ICCJ. Decizia nr. 245/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 245/2005
Dosar nr. 5942/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 897 din 30 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul Şt.N. la 23 ani închisoare şi 9 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 25 din 7 ianuarie 1999, şi s-a adăugat la pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final 24 ani închisoare şi 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatului de la 1 februarie 2003, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat cuţitul folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.
S-a luat act că partea vătămată Spitalul de Urgenţă Bucureşti nu s-a constituit parte civilă în cauză, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, în noaptea de 31 ianuarie 2003, în timp ce se aflau în domiciliul comun din comuna Măgurele, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, având o altercaţie cu mama sa, inculpatul a înjunghiat-o cu un cuţit în zona abdominală, provocându-i leziuni care i-au cauzat moartea.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 712 din 5 octombrie 2004, admiţând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul Şt.N., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c), text de lege în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 1 februarie 2003, la zi.
În motivarea deciziei s-a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta în luna februarie 2003, deci după împlinirea termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, în cauză fiind incidente prevederile art. 86 C. pen., se impunea înlăturarea stării de recidivă în cauză, prin aplicarea art. 334 C. proc. pen.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul Şt.N. a declarat recurs, solicitând în principal să fie achitat, întrucât nu a comis faptele reţinute în sarcina sa, iar în subsidiar redozarea pedepsei.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul-verbal şi fotografiile judiciar-operative întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de constatare medico-legală de autopsie şi declaraţiile martorilor Şt.G., Şt.D. şi B.E., coroborate cu recunoaşterile inculpatului) care au fost analizate în considerentele hotărârilor recurate, rezultă, în adevăr că în noaptea de 31 ianuarie 2003, în timp ce se aflau în domiciliul comun, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între părţi având loc o altercaţie, inculpatul a lovit-o pe mama sa cu un cuţit în regiunea abdominală, provocându-i leziuni grave care au dus la moartea victimei.
De menţionat este faptul că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii în împrejurările reţinute de cele două instanţe, în apel criticând hotărârea atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei.
Referitor la pedeapsa de 20 ani închisoare, aplicată inculpatului în apel se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei instanţa având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul sporit de pericol social al infracţiunii comise, împrejurările concrete în care au fost comise faptele (fiind admonestat de mama sa pentru că se afla în stare de ebrietate şi avea un comportament indecent, inculpatul a ripostat violent, aplicând acesteia o lovitură de cuţit în regiunea abdominală, cauzându-i moartea) cât şi de persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existenţa unor motive de casare prevăzute de art. 3859 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de la 1 februarie 2003, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Şt.N. împotriva deciziei penale nr. 712 din 5 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 1 februarie 2003 la 13 ianuarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2449/2005. Penal. Plîngere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2455/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
