ICCJ. Decizia nr. 247/2005. Penal. Art.215 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 247/2005
Dosar nr. 2552/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 155 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Sălaj Zalău, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. R.O.:
În baza art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, la 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe timp de 5 ani.;
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la 2 ani închisoare;
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe timp de 5 ani.
S-a menţinut măsura arestării şi s-a dedus prevenţia începând cu 14 octombrie 2002.
2. C.S.:
În baza art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru emiterea de cecuri fără a avea disponibilităţi în cont, la un an închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată pedeapsa.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2151 alin. (2) din Legea nr. 54/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de delapidare, la 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe timp de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
S-a menţinut măsura arestării şi s-a dedus prevenţia începând cu 23 octombrie 2002.
3. R.S.:
În baza art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru emiterea de cecuri pentru acoperire, la 1 an închisoare.
În baza art. 26, raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru complicitate la infracţiunea de delapidare, la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-au constatat graţiate pedepsele, respectiv restul de pedeapsă (executarea pedepsei a început la data de 14 noiembrie 2002).
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
4. P.M.
În baza art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, la 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată pedeapsa.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea graţierii.
5. C.M.R.
În baza art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 pentru emiterea de cecuri fără acoperire, la un an închisoare.
În baza art. 26, cu aplicarea art. 2151 alin. (1) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de delapidare, la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
În baza art. 1 din Decretul nr. 543/2002 s-au constatat graţiate pedepsele.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Inculpata R.O. a fost obligată să plătească părţii civile SC R.B. SA, sucursala Sălaj suma de 10.960.000 lei despăgubiri civile, reprezentând avans spre decontare cu dobânzile legale de la data săvârşirii infracţiunii până la achitare.
Inculpatul C.S. a fost obligat să plătească, în solidar cu inculpata R.O. suma de 7.286.087.560 lei, cu dobânzile legale de la data săvârşirii infracţiunii până la recuperare, către partea civilă.
Inculpata C.M.R., în solidar cu inculpata R.O., au fost obligate la plata sumei de 6.977.082 lei cu dobânzile legale de la data săvârşirii infracţiunii până la achitare, către partea civilă.
S-a constatat recuperat prejudiciul pentru AF R.S., faţă de partea civilă.
Inculpata R.O. a fost obligată să plătească părţii civile SC R.B. Sa dobânzile legale pentru SC S. SRL, de la data săvârşirii infracţiunii, până la achitare.
S-a constatat că M.S. nu are calitate de parte responsabilă civilmente şi s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor defunctei B.L.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurator dispus asupra bunurilor inculpatului C.S.
Inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează: R.O. – 11.000.000 lei; C.S. – 10.000.000 lei; R.S. – 5.000.000 lei, P.M. – 5.000.000 lei şi C.M.R. – 3.000.000 lei.
Inculpata C.M.R. a fost obligată să plătească suma de 14.082.732 lei Cabinetului individual E.C., c/val. expertizei efectuate.
Instanţa a reţinut următoarele:
În cadrul B.A. SA, sucursala Judeţeană Sălaj a funcţionat în perioada 1991 – 2001, Agenţia I. În cadrul acestei agenţii au fost angajaţi B.L.S. (ulterior decedată), în calitate de şef agenţie, inculpatele R.O. şi P.M., referente la compartimentul contabilitate şi L.I.C., în calitate de referentă.
Atribuţiile fiecăreia din aceste persoane erau stabilite conform fişei postului. Astfel B.L.S. a organizat, condus şi a răspuns de întreaga activitate a agenţiei, inculpata R.O., încadrată în calitate de referent la compartimentul contabilitate, în fapt coordona activitatea acestui compartiment, organizând, controlând şi asigurând efectuarea decontărilor reciproce între unităţile băncii, controlând periodic concordanţa soldurilor conturilor analitice de bilanţ şi concordanţa soldurilor conturilor sintetice cu soldurile din balanţa de verificare. De asemenea, inculpata R.O. a angajat unitatea bancară prin semnătură alături de conducătorul unităţii în toate operaţiunile patrimoniale şi a răspuns de întocmirea decontărilor reciproce între sedii (D.R.S.), precum şi de evidenţierea în contabilitate a operaţiunilor privind contabilitatea proprie. Inculpata P.M. avea ca atribuţiuni de serviciu efectuarea controlului bancar la ghişeu asupra tuturor documentelor de casă şi de decontare primite, confruntarea fişelor contului analitic cu documentele care au stat la baza efectuării operaţiunilor, înregistrarea documentelor primite în cursul zilei şi verificarea întocmirii notelor de contabilitate pentru toate operaţiunile efectuate.
La Agenţia I. a B.A. SA, îşi aveau deschise conturi de disponibilităţi SC R. SRL Dej, reprezentată de către inculpatul C.S., Asociaţia Familială R.S. Zalha jud. Sălaj, reprezentată de către inculpatul R.S., care era şi angajat al Agenţiei I. în calitate de referent la compartimentul credite, SCS C.M.R. Simişna, jud. Sălaj, reprezentată de către inculpata C.M.R. şi SC S.P.C. SRL Poiana Blenchi jud. Sălaj, reprezentată de către învinuita C.C.
