ICCJ. Decizia nr. 2447/2005. Penal. Art. 209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2447/2005
Dosar nr. 1380/2005
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 414 din 20 decembrie 2004, Tribunalul Maramureş a condamnat pe inculpatul D.I. la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 C. pen., cu referire la art. 208 alin. (1) lit. g) şi i) şi alin. (3) lit. c) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 69 C. pen.
Pe latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile SC S.D. SRL Baia Mare suma de 268.250.000 lei despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că inculpatul, în luna ianuarie 2004, atât ziua cât şi noaptea, de mai multe ori, având asupra sa un bomfaier, a tăiat şi sustras cablu electric de pe stâlpii amplasaţi în punctul de lucru B. aparţinător părţii civile. Cantităţile de cablu astfel sustrase au fost vândute de el şi de fiul său, unei societăţi având ca obiect recuperarea metalelor feroase şi neferoase.
Paguba creată societăţii parte civilă a fost de 268.250.00 lei.
În faza urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, dar, cu toate diligenţele depuse de prima instanţă, el nu s-a prezentat spre a fi audiat sau pentru a se apăra la cercetarea judecătorească.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind imposibilitatea obiectivă de a-şi formula apărări la judecarea în fond a cauzei, sens în care a susţinut că se impune rejudecarea, netemeinicia pedepsei aplicate, precum şi nelegala obligare la plata despăgubirilor civile.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 39 din 9 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 17, pct. 14 şi pct. 171 C. proc. pen., respectiv faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică, s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi s-a făcut o greşită aplicare a legii în ce priveşte soluţionarea laturii civile.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Probele administrate în ambele faze ale procesului penal au conturat cert vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de furt calificat în condiţiile agravantelor legale reţinute: pe timp de noapte, prin escaladare, în formă continuată.
Orientându-se la aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare, instanţa a avut în vedere pericolul social grav al faptei săvârşite, acesta fiind mărit şi de comiterea ei în formă continuată, precum şi de consecinţele patrimoniale aduse părţii civile, împrejurările în care actele infracţionale au fost realizate, în cauză inculpatul atrăgând şi participarea fiului său, dar şi persoana inculpatului, cu antecedente penale şi care s-a sustras cercetării judecătoreşti.
De asemenea, executarea pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să realizeze şi scopul, aşa cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
Referitor modului de soluţionare a laturii civile, se reţine că partea prejudiciată prin fapta inculpatului, respectiv SC S.D. SRL Baia Mare a detaliat costurile cablului electric sustras, încă din faza urmăririi penale.
Conform art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., repararea pagubei se face prin plata unei despăgubiri băneşti.
În cauză, întrucât cantităţile de cablu electric sustrase de inculpat au fost valorificate de el şi, deci, nu s-a mai putut realiza repararea în natură a pagubei aduse, instanţa, legal l-a obligat pe inculpat să dezdăuneze partea civilă cu contravaloarea bunurilor.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 39/ A din 9 februarie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2444/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2449/2005. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
