ICCJ. Decizia nr. 2437/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin sentința penală nr. 559 din 14 iulie 2004, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpații:

- I.R. la:

- 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca numitul inculpat să execute pedeapsa cea mai grea și anume 3 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, astfel că, în final, va executa 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

- L.F.G. la:

- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 3 ani și 6 luni închisoare la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca, în final, să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.;

- N.G. la:

- 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 alin. (2) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pe durata executării pedepselor, conform art. 71 C. pen., celor trei inculpați le-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedepsele pe care acestea urmează să le execute s-a dedus durata reținerii și a arestării preventive de la 15 ianuarie 2004, la zi, pentru fiecare inculpat.

în baza art. 255 alin. (5) C. pen., art. 165 alin. (8) C. proc. pen., raportat la art. 20 din Legea nr. 78/2000 a dispus restituirea către denunțătorul P.V. a sumelor care reprezintă contravaloarea sejururilor la Marea Adriatică, respectiv 354 Euro (inculpatul I.R.), 534 Euro (inculpatul L.F.) și 676 Euro (inculpatul N.G.), sume consemnate la C.E.C. în cursul urmăririi penale prin chitanțele nr. 6/253360101 (1409791) pe numele inculpatului N.G. în valoare de 670 Euro, nr. 7/253360101 (1409792) pe numele inculpatului L.F.G. în valoare de 534 Euro și nr. 8/253360101 (1409793) pe numele inculpatului I.R., pentru suma de 354 Euro și a îndreptățit pe administratorul P.V. să ridice aceste sume.

în temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a dispus restituirea, după soluționarea definitivă a cauzei, a rolelor marker către SC I.C., căreia îi aparțin.

în baza art. 30 din Legea nr. 78/2000, a dispus publicarea în presa locală a dispozitivului sentinței penale, rămasă definitivă și irevocabilă.

în temeiul art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea notei raport înregistrată la Garda Financiară Timiș, sub nr. 5987 din 14 august 2003.

în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de câte 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 31 iulie 2003, inculpații I.R. și L.F.G., comisari în cadrul Gărzii Financiare, secția Timiș, au efectuat un control inopinat la SC I.C. SRL Timișoara pe linia respectării dispozițiilor legale privind comercializarea produselor supuse autorizării (alcool, produse din tutun, cafea), ocazie cu care au constatat, în urma verificării și examinării rolelor jurnal ale aparatului de marcat electronic, fără a se întocmi proces-verbal de constatare, că la data de 26 iunie 2003, a fost comercializată cafea la prețul de 14.000 lei/bucata, încălcându-se dispozițiile Legii nr. 521/2002, privind regimul de supraveghere și autorizarea producției, importului, circulația unor produse supuse accizelor, fără a deține autorizație de comercializare potrivit dispozițiilor art. 32 din această lege.

Cei doi comisari care au efectuat controlul nu au întocmit proces-verbal de constatare și de aplicare a contravenției, prevăzută de art. 52 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 521/2002 sancționată cu amendă de la un miliard la 5 miliarde de lei, fiind determinați să nu facă acest lucru de intervenția inculpatului N.G. care le-a comunicat că administratorul acestei firme este o cunoștință de-a lui și este plecat din țară.

în primele zile ale lunii august 2003, după ce P.V., administratorul SC I.C. s-a întors în țară, cei doi comisari care au efectuat controlul la unitatea în discuție, în complicitate cu inculpatul N.G., comisar în cadrul aceleiași secții a Gărzii Financiare, au pretins și primit de la P.V., administrator și al Agenției de Turism SC P. SRL Timișoara, foloase necuvenite constând în sejururi la Marea Adriatică în valoare totală de 1558 Euro, pentru a nu întocmi proces-verbal de constatare și de aplicare a amenzii de la un miliard la 5 miliarde lei.

Ulterior, la data de 14 august 2003, pentru a crea o stare de aparență de legalitate pentru societatea comercială verificată, primii doi inculpați au întocmit în fals o Notă (raport) în care au arătat că "societatea deține autorizația nr. 55330350 din 16 noiembrie 2002 care este valabilă până la data de 13 iunie 2003 și au omis, cu știință, să insereze în cuprinsul acesteia datele constatate cu ocazia controlului efectuat la SC I.C. SRL Timișoara, așa cum au fost relevate din rola jurnal (martor) a aparatului de marcat electronic fiscal, precum că la unitatea de alimentație publică a acestei societăți (restaurantul), la data de 26 iunie 2003, când societatea nu deținea autorizație de comercializare a produselor supuse autorizării, s-a comercializat cafea, la prețul de 14.000 lei bucata.