În urma unui control efectuat de către D.A.C. din cadrul B.A. la Agenţia I., în cursul lunilor martie - aprilie 2001, s-a constatat că, în perioada martie 1999 – martie 2001, această unitate prin personalul său a efectuat operaţiuni de decontare nelegale în favoarea unor agenţi economici, clienţi ai băncii, încălcând instrucţiunile de aplicare a planului de conturi şi instrumente de plată, precum şi normele de lucru ale B.A. SA, privind evidenţa contabilă, tehnica operativă şi dările de seamă. Prin aceste manopere, B.A. SA, a fost prejudiciată de sursele financiare pe care le avea la dispoziţie, prin efectuarea de plăţi nelegale către agenţii economici menţionaţi mai sus, în sumă totală de 25.316.740.423 lei.
Conform reglementărilor B.N.R., referitoare la decontări şi instrumente de plată, documentele de plată, respectiv ordinele de plată, ordinele de plată către trezorerie şi cecurile barate trebuiau decontate numai dacă clienţii aveau disponibil în conturi şi înregistrate în aceste conturi. În cazul cecurilor, lipsa disponibilului trebuia să constituie un motiv de refuz de plată şi de sesizare a C.I.P. din cadrul B.N.R. Biletele la ordin emise de către clienţii băncii puteau fi menţinute până la scadenţă în conturile de tranzit, iar la scadenţă banca trebuia să efectueze contul de disponibilităţi al clientului, iar în cazul lipsei de disponibil trebuia să introducă documentele la C.I.P.
Inculpata R.O., în perioada la care ne referim, a gestionat conturile SC R. SRL Dej, SCS C.M.R. Simişna şi SC S. SRL Poiana Blenchi. Inculpata P.M. a gestionat contul AF R.S. Zalha.
Primul document de plată pentru decontarea căruia nu a existat disponibil în contul agentului economic, a fost un cec emis în data de 8 martie 1999, de către R. SRL Dej prin inculpatul C.S. În momentul primirii cecului, inculpata R.O. a verificat contul societăţii şi a observat lipsa disponibilului. Potrivit propriei sale declaraţii, a raportat acest lucru şefei de agenţie, respectiv B.L.S., care i-a spus că o să se documenteze şi că o să-i comunice modul cum va proceda. Potrivit normelor bancare, inculpata R.O. trebuia să sesizeze C.I.P. - ul din cadrul B.N.R. pentru emiterea unui document de plată în lipsa disponibilului. Tot potrivit propriei declaraţii, B.L.S. i-a spus să facă plata cerută de cecul emis de către inculpatul C.S. din disponibilităţile băncii, iar operaţiunea respectivă să o înregistreze în contul de tranzit 34100702. Deşi ştia că acest lucru este ilegal, inculpata R.O. a efectuat plata şi a înregistrat operaţiunea în contul arătat mai sus. Ulterior, când inculpata P.M. a avut de decontat documente de plată emise de agenţi economici pentru care nu există disponibil necesar, inculpata R.O. a spus atât acesteia cât şi lui L.I.C., care efectuau doar operaţiunile pe calculator, fără să gestioneze contul vreunui agent economic ca, din dispoziţia şefei de agenţie B.L.S., operaţiunile de decontare vor fi înregistrate în grupa de conturi decontări intrabancare 34100.
În acest mod au procedat inculpatele R.O. şi P.M., precum şi L.C., din dispoziţia lui B.L.S., în perioada martie 1999 – martie 2001. Deşi, în momentul în care primeau documentele de plată, constatau lipsa disponibilului în contul agenţilor economici, acestea efectuau plăţile, dispuse în totalitate din resursele financiare ale B.A. SA şi înregistrau această operaţiune prin operare directă pe calculator în contul nr. 34100702, afectând soldul acestui cont. Întrucât soldul acestui cont, trebuia de regulă, să fie la sfârşitul lunii zero şi întrucât acest cont se soldează la sfârşitul lunii, pentru a nu fi observată plata efectuată din resursele băncii, cu o zi înainte de sfârşitul lunii, din nou prin operare directă pe calculator, soldul contului nr. 34100702 era virat în contul nr. 34100600, care era un cont ce privea decontările reciproce între sediile băncii (D.R.S.), cont care însă nu se solda la sfârşitul lunii, ci doar în data de 12 a lunii următoare, în balanţa de sfârşit de lună, care se transmitea ca fiind zero.
Aceste balanţe erau semnate de către B.L.S. şi de către inculpata R.O.
După ce era întocmită şi comunicată la sucursală balanţa de sfârşit de lună, până în data de 11 ale lunii următoare, aceste sume erau aduse din nou în contul de tranzit nr. 34100702 tot prin operare directă pe calculator şi fără a se întocmi note contabile, operaţiunea repetându-se la fiecare sfârşit de lună. Prin aceste artificii contabile se masca lipsa de disponibilităţi în contul celor patru societăţi comerciale, iar conturile clienţilor nu au fost afectate în momentul plăţilor şi aceştia nu au intrat în incidenţa de plăţi.
Extrasele de cont au fost întocmite numai pentru operaţiunile care se încadrau în disponibilul clienţilor. Toate decontările care s-au efectuat peste disponibil, din resursele proprii ale băncii, nu apar în extrasele de cont ale clienţilor, ele fiind înregistrate în contul de tranzit nr. 34100702.
