, să aibă consecinţe grave pentru familia sa.
Împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea hotărârii odată ce ancheta socială a relevat că cele susţinute în cerere sunt reale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 105 din 15 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Nemulţumit şi de Decizia pronunţată de instanţa de apel, condamnatul a declarat recurs, şi în această cale de atac motivul invocat fiind situaţia grea a familiei sale şi a casei de locuit, el putând efectua repararea acesteia odată ce anterior aplicării pedepsei a lucrat în construcţii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art. 453, iar la lit. c) a primului aliniat al acestui text de lege, se înscrie cazul „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei, ar avea consecinţe grave pentru familie".
Raportând la cauză aceste dispoziţii legale, se reţine că ancheta socială întreprinsă de Primăria sector 1, la domiciliul familiei condamnatului a relevat că tatăl său este bolnav, a fost spitalizat şi este în tratament, mama a decedat în 1994, fiica sa a fost dată în plasament familial bunicii materne, iar imobilul a fost proprietatea mamei lui, încăperile fiind degradate.
Dar, aceste constatări nu constituie, în accepţiunea dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., împrejurări speciale de natură a face ca executarea, de către condamnat, a pedepsei, să aibă consecinţe grave, imediate, pentru familia sa.
În consecinţă, recursul declarat de condamnat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G.D. împotriva deciziei penale nr. 105/ A din 15 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 245/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2465/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
