ICCJ. Decizia nr. 2465/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2465/2005
Dosar nr. 1718/2005
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 239 din 23 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia penală, în baza art. 174, 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.G. la o pedeapsă de 15 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 57 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv, de la 11 august 2004.
A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 10.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 600.000 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului de Justiţie.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în esenţă a reţinut următoarele:
Inculpatul T.G., a locuit împreună cu mama sa, pe raza comunei Pleşoiu, judeţul Olt şi ambii erau cunoscuţi ca fiind consumatori de băuturi alcoolice.
În ziua de 10 - 11 august 2004, inculpatul a fabricat ţuică la cazanul propriu şi, împreună cu victima T.V., mama sa, au consumat circa. un litru.
Între inculpat şi victimă s-a ivit un conflict determinat de faptul că victima l-ar fi insultat şi blestemat pe fiul său, context în care acesta a lovit-o în mod repetat cu pumnii şi picioarele în toate zonele corpului.
La un moment dat victima a reuşit să scape din agresiunea declanşată de inculpat şi să se ascundă în aproprierea unui pătul al gospodăriei unde a fost găsită de inculpat şi târâtă în casă.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, autopsie, întocmit de către S.J.M.L. Olt, rezultă că moartea numitei T.V., în vârstă de 76 de ani, s-a datorat şocului mixt traumatic şi hemoragic, fiind consecinţa unui poliotraumatism cu plăgi contuze, hematoame, multiple echimoze şi escoriaţii, fractură de corp vertebral C-6, precum şi fracturarea coastelor 3, 4, 5 şi 6, precum şi a oaselor piramidei nazale, leziuni traumatice care au determinat moartea acesteia.
Potrivit situaţiei de fapt expuse şi reţinute s-a dat încadrarea juridică în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei, instanţa de fond a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că, i s-a aplicat o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege, faţă de poziţia sinceră a inculpatului şi că sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins.
Reţinând că, nu au încetat cauzele şi condiţiile care au dus la arestarea inculpatului, că se menţin întrutotul temeiurile de la art. 143 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest şi i s-a dedus din pedeapsă timpul executat preventiv.
În temeiul art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, pe motiv că s-a făcut o greşită individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa aplicată este mare, exagerată, solicitând reducerea acesteia.
Curtea de Apel Craiova a examinat apelul declarat sub prisma motivului invocat, a actelor şi lucrărilor de la dosar, a sentinţei pronunţată în cauză, cum şi din oficiu şi prin Decizia penală nr. 51 din 17 februarie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În considerentele deciziei s-a argumentat că nu sunt temeiuri care să ducă la reducerea pedepsei, deoarece pedeapsa de 15 ani închisoare este la limita minimă, prevăzută de lege, iar în cauză nu sunt incidente prevederile art. 74 şi art. 76 C. pen.
În conformitate cu art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către inculpat, invocând aceeaşi critică ca şi în apel, referitoare la faptul că pedeapsa ce i s-a aplicat este mare, ţinându-se seama de datele personale.
Motivul de recurs invocat constituie caz de casare, potrivit pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat, potrivit criticii arătate, care a constituit şi motiv de apel, a actelor şi lucrărilor de la dosar, a deciziei şi sentinţei pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge.
Potrivit actelor şi lucrărilor de la dosar, se constată că instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, nu numai din punct de vedere al reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, dar şi din punct de vedere a tragerii la răspundere penală, prin durata pedepsei aplicată.
Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea întocmai a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind avute în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările şi modul în care a fost săvârşită, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cum şi datele personale ale inculpatului.
Nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei prin aplicarea de circumstanţe atenuante personale, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea, constând în aceea că inculpatul i-a aplicat mamei sale, femeie în vârstă de peste 76 de ani, lovituri puternice şi multiple în aproape toate zonele corpului, cauzându-i traumatisme de fractură corp vertebral C-6 şi fractura a 4 coaste ce au avut drept consecinţă moartea acesteia, precum şi limita maximă a pedepsei, care este de 25 ani de închisoare.
De altfel, pedeapsa de 15 ani închisoare este la limita minimă prevăzută de lege, fiind chiar o pedeapsă mică faţă de gravitatea faptei, împrejurările în care ca acţionat inculpatul şi consecinţele acesteia.
Ca atare, motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen., iar din oficiu, potrivit alin. (3) de la textul menţionat mai sus, nu se constată cazuri care să se ia în considerare din oficiu.
Conchizând că, a fost pronunţată o hotărâre legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 51 din 17 februarie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 11 august 2004 la 12 aprilie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului de Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2455/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2469/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