Pentru a avea o evidenţă exactă a plăţilor efectuate din disponibilităţile proprii ale băncii şi a decontărilor ulterioare, inculpatele R.O. şi P.M., precum şi L.IC. au condus o evidenţă extra-contabilă pe coli de hârtie format A 4, în care erau consemnate instrumentul de plată, suma de plată, data emiterii documentului de plată, precum şi data compensării ulterioare. În momentul în care erau depuse de către agenţii economici sume în contul lor de disponibilităţi, aceste sume erau trecute în contul nr. 34100702, diminuându-se soldul acestui cont.
Conform datelor rezultate din procesul-verbal încheiat de către D.A.C. a B.A. SA, precum şi din raportul de expertiză contabilă judiciară, situaţia raportată la fiecare din cei patru agenţi economici-clienţi ai Agenţiei I. este următoarea:
În perioada 8 martie 1999 – 30 martie 2001, pentru SC R. SRL Dej, s-au efectuat plăţi în sumă totală de 23.290.283.780 lei, reprezentând contravaloarea de bunuri şi servicii către totalitatea furnizorilor societăţii. Plăţile în cauză s-au efectuat în totalitate din sursele financiare ale B.A. SA, la data efectuării lor SC R. SRL Dej neavând disponibilităţi în contul disponibil deschis la bancă. În aceeaşi perioadă la creditul contului nr. 34100702 s-au înregistrat rambursări (recuperări) ale sumelor achitate de bancă furnizorilor SC R. SRL Dej în sumă de 15.814.111.428 lei, majoritatea rambursărilor fiind efectuate cu întârziere faţă de data plăţii de la termene cuprinse între 1 zi şi 662 de zile. La data de 30 martie 2001, soldul datoriei totale a SC R. SRL Dej, înregistrat în evidenţa contabilă a Agenţiei I. în contul nr. 34100702, era de 7.476.172.352 lei. Faţă de aceste date, rezultate din procesul verbal al D.A.I. şi raportul de expertiză contabilă s-a constatat că debitul SC R. SRL Dej, faţă de bancă, se ridică la 7.702.307.175 lei, deci o diferenţă în plus de 226.134.823 lei, reprezentând bilete la ordin şi cecuri decontate de către bancă din conturile de tranzit, în condiţiile lipsei de disponibilităţi în conturile clientului.
În perioada de referinţă, inculpatul C.S. a emis în numele SC R. SRL Dej, un număr de 1264 file C.E.C. şi bilete la ordin pentru care nu avea disponibilul necesar în cont.
Din procesul verbal nr. 3768 din 30 noiembrie 2002 încheiat de către D.C.F. Sălaj s-a reţinut că SC R. SRL Dej a emis cecurile barate şi biletele la ordin fără să aibă disponibilităţi în contul curent deschis la Agenţia I. În extrasul de cont, însă, din data compensării, suma compensată nu a fost înscrisă, având în vedere că agentul economic nu avea disponibil în cont. Sumele decontate din resursele proprii ale băncii au fost recuperate ulterior din depunerile şi încasările de la clienţi prin contul deschis la bancă, mai puţin suma de 7.702.307.175 lei, care nu este recuperată. Pe baza extraselor de cont şi a documentelor de plăţi, organele financiare au constatat că sumele depuse de SC R. SRL Dej în contul curent au fost utilizate de Agenţia I., pentru recuperarea sumelor decontate anterior, din sursele proprii ale băncii. Concret la compensarea cecurilor şi biletelor la ordin a fost debitat contul nr. 34100702 în locul contului curent al agentului economic (în care nu avea disponibil), iar la recuperarea sumelor achitate din sursele proprii ale băncii (adică din depuneri) a fost creditat contul nr. 34100702, fără să aibă la bază documente justificative de plată, dar cu plăţile efectuate înscrise în extrasul de cont.
În perioada 27 ianuarie 2000 – 14 august 2000, pentru AF R.S. Zalha s-au efectuat plăţi din resursele băncii pentru achitarea datoriei asociaţiei familiale către furnizori în sumă totală de 515.711.997 lei. Plăţile în cauză s-au făcut din resursele B.A. SA, întrucât la data dispunerii şi efectuării lor, clientul nu avea disponibilităţi în contul de disponibil deschis la bancă. La fel ca şi în cazul precedent, sumele reprezentând aceste plăţi au fost înregistrate în debitul contului nr. 34100702 pe baza unui număr de 39 cecuri barate, emise de către inculpatul R.S., reprezentantul AF R.S. Pentru mascarea operaţiunilor se proceda similar primului caz, respectiv înainte de întocmirea balanţei lunare, angajaţii băncii transferau suma în contul nr. 34100600, astfel ca în balanţa raportată la sucursala Zalău, soldul contului nr. 34100702 apărea ca fiind zero. După întocmirea balanţei lunare şi transmiterea ei, printr-o simplă operare pe calculator sumele se transferau din nou în contul nr. 34100702.
În perioada 27 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, în contul nr. 34100702, pentru AF 532.632.697 lei, au fost înregistrate rambursări efectuate cu întârziere faţă de data plăţii cuprinsă între o zi şi până la 196 zile. Din aceste rambursări, suma de 337.487.560 lei a fost depusă de către inculpatul R.S., în intervalul 14 martie – 30 martie 2001, deci după ce D.A.I. a B.A. SA a descoperit frauda de la Agenţia I.