Inculpații au efectuat controlul în calitate de comisari ai Gărzii financiare, aflându-se în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, efectuând la data de 31 iulie 2003 un control tematic pe linia verificării autorizațiilor pentru alcool, produse din tutun și cafea, lucru rezultat din situația răspândirii comisarilor la acea dată, întocmită de conducerea secției.

în calitate de comisari ai gărzii financiare, inculpații au, potrivit fișei postului, ca atribuții principale de serviciu, efectuarea controalelor operative, inopinate și prin sondaj cu respectarea competențelor stabilite de lege pe baza programului de control și a termenelor stabilite de conducerea secției, efectuarea controalelor la locurile unde se produc, depozitează și comercializează bunuri sau se desfășoară activități impozabile, întocmirea actelor de control și aplicare după caz a sancțiunilor contravenționale, aplicarea măsurilor de confiscare, potrivit legii și ridicarea documentelor care pot servi la dovedirea fraudelor; urmărirea modului în care se valorifică actele de control scrise, încheiate în conformitate cu dispozițiile legale;

întocmirea actelor în termenele stabilite de rapoarte pentru activitățile propuse și remiterea în termen șefilor de divizie.

în cauză, inculpații își desfășurau activitatea în temeiul dispozițiilor legale, cuprinse în Legile nr. 30/1991 și nr. 521/2002 în care sunt stabilite obligațiile mai sus-menționate.

Din verificările dispuse a rezultat că, la data efectuării controlului de către inculpații I.R. și L.F.G., Societatea SC I.C. al cărui administrator era P.V., nu deținea autorizația prevăzută de lege pentru comercializarea cafelei.

Deși au avut cunoștință de acest lucru, rezultat din verificarea documentelor societății, inculpații nu au întocmit procesul-verbal ce se impunea și nici nu au aplicat amenda legală.

De altfel, inculpații menționați, nici nu au consemnat în registrul unic de control, faptul că s-au prezentat la control la SC I.C. SRL așa cum o cereau dispozițiile Legii nr. 252/2003, privind Registrul unic de control și nici nu au încunoștiințat conducerea Gărzii Financiare, secția Timiș, despre constatările rezultate.

Toate aceste încălcări ale dispozițiilor legale inculpații I.R. și L.F.G. le-au făcut la intervenția inculpatului N.G., care încunoștiințat de către administratorul societății P.V. i-a contactat telefonic rugându-i să nu întocmească procesul-verbal de constatare a contravențiilor, dându-le de înțeles în mod explicit că P.V. este o bună cunoștință a sa și că vor discuta cu acesta, după întoarcerea în țară, la începutul lunii august 2003.

Profitând de situația creată, cu ocazia discuțiilor avute cu P.V., inculpatul L.F.G. i-a spus că "nu ai nici o șansă să câștigi un eventual proces cu Garda Financiară pe tema contravenției, dar că "în România există soluții pentru orice", lăsând să se înțeleagă că dacă le va face un serviciu va fi iertat de plata amenzii contravenționale. în cele din urmă, cu aceeași ocazie, inculpatul L.F.G., în prezența coinculpatului I.R., l-a întrebat pe P.V., știind că este administratorul și al unei agenții de turism, ce oferte are pentru Marea Adriatică, solicitând în acest fel, în mod expres, să le ofere sejururi în străinătate pentru șase persoane pe cheltuiala agenției de turism.

în aceeași zi, după ce au consultat ofertele agenției de turism, cei doi inculpați și au ales câte un sejur de șapte zile la hotelul M.P. pe Insula Korcula - Croația, în perioada 6-13 septembrie 2003, cerându-i lui P.V. să facă rezervările pentru această perioadă, iar pentru inculpatul N.G. i-au cerut un sejur într-o stațiune din Muntenegru, spunându-i în mod expres "Dacă nu ți-a tăcut gura și i-ai spus și lui N.G., acum trebuie să-i oferi și lui un sejur de două locuri", făcând astfel aluzie la faptul că P.V. îl anunțase telefonic pe N.G. în timpul controlului, pentru a-l ajuta.

Cei doi comisari, au ales pentru colegul lor, N.G., pe baza ofertelor consultante, un sejur de două persoane la Hotelul S. din Becici - Muntenegru.

După unele discuții contradictorii, P.V. a acceptat condițiile impuse de cei doi inculpați, mai ales că aceștia i-au spus în mod expres, că ori acceptă să le ofere sejururile pentru șase persoane pe cheltuiala agenției, amenințându-l totodată, că "Dacă vei sifona nu vei mai face afaceri niciodată în județul Timiș și vei fi terminat, că avem noi metodele noastre".

A doua zi, după această discuție, P.V. a fost căutat la sediul agenției de turism de inculpatul N.G., ocazie cu care i-a cerut, în prezența martorei M.S., să-i predea vaucerele de rezervare pentru Hotelul S., spunându-i că "vezi că se poate rezolva", lăsând a se înțelege că a intervenit pe lângă ceilalți doi inculpați să nu-i aplice sancțiunea și că avea cunoștință că aceștia ceruseră și ei sejururi la Marea Adriatică.

