ICCJ. Decizia nr. 2481/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2481/2005
Dosar nr. 1399/2005
Şedinţa publică din 13 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2 din 14 februarie 2005, pronunţată Curtea de Apel Suceava s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I.V., împotriva rezoluţiei nr. 90/P/2004 din 10 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din 10 septembrie 2004 (dosarul nr. 90/P/2004) Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii C.L. şi R.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu motivarea că din cercetările efectuate în cauză nu rezultă săvârşirea acestei fapte penale.
Plângerea formulată de petentul I.V. împotriva acestei rezoluţii, în dosarul nr. 90/P/2004, în conformitate cu prevederile art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, G.H. prin rezoluţia din 20 octombrie 2004 (dosar nr. 377/II/2/2004).
Împotriva acestei din urmă rezoluţii, petentul a formulat plângere la instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., susţinând că faptele intimatelor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pentru comiterea cărora trebuie să răspundă penal.
Plângerea este neîntemeiată.
S-a mai reţinut din examinarea lucrărilor dosarului că I.V. a solicitat să se ia măsuri împotriva judecătorilor C.L. şi R.M., motivat de faptul că în dosarul nr. 6036/2001 al Tribunalului Suceava au fost influenţaţi să pronunţe o hotărâre nelegală în favoarea lui S.V. (apelantul din dosar).
Verificând Decizia civilă nr. 2086 din 29 octombrie 2001 (dată în dosarul sus-menţionat), Curtea a constatat că cei doi judecători, în complet legal constituit, au admis apelul lui S.V. şi pe fond, au respins acţiunea civilă a numitului I.V.
Prin plângerea şi declaraţiile date, I.V. susţine că cei doi judecători au pronunţat o hotărâre împotriva sa, întrucât ar fi fost influenţaţi de un coleg judecător, ceea ce nu s-a dovedit.
Mai mult decât atât, coroborând susţinerile persoanei vătămate cu cele declarate de magistraţi, rezultă că hotărârea a fost pronunţată pe baza probatoriului administrat în cauză şi că nu rezultă indicii la săvârşirea unor fapte de natură penală şi deci nici de comiterea infracţiunii de abuz în serviciul contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Întrucât intimaţii nu se fac vinovaţi pentru comiterea vreunei fapte penale în legătură cu cele sesizate de petent, rezoluţia din 20 octombrie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava este legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul I.V., criticând-o pentru nelegalitate, cu motivarea că cei doi judecători care au pronunţat Decizia din apel au încălcat dispoziţiile legale aplicabile în materia Legii nr. 18/1991 şi i-au prejudiciat interesele legate de dreptul de proprietate funciară.
Examinând sentinţa penală recurată sub toate aspectele de drept şi de fapt, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Parchetul şi instanţa de fond au apreciat în mod corect că, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, judecătorii nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pentru existenţa acesteia fiind necesar ca magistraţii să acţioneze, cu ştiinţă, în scopul prejudicierii interesului unei părţi, ceea ce nu este cazul în speţă. Prin Decizia civilă contestată, nr. 2086 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Suceava, în baza materialului probator administrat în cauză, s-a admis apelul pârâtului S.V., s-a schimbat în totalitate sentinţa şi s-a respins, ca nefondată, acţiunea în revendicare formulată de petent. De menţionat că împotriva acestei decizii petentul nu a exercitat calea de atac a recursului. Or, în această situaţie, prin formularea unei plângeri penale împotriva judecătorilor care au soluţionat cauza, petentul încearcă să suplinească lipsa de diligenţă manifestată cu ocazia soluţionării procesului civil.
Pentru aceste considerente, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat şi va obliga petentul la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul I.V. a împotriva sentinţei penale nr. 2 din 14 februarie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurentul petent la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 247/2005. Penal. Art.215 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2490/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