D.C.F.F. Sălaj, urmare a controlului financiar efectuat la AF R.S. Zalha, jud. Sălaj, a constatat că inculpatul R.S. a emis cecuri fără să aibă disponibilităţi în contul curent deschis la Agenţia I., beneficiind de plăţi către furnizori din resursele proprii ale băncii, în sumă de 515.711.997 lei. În extrasul de cont din data compensării, suma compensată nu este înscrisă având în vedere că agentul economic nu avea disponibil în cont. Pe baza extraselor de cont şi a documentelor de plăţi ridicate de la bancă, organele financiare au constatat că sumele depuse ulterior de agentul economic în contul curent au fost utilizate de Agenţia I. pentru recuperarea sumelor decontate anterior din sursele proprii ale băncii. Concret, la compensarea cecurilor a fost debitat contul nr. 34100702 în locul contului curent al agentului economic (în care nu exista disponibil), iar la recuperarea sumelor achitate, urmare a depunerilor agentului economic, a fost creditat contul nr. 34100702, fără să aibă la bază documente justificative, prin simpla înscriere în extrasul de cont. AF R.S. a acceptat aceste extrase de cont fără să aibă anexate documentele justificative de plată. Nu a putut fi verificată situaţia soldurilor furnizorilor AF R.S. Zalha, întrucât documentele de evidenţă contabilă nu au fost puse la dispoziţia organelor financiare sau organelor de cercetare penală, inculpatul R.S. susţinând că el a înmânat documentele lui B.L.S. în luna mai 2001, aceasta spunându-i că le va înmâna unui expert contabil din Cluj şi de atunci nu a mai intrat în posesia acestor documente.
La fel ca şi în cazul SC R. SRL, inculpata R.O., inculpata P.M., precum şi L.I.C., în loc să refuze efectuarea plăţii şi să sesizeze Centrala incidentelor de plăţi, au efectuat decontările din resursele băncii şi manevrele arătate mai sus pentru ascunderea acestor operaţiuni, spunând că aceasta a fost la dispoziţia dată de către şefa de agenţie B.L.S.
În perioada 22 martie 1999 – 30 martie 2001, pentru SC S. SRL Poiana Blenchi, jud. Sălaj, s-au efectuat plăţi din resursele băncii pentru achitarea furnizorilor agentului economic, în sumă totală de 1.462.850.476 lei. Aceste plăţi s-au făcut din sursele B.A. SA, întrucât la data scadenţei plăţii, agentul economic nu avea disponibilităţi în contul deschis la bancă. Operaţiunile de decontare nelegală au fost înregistrate la fel în contul nr. 34100702 şi mascate ulterior prin întocmirea balanţelor de sfârşit de lună a acestui cont cu sold zero şi transferul soldului contului înaintea sfârşitului lunii în contul nr. 34100600, urmată de aducerea înapoi a acestei sume în luna următoare. În aceeaşi perioadă, s-au înregistrat recuperări ale sumelor achitate pentru plata furnizorilor în sumă de 1.486.047.468 lei, rambursări efectuate cu întârzieri faţă de data plăţii, cu termen cuprinse între o zi şi până la 146 zile. La data începerii controlului, datoriile SC S. către bancă se cifrau la suma de 244.302.678 lei, datorii achitate până la data de 30 februarie 2001.
Spre deosebire de ceilalţi doi agenţi economici arătaţi mai sus, instrumentele de plată emise de către C.C., în numele SC S. SRL au constat exclusiv în bilete la ordin.
Încă de la înfiinţare din anul 1991, SCS C.M.R. Simişna, jud. Sălaj, reprezentată de către inculpata C.M.R. şi-a deschis cont la Agenţia I. a B.A. În luna iunie 1999, inculpata C.M.R. a intenţionat cumpărarea unui autoturism pentru firma sa, împrumutând bani, respectiv 33.000.000 lei de la numitul E.E. Pentru restituirea acestui împrumut, inculpata a solicitat lui B.L.S. acordarea unui credit. Aceasta din urmă i-a spus însă că pentru clienţii fideli ai băncii există o altă posibilitate, respectiv i-a cerut să emită o filă cec, arătând că i se va face plata. Inculpata C.M.R. căreia i-a fost pus la dispoziţie un cec de către bancă, a completat fila C.E.C. nr. 001201001 din 25 iunie 1999 cu suma de 33.200.000 lei indicând pe cec contul de disponibilităţi al firmei sale, în care nu se afla însă vreo sumă de bani, aspect cunoscut.
Conform procesului verbal încheiat de către D.A.I. şi potrivit raportului de expertiză contabilă, urmare a emiterii acestui cec, în perioada 25 iunie 1999 – 30 iunie 1999, pentru SCS C.M.R. s-au efectuat plăţi din resursele băncii pentru achitarea datoriilor agentului economic în valoare de 22.879.970 lei. Plăţile s-au efectuat din resursele proprii ale băncii, întrucât SCS C.M.R. nu avea disponibilităţi în contul de disponibil. Aceste sume sunt înregistrate apoi în debitul contului nr. 34100702. În data de 26 iunie 1999, în creditul contului nr. 34100702 pentru SCS C.M.R. s-au înregistrat recuperări de sume, în valoare de 8.330.000 lei, rambursarea fiind făcută cu o întârziere de 28 de zile, iar restul soldului nerambursat de 14.549.970 lei s-a regăsit în evidenţă la data de 30 martie 2001.