La data de 5 august 2003, inculpatul N.G. a ridicat vaucerele de rezervare de la P.V., fără să plătească contravaloarea sejurului pentru cele două persoane, în valoare de 670 Euro.

Ulterior, la data de 20 august 2003, s-a prezentat pentru ridicarea vaucerului de rezervare și inculpatul I.R. care inițial, i-a comunicat lui P.V. că nu mai merge la Marea Adriatică și i-a cerut în schimb acestuia să-i plătească contravaloarea sejurului. La refuzul lui P.V., pe motiv că nu are la acea dată sume de bani, inculpatul i-a cerut să întocmească vaucerele pe numele fraților P.V. și P.D., cu motivarea că aceștia vor pleca în locul său în stațiune.

în realitate, inculpatul I.R. a vândut vaucerul de rezervare numitului P.V. cu suma de 300 Euro. Vaucerul a fost rezervat pentru Hotelul P. din Insula Korcula, iar din factura trimisă de partenerul străin H.T.P. Korcula agenției SC P. SRL rezultă că frații P. care au intrat în posesia vaucerului au beneficiat de serviciile Hotelului P. în perioada 6 septembrie - 13 septembrie 2003, în valoare de 354 Euro, sumă cu care Agenția P. SRL s-a înregistrat în contabilitate, suma incluzând atât serviciile facturate de partenerul extern cât și comisionul Agenției SC P. SRL și a fost înregistrată în contul "Clienți neîncasați".

în aceeași perioadă, în care I.R. a ridicat vaucerele, inculpatul L.F.G. a primit de la aceeași agenție, prin P.V., două vaucere de rezervare întocmite pe numele său și al prietenei sale F.C.L., pentru aceeași perioadă (6 - 13 septembrie 2003) la Hotelul M.P. pe Insula Korcula din Croația.

Valoarea sejurului a fost de 534 Euro, suma regăsindu-se înregistrată, potrivit declarației martorului P.I., contabilul societății, în contul "clienți neîncasați".

După ce P.V. le-a dat inculpaților, sub presiune, vaucerele, le-a cerut acestora să-i dea un act din care să rezulte că au fost în control la SC I.C. SRL și să-i restituie rola jurnal (martor).

La data de 14 august 2003, inculpații I.R. și L.F.G. au întocmit în fals, o "Notă" (raport) înregistrată la Garda Financiară, secția Timiș, sub nr. 5987 din 14 august 2003, în care au consemnat că "societatea deține autorizația nr. 65330350 din 16 noiembrie 2002 care este valabilă până la data de 13 iunie 2003, autorizație de comercializare a băuturilor alcoolice distilate, în unitate de alimentație publică cu până la 40 de locuri la masă, bar, activitate permanentă, omițând în mod vădit să insereze în conținutul acesteia faptul că societatea respectivă comercializase în perioada în care nu deținea autorizație de comercializare a produselor supuse accizelor, cafea la prețul de 14.000 lei/bucată.

Din verificările efectuate și declarația denunțătorului P.V. a rezultat că nu a fost achitată contravaloarea facturilor externe, iar partenerii străini fac presiuni pentru a li se vira sumele datorate.

Această situație, l-a determinat pe P.V. să formuleze un denunț scris împotriva celor trei inculpați, comisari ai gărzii financiare, pe care l-a adresat S.T.A. Timișoara la data de 6 ianuarie 2004, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a acestora și obligarea la plata sumelor reprezentând contravaloarea sejururilor efectuate.

împotriva acestei hotărâri au declarat apel P.N.A. - Serviciul teritorial Timișoara și inculpații I.R., L.F.G. și N.G.

P.N.A. a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, pe care le consideră prea mici în raport cu calitatea pe care aceștia au avut-o și pericolul social al faptelor, solicitând majorarea acestora, astfel încât să răspundă scopului arătat în art. 52 C. pen.

Inculpații I.R. și L.F.G. au criticat aceeași hotărâre cu privire la:

- greșita condamnare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, solicitând achitarea, întrucât aceasta intră în latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită;

- greșita condamnare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, în cauză putând fi reținută în sarcina lor săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite.

Inculpatul N.G. a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la greșita lui condamnare pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, întrucât nu a desfășurat o activitate proprie acestei infracțiuni, solicitând ca în cazul în care se va reține vinovăția sa, să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 451/ A din 17 decembrie 2004, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate atât de P.N.A. - Serviciul teritorial Timișoara cât și de inculpații I.R., L.F.G. și N.G.

Prin aceeași decizie a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus la zi durata reținerii și arestării preventive.

