ICCJ. Decizia nr. 2514/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 7 pronunțată de Judecătoria Suceava, la data de 4 ianuarie 2002, în dosarul nr. 6952/2001, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de insultă în formă continuată, prevăzută de art. 205 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., iar în temeiul dispozițiilor art. 181, raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat amenda administrativă în cuantum de 500.000 lei.
Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de insultă, în formă continuată, prevăzută de art. 205 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., iar în temeiul dispozițiilor art. 181, raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat aceluiași inculpat amenda administrativă în cuantum de 1.000.000 lei.
în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 și următoarele C. civ., cei doi inculpați au fost obligați, în solidar, să plătească părții vătămate F.A. suma de 20.000.000 lei reprezentând daune morale.
împotriva acestei hotărâri, părțile au formulat cereri de recurs care au fost înaintate inițial spre soluționare, împreună cu dosarul cauzei, Tribunalului Suceava.
Cum prin încheierea nr. 4980 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis cererea inculpatului A.D., pentru strămutarea judecării cauzei care forma obiectul dosarului penal nr. 2308/2003 al Tribunalului Suceava, această din urmă instanță a scos de pe rol dosarul, trimițându-l spre soluționare, Tribunalului Bacău.
Prin decizia penală nr. 431/R/2004 din 22 aprilie 2004, Tribunalul Bacău a admis recursurile formulate de părți împotriva sentinței penale nr. 7 din 4 ianuarie 2001 a Judecătoriei Suceava pe care a desființat-o în totalitate, trimițând cauza spre rejudecare la Judecătoria Bacău.
Această instanță, însă, prin sentința penală nr. 3368 pronunțată la 3 decembrie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, motivând că aceasta este competentă teritorial să soluționeze plângerea penală formulată de partea vătămată F.A. împotriva inculpaților S.C. și A.D., pentru infracțiunile de insultă și calomnie, prevăzute de art. 205 și art. 206 C. pen.
Judecătoria Suceava a fost investită cu soluționarea cauzei la data de 19 ianuarie 2005.
Verificându-și competența Judecătoria Suceava a constatat că, prin desființarea în totalitate a sentinței recurate, Tribunalul Bacău, în mod corect prin decizia penală nr. 431/ R din 22 aprilie 2004, a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Bacău, aceasta fiind competentă să soluționeze plângerea care face obiectul prezentei cauze.
S-a apreciat că, odată admisă cererea de strămutare, ea produce efecte cât timp subzistă motivele invocate și avute în vedere de instanța supremă la soluționarea cererii, indiferent dacă dosarul a fost trimis spre rejudecare instanței de fond.
Ca urmare, față de aceste considerente Judecătoria Suceava a considerat că nu este competentă să soluționeze cauza, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Bacău ca instanță de fond competentă să soluționeze cauza după admiterea cererii de strămutare și constatând, că s-a ivit un conflict negativ de competență, în temeiul art. 43 C. proc. pen., a trimis dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.
înalta Curte, verificând actele și lucrările de la dosar constată, că în urma admiterii recursurilor formulate de părți împotriva sentinței penale a Judecătoriei Suceava, pe care instanța de control judiciar a casat-o în întregime, trimițând cauza spre rejudecare, efectele hotărârii de strămutare nu sunt înlăturate, ci se mențin până la soluționarea definitivă a cauzei.
Astfel, dacă cauza ar reveni la instanța sesizată inițial, ar însemna să se ignore motivul pentru care înalta Curte a admis, prin hotărâre de strămutare, o derogare de la regulile de competență și să nu existe garanția obiectivității și imparțialității în soluționarea cauzei.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 61 C. proc. pen., o nouă cerere de strămutare nu s-ar putea face decât invocându-se "împrejurări necunoscute înaltei Curți de Casație și Justiție la soluționarea cererii anterioare sau ivite după aceasta".
Pentru aceste considerente, înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2500/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2468/2005. Penal → |
|---|