D.C.F.F., urmare a controlului efectuat la SCS C.M.R. Simişna, a constatat că SCS C.M.R. a beneficiat de decontarea cecului din resursele băncii în condiţiile lipsei disponibilului în cont şi că acest cec nu era ridicat pe baza de documente legale de la bancă de către agentul economic, care nu are în posesia sa nici cotorul cecului. Inspectorii financiari au constatat că, în contabilitatea SCS C.M.R., E.E. nu figurează ca fiind furnizorul unităţii după cum nici cecul nu figurează înregistrat în evidenţa contabilă.
S-a stabilit că, în perioada la care ne raportăm, inculpata R.O. şi B.L.S. au acordat avansuri spre decontare angajaţilor agenţiei şi au luat şi ele personal, sume în acest mod, în valoare totală de 25.014.200 lei. La fel ca şi în cazurile precedente a fost utilizat contul nr. 34100702 pentru înregistrarea debitului. Pe parcursul controlului efectuat de către D.A. a B.A. aceste sume au fost în întregime recuperate.
S-a reţinut că fapta inculpatei R.O., care în perioada martie 1999 – martie 2001, în calitate de conducător al compartimentului contabilitate din cadrul Agenţiei I., a efectuat plăţi din resursele băncii, în favoarea SC R. SRL, AF R.S., SC S. SRL, SCS C., cauzând un prejudiciu unităţii bancare în valoare de 25.291.726.223 lei, la care se adaugă suma de 10.960.000 lei avansuri spre decontare luate şi aprobate nelegal întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatei R.O., care în perioada martie 1999 – martie 2001, pentru a ascunde decontările nelegale efectuate în favoarea agenţilor economici, a întocmit, semnat şi comunicat sucursalei Judeţene Sălaj a B.A., balanţele lunare cu date nereale, în ceea ce priveşte soldul contului nr. 34100702, s-a considerat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul C.S., asociat şi administrator unic la SC R. SRL, în declaraţiile sale a susţinut că nu a cunoscut până în data de 7 martie 2001, când a fost sesizat de către Agenţia I., că plăţile către furnizorii săi au fost efectuate din resursele proprii ale băncii, ca urmare a documentelor de plată emise, el fiind convins că aceste plăţi au fost efectuate din contul de disponibilităţi al firmei. Inculpatul mai arată că nu a fost sesizat niciodată, în această perioadă, despre faptul că a emis cecuri şi bilete la ordin fără să aibă disponibil şi că din moment ce banca, a făcut plata era logic să gândească că acest disponibil exista în contul firmei sale. În esenţă, inculpatul a mai susţinut că nu şi-a data seama că pe parcursul a doi ani, pentru plata furnizorilor săi, banca a utilizat din resurse proprii suma totală de 23.290.283.780 lei, din care suma de 7.702.307.175 lei constituia debit fată de bancă în momentul efectuării controlului în luna martie 2001.
Susţinerile inculpatului nu au fost acceptate, din mai multe motive.
În primul rând, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 59/1934 modificată prin Legea nr. 83/1994 şi normele cadru nr. 7/1994 ale B.N.R., cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras; trăgătorul poate emite un cec numai în condiţiile existenţei prealabile la tras a unor fonduri proprii, disponibile în momentul emiterii instrumentului; că disponibilul trebuie să fie constituit prealabil emiterii cecului şi de valoare mai mare sau egală cu cea a cecului.
În al doilea rând, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatei R.O., chiar în luna martie 1999, când s-au înregistrat primele documente emise de către inculpatul C.S., fără să existe disponibil în contul de disponibilităţi ale firmei şi primele plăţi nelegale, efectuate de bancă, aceasta împreună cu B.L.S. s-au deplasat la Dej, la sediul firmei, pentru a-i atrage atenţia inculpatului cu privire la lipsa disponibilului în cont.
În al treilea rând, inspectorii financiari au constatat că evidenţa analitică a furnizorilor nu a fost condusă şi că din balanţele de verificare întocmite rezultă în toată această perioadă un sold foarte mare la furnizori. Dacă această situaţie ar fi fost reală furnizorii SC R. SRL ar fi trebuit să insiste permanent la societate pentru efectuarea plăţilor. Datoriile faţă de furnizori erau plătite din resursele proprii ale băncii, aşa se explică şi faptul că nici unul din angajaţii societăţii, nu au reţinut insistenţa furnizorilor în efectuarea plăţilor, deşi soldul acestora, înregistrat în contabilitate era enorm.
În lunile septembrie - octombrie 2000, inculpatul C.S. a solicitat-o pe martora D.M.L., să conducă contabilitatea SC R. SRL. În momentul în care a primit documentele societăţii, martora declară că a realizat că nu s-au respectat normele elementare privind conducerea contabilităţii şi că evidenţele analitice ale furnizorilor nu era conduse.
