ICCJ. Decizia nr. 2500/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin ordonanța nr. 331/P/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.F. și S.N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 250 C. pen.
Prin aceeași ordonanță procurorul a dispus disjungerea cauzei privind pe agenții de poliție U.I., C.M., P.A.N. și D.I. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București în vederea conexării la dosarul nr. 970/P/2003 al acelei unități.
Prin plângerea formulată de D.C. și D.R., s-a solicitat cercetarea comisarului D.F. și a agentului S.N., întrucât în ziua de 13 martie 2003, în baza unei autorizații de percheziție, au pătruns în locuința lor și cu această ocazie le-au proferat injurii și i-au lovit.
Prin rezoluția nr. 2915/II/2/2004 din 24 august 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva soluției emise în dosarul nr. 331/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
La 1 septembrie 2004, petenții s-au adresat Curții de Apel București cu o plângere împotriva soluției pronunțată de procuror în dosarul nr. 331/P/2004.
Curtea de Apel București, prin sentința penală nr. 134 din 11 noiembrie 2004, a admis plângerile, a desființat rezoluția nr. 2915/II/2/2004 și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru administrarea probei cu martori, în sensul audierii martorilor D.G., M.F.C. și G.I.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru greșita admitere a plângerii, caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 teza a II-a C. proc. pen.
Recursul este fondat.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că în ședința publică din 11 noiembrie 2004, reprezentantul Ministerului Public în concluziile sale s-a referit numai asupra respingerii probei solicitate de petenți, în sensul de a li se admite proba cu martori, fără a pune concluzii și pe fondul cauzei.
Or, potrivit art. 197 C. proc. pen., încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului.
Sub sancțiunea nulității, intră printre altele și dispozițiile relative la participarea procesului, nulitate care nu poate fi invocată în orice fază a procesului și care se ia în considerare din oficiu, neputând fi înlăturată în nici un mod.
Ca atare, potrivit prevederilor art. 3859pct. 5 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când judecata a avut loc fără participarea procurorului.
în speță, procurorul neexpunându-și punctul de vedere pe fondul cauzei, hotărârea este lovită de nulitate și se impune pentru acest motiv casarea hotărârii și rejudecarea cauzei.
Pe cale de consecință Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a casat sentința penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2488/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2514/2005. Penal → |
|---|