Auzind că datoria SC R. SRL către bancă este de 7.000.000.000 lei şi observând în contabilitate înscrisuri care atestau angajamentul de plată luat de inculpatul C.S., martora l-a abordat pe acesta şi l-a întrebat cum a ajuns să aibă această datorie faţă de bancă, iar inculpatul i-a răspuns că l-a ajutat banca în decontarea cecurilor şi biletelor la ordin „Ştiţi dvs. cum".
Acest lucru, martora l-a relatat atât în declaraţiile din faza de urmărire penală cât şi în declaraţiile date în faţa instanţei.
Faptul că inculpatul C.S., care în perioada martie 1999 – martie 2001, în calitate de administrator la SC R. SRL Dej, a emis cecuri în care figura ca tras B.A. fără a avea cont disponibil necesar, a fost reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de emitere de cecuri fără acoperire, prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului C.S., care în perioada martie 1999 – martie 2001, prin emiterea de cecuri şi bilete la ordin în numele SC R. SRL, fără a avea disponibilul necesar, a beneficiat de decontări nelegale din resursele proprii ale B.A. SA, în sumă de 23.290.283.780 lei, s-a considerat că întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la delapidare, prevăzută de art. 26, art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul R.S. a declarat că nu a cunoscut nici un moment că pentru plata furnizorilor, SF R.S. s-au folosit resursele băncii, urmare a cec-urilor emise de el şi că nu a fost încunoştiinţat vreodată de personalul băncii despre faptul că nu are disponibil în cont.
Susţinerile inculpatului au fost apreciate nesincere, întrucât materialul probator administrat a dovedit că a cunoscut permanent faptul că se foloseau resursele băncii pentru plata furnizorilor săi în condiţiile în care emitea cecuri fără să aibă disponibil în cont.
În primul rând, dispoziţiile Legii nr. 59/1934 şi ale Normelor Cadru nr. 7/1994 ale B.N.R. îl obligau să nu emită cecuri, decât în condiţiile existenţei prealabile a disponibilului în cont şi deci să cunoască permanent situaţia contului său, lucrând cu asemenea instrumente de plată.
În al doilea rând, inculpatul R.S. era angajat al Agenţiei I., în calitate de referent credite, şi este neverosimilă susţinerea sa că, în toată perioada analizată, respectiv ianuarie 2000 – martie 2001, nu şi-a verificat niciodată contul curent.
În al treilea rând, inculpata P.M., care administra contul AF R.S., a declarat că de la începutul anului 2000, l-a încunoştiinţat verbal în repetate rânduri, pe inculpat, cu privire la faptul că nu are disponibil în cont şi că a emis cecuri în aceste condiţii.
Fapta inculpatului R.S., care în perioada ianuarie – august 2000, în calitate de reprezentant AF R.S., e emis cecuri în care figura ca tras B.A., fără a avea disponibilul necesar în cont, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de emitere de cecuri fără acoperire, prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului R.S., care în perioada ianuarie – august 2000, prin emiterea de cecuri, fără disponibilul necesar, a beneficiat de decontări nelegale din resursele băncii în sumă de 515.711.997 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la delapidare, prevăzută de art. 26, 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpata P.M. a recunoscut că a efectuat decontări în favoarea agenţilor economici arătaţi mai sus şi a utilizat în mod nelegal conturile de decontări intrabancare, din dispoziţia şefelor sale, respectiv a inculpatei R.O. şi a numitei B.L.S. Inculpata a arătat însă că nu ştia ce reprezenta contul în care se înregistrau operaţiunile şi din care se făcea plata, cunoscând însă că aceste plăţi nu se făceau din contul clienţilor, pentru că acolo nu exista disponibil.
Susţinerile sale nu se confirmă în totalitate. În ceea ce priveşte AF R.S., inculpata P.M. era referentul de la compartimentul contabilitate care administra contul asociaţiei familiale, cunoscând permanent soldul acestui cont şi faptul că, în cazurile arătate mai sus, nu exista disponibil, deşi inculpatul R.S. emitea cecuri, având obligaţia de a sesiza C.I.P. din cadrul B.N.R. şi de a refuza efectuarea decontărilor în favoarea agentului economic, ceea ce nu s-a întâmplat.
Fapta inculpatei P.M., care în perioada ianuarie – august 2000, în calitate de referent contabil şi administrator al contului AF R.S., de la Agenţia I., a cauzat un prejudiciu unităţii bancare, în sumă de 515.711.997 lei, s-a reţinut că întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpata C.M.R. a recunoscut că a emis cecul în condiţiile în care ştia că nu are disponibil în cont, însă declară că întreaga sumă de care a beneficiat a fost restituită de ea până la sfârşitul anului 1999, inclusiv diferenţa de 14.549.970 lei, care figurează în raportul de expertiză.
Fapta inculpatei C.M.R. care a emis, în data de 25 iunie 1999, un cec în valoare de 33.200.000 lei în care figurează ca tras B.A., fără a avea disponibilul necesar în cont, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de emitere de cecuri fără acoperire prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1993.
Fapta inculpatei C.M.R., care în cursul lunii iunie 1999, prin emiterea cecului fără acoperire a beneficiat de decontarea nelegală, din resursele băncii a sumei de 22.879.970 lei, s-a considerat că întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la delapidare, prevăzută de art. 26, art. 2151 alin. (1) C. pen.
Împotriva hotărârii pronunţată în cauză au declarat apel inculpaţii R.O., C.S., R.S., C.M.R., precum şi partea civilă R.B. SA Bucureşti, sucursala Sălaj.
Prin apelul declarat inculpata R.O. a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi judecând cauza, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., având în vedere că lipseşte latura subiectivă pentru a se realiza o faptă penală în lipsa intenţiei de fraudare, întrucât din concluziile expertizei reiese că pentru acest sistem de lucru se fac vinovate mai multe persoane decât cele trimise în judecată, iar criteriile şi răspunderile pentru prejudiciile cauzate sunt discutabile câtă vreme răspunderea revine şi altor persoane care nu au fost trimise în judecată.
S-a susţinut că inculpata executa ordinele ce le primea, ceea ce, denotă lipsa intenţiei de fraudare, iar prejudiciile create fiind de natură civilă, se impune a fi recuperate potrivit dreptului comercial.
În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, şi aplicarea unei pedepse cu închisoare a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere în baza art. 861 C. pen., pedeapsă al cărei cuantum să fie cât mai aproape de minimul special, cu reţinerea de circumstanţe atenuante şi punerea în libertate a inculpatului.
De asemenea, având în vedere că partea civilă nu a depus la dosar bilanţul contabil pentru a se putea stabili cu exactitate cuantumul prejudiciului, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen.
Inculpatul C.S., prin apelul declarat a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei primei instanţe, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei hotărâri de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi cea de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 2151 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât între el şi inculpata R.O. nu a existat nici o înţelegere şi nu putea să prevadă activitatea pe care o desfăşura aceasta, el având tot timpul convingerea existenţei disponibilităţilor, câtă vreme sumele depuse zilnic erau foarte mari şi nu a fost încunoştiinţat în sens contrar pe perioada mai multor ani.
În subsidiar, a solicitat a se reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen. şi a i se aplica o pedeapsă, coborâtă spre minimul special prevăzut de lege.
Şi inculpatul R.S. prin apelul declarat a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi rejudecându-se cauza să se dispună achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina lui, din probele de la dosar nerezultând vinovăţia sa întrucât nu i s-a eliberat nici un extras de cont pentru a avea cunoştinţă de situaţia contului firmei sale şi deşi era inspector de credite nu a semnat nici o filă C.E.C., care a fost folosită de către P.M.
În subsidiar, a arătat că nu a avut nici o intenţie de a prejudicia banca, deoarece aceasta datora firmei sale o sumă importantă de bani, motiv pentru care a solicitat a i se aplica o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, constatându-se graţierea în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Inculpata C.M.R. prin apelul declarat a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii apelate şi judecând a se dispune achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu a săvârşit aceste infracţiuni.
În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, cu reţinerea de circumstanţe atenuante şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Partea civilă R.B. Sa Bucureşti a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei, fără însă a-l motiva.
Prin Decizia penală nr. 94 din 18 martie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei patru inculpaţi apelanţi, obligându-i să plătească statului câte 800.000 lei cheltuieli judiciare.
A dedus din pedepse, timpul arestării preventive, începând cu 14 octombrie 2002, pentru inculpata R.O. şi 23 octombrie 2002, pentru inculpatul C.S. şi a menţinut starea de arest a acestora.
Totodată, s-a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă R.B.
S-a motivat, în esenţă, că Tribunalul Sălaj, printr-o analiză temeinică şi argumentată a ansamblului probator administrat în cauză, a stabilit o corectă stare de fapt şi vinovăţie a inculpaţilor, dând totodată faptelor comise o încadrare juridică legală şi corespunzătoare.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii R.O., C.S., R.S. şi C.M.R.
Inculpata R.O. a criticat hotărârile pronunţate în cauză ca nelegală şi netemeinică, sub mai multe aspecte, susţinând în esenţă următoarele:
Ambele instanţe (fond şi apel) au ignorat expertiza contabilă efectuată în faţa primei instanţe, la punctele C. 8 din concluzii, în sensul că aplicarea sistemului de lucru, a putut avea la bază, cel puţin la început, mai degrabă temeiuri comerciale decât intenţii de fraudă. În aceste condiţii, în lipsa intenţiei de fraudare, singura formă de vinovăţie ce poate fi reţinută în sarcina inculpatei este culpa, fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă.
Cuantumul corect al prejudiciului este de 851.303.884 lei, care rezultă din raportul de expertiză, aşa cum s-a arătat la pct. 2 din acelaşi raport.
În această situaţie nu se poate reţine că infracţiunea de delapidare a avut consecinţe deosebit de grave, astfel că, chiar dacă se reţine delapidare, trebuie schimbată încadrarea juridică în art. 2151 alin. (1) C. pen.
A mai susţinut că pedeapsa trebuie orientată spre minimul special, avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta sa şi faptul că a executat deja aproximativ 2 ani, în stare de arest preventiv.
Inculpatul C.S. a susţinut că a fost stabilită greşit situaţia de fapt cu privire la el. Sistemul de lucru al băncii este imputabil, exclusiv băncii, deoarece inculpatul care nu a fost salariatul băncii, nu a cunoscut şi nici nu putea fi cunoscut deplin de către el.
A solicitat să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Inculpatul R.S. a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat, căci nu rezultă existenţa vreunei înţelegeri infracţionale cu autoarea, solicitând în principal să fie achitat, iar în subsidiar, reducerea pedepselor.
Inculpata C.M.R. a susţinut că, din probele dosarului nu rezultă vinovăţia sa pentru faptele pentru care a fost condamnat, menţionând că ea a luat un credit de la bancă, pe care l-a restituit, în întregime, în luna decembrie 1999. Faptul că s-a operat tardiv restituirea, nu îi este imputabil ei.
Recursurile sunt fondate, în sensul şi pentru motivele ce se vor arăta, în continuare.
Potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, conform art. 63 alin. (2) din acelaşi cod, aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului, iar în temeiul art. 65 din acelaşi cod, sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.
În cauză, se constată că sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a făcut de partea civilă B.A. SA, sucursala Judeţeană Sălaj, în baza constatărilor controlului efectuat la Agenţia I. a acestei bănci.
Cauza a fost repartizată organelor de cercetare penală de la I.P.J. Sălaj, care au dispus efectuarea unei expertize contabile, stabilind obiectivele acestora, între care, modul de organizare şi desfăşurare a activităţii contabile, care sunt abaterile financiar contabile constatate, care este prejudiciul produs băncii, actualizat la zi, şi care sunt persoanele care au avut responsabilităţi în cadrul agenţiei privind activitatea financiar contabilă şi care sunt abaterile comise de fiecare din aceştia.
Expertiza a fost efectuată de experţii prof. univ. dr. D.M. şi conf. univ. N.P. de la filiala Cluj a C.E.C.A.
La prima instanţă inculpaţii au contestat concluziile expertizei contabile de la urmărirea penală şi au cerut efectuarea unei noi expertize financiar-contabile.
Potrivit art. 125 C. proc. pen., dacă instanţa de judecată are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză, poate dispune efectuarea unei noi expertize.
Instanţa de judecată a admis cererea inculpaţilor, ceea ce dovedeşte că a avut îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor expertizei efectuată la urmărirea penală.
Pentru efectuarea noii expertize contabil-financiare a fost numit expertul E.C., asistat de expertul D.M., din partea inculpatului R.S.
Prima instanţă, deşi a menţionat că, la stabilirea situaţiei de fapt s-a avut în vedere şi noua expertiză contabilă, s-a bazat în special pe actele de verificare şi pe concluziile primei expertize, fără a motiva de ce le înlătură pe cele din a doua expertiză.
De altfel, instanţa nu a făcut o analiză a celor două expertize şi nu s-au clarificat contradicţiile dintre concluziile acestora, deşi potrivit art. 124 alin. (2) C. proc. pen., instanţa chiar din oficiu putea cere experţilor lămuriri suplimentare, în scris, ori chemarea la instanţă pentru explicaţii verbale sau efectuarea unui supliment de expertiză, pentru clarificarea tuturor aspectelor.
Referitor la aspectul principal al întinderii prejudiciului, de care depinde atât încadrarea juridică a faptelor, cât şi soluţionarea laturii civile, se constată că prima instanţă a stabilit despăgubirile pe baza declaraţiei de constituire ca parte civilă a SC R.B., sucursala Sălaj cu precizările ulterioare şi a expertizei contabile din faza de judecată, „care confirmă în mare parte cele reţinute în actul de sesizare" afirmaţie generică care însă nu este detaliată în cuprinsul motivării sentinţei, iar inculpaţii o contestă.
Aspectele negative ale hotărârii primei instanţe reliefate nu au fost îndreptate de instanţa de apel, care în mod greşit a respins apelurile declarate de inculpaţi.
Constatând că aspectele negative înfăţişate, constituie cazurile prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10, teza II şi pct. 18 C. proc. pen., urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a se dispune admiterea recursurilor declarate în cauză, casarea ambelor hotărâri cu privire la sus-menţionaţii recurenţi şi întrucât sunt necesare noi probatorii în sensul arătat mai sus, se va dispune rejudecarea cauzei de către prima instanţă.
Instanţa de trimitere va lămuri contradicţiile dintre concluziile celor două expertize, prin solicitarea de lămuriri scrise, fie prin chemarea experţilor la instanţă pentru explicaţiile orale, eventual efectuarea unui supliment de expertiză şi alte probe care eventual vor reieşi din dezbateri.
Deoarece hotărârile atacate vor fi desfiinţate cu privire la sus-menţionaţii recurenţi, instanţa va examina situaţia inculpaţilor R.O. şi C.S. şi sub aspectul stării de arest.
Constatând că aceştia se află arestaţi preventiv de peste 2 ani de zile, că s-au administrat probele necesare, cu excepţia cele pentru care s-a dispus rejudecarea cauzei şi că pe parcursul procesului penal, nu au încercat să influenţeze probele, se impune concluzia că nu mai este necesară menţinerea în continuare a stării de arest, astfel că se va dispune punerea lor în libertate, dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii R.O., C.S., R.S. şi C.M.R. împotriva deciziei penale nr. 94 din 18.03.2004 a Curţii de Apel Cluj.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 155 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Sălaj.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Sălaj.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor R.O. şi C.S., dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatei C.M.R., în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2469/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2481/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