De asemenea, inculpații au fost obligați să plătească statului suma de câte 1.000.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

în motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că:

Verificându-se legalitatea și temeinicia sentinței supuse apelului se constată că pe baza probelor ce au fost administrate, prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpaților, făcând o corectă încadrare în dispozițiile legale sus-menționate.

Astfel, inculpații I.R. și L.F.G., în calitate de comisari ai Gărzii Financiare, sunt, potrivit art. 19 din Legea nr. 30/1991, care se afla în vigoare la data constatării faptei, funcționari publici, iar la data la care au efectuat controlul la SC I.C. SRL se aflau în exercitarea îndatoririlor de serviciu, care privesc constatarea și sancționarea contravențiilor, iar din întreg materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, s-a reținut corect, prin sentința apelată că faptele celor doi inculpați (I.R. și L.F.G.), în complicitate cu inculpatul N.G., de a pretinde și primi foloase necuvenite de la denunțătorul P.V., constând în efectuarea unor sejururi la Marea Adriatică în perioada august - septembrie 2003, în valoare totală de 1558 Euro, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv, de a nu întocmi procesul-verbal de constatare a contravenției și a nu-i aplica administratorului SC I.C. SRL amenda contravențională de la un miliard la 5 miliarde lei, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită și, respectiv, complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

întrucât inculpații I.R. și L.F.G. au întocmit în fals o notă (raport) în care au omis cu știință că insereze în cuprinsul acesteia abaterea constatată; în sarcina lor, în mod corect a fost reținută și săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

în ce privește critica formulată de inculpați prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, s-a arătat că în mod corect prima instanță a respins-o, întrucât contravaloarea sejururilor, deși a fost primită după întocmirea notei de control, înțelegerea dintre inculpați și denunțător a avut loc anterior.

Referitor la susținerile inculpaților potrivit cărora și-ar fi plătit contravaloarea biletelor pentru sejur, s-a arătat că nu corespunde adevărului, deoarece în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă judiciară care a stabilit că nu s-au întocmit bonuri de comandă, contractul și factura fiscală și nu s-au identificat nici chitanțele de plată a prestațiilor de servicii. La aceeași concluzie s-a ajuns și în urma verificărilor documentelor de decontare a firmei SC P. SRL, deoarece expertiza efectuată a stabilit că nu există documente care să ateste că inculpații au achitat contravaloarea serviciilor de care au beneficiat, în cotoarele de facturi fiscale și chitanțiere negăsindu-se înscrise numele acestora, aceeași situație, rezultând și din verificarea facturilor și chitanțelor de decontare și plată.

Pentru a ajunge la această concluzie, experții au procedat la verificarea modului de aprovizionare, utilizare și justificare privind documentele fiscale, chitanțe și facturi fiscale, pe perioada 9 iulie 2003 - 31 decembrie 2003, conform fișelor de magazie a formularelor cu ordin special și s-a stabilit că nu există documente cu regim special lipsă și nici facturi sau chitanțe întocmite pe numele inculpaților sau a persoanelor care au beneficiat efectiv împreună cu inculpații, de serviciile turistice oferite de SC P. SRL.

S-a reținut în schimb, că, sub aspect contabil, cei trei inculpați apar cu creanțe neachitate firmei P. pentru serviciile utilizate în sejurul efectuat de firmele din Muntenegru și Croația, fiind infirmată astfel, susținerea acestora în sensul că au achitat costul sejurului efectuat, motiv pentru care acestea au fost trecute în rubrica "note de debitare".

Cu privire la critica privind individualizarea pedepselor formulată de parchet, s-a arătat că nu este cazul de a fi modificate, deoarece prima instanță a făcut o corectă apreciere a pericolului social al faptelor săvârșite, având în vedere modul în care aceștia au acționat, consecințele produse, calitatea pe care au avut-o, și persoanele acestora care, până la data constatării faptelor nu au avut abateri, desfășurând o activitate corespunzătoare, fiind în măsură să realizeze cerințele art. 52 C. pen.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpații I.R., L.F.G. și N.G.

Prin motive comune de recurs, inculpații I.R. și L.F.G. au criticat hotărârea instanței de apel, în principal, pentru aceleași motive invocate și la judecata în apel, și anume greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, pentru care au solicitat a se dispune achitarea, schimbarea încadrării juridice a faptei privind infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate, prin reținerea în favoarea lor de circumstanțe atenuante.

Și, inculpatul N.G. a criticat decizia instanței de apel, în principal, cu privire la greșita condamnare pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, solicitând a se dispune achitarea, întrucât la dosar nu sunt dovezi care să justifice această învinuire, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei, din complicitate la infracțiunea de luare de mită în complicitate la infracțiunea de primire de foloase necuvenite, precum și reindividualizarea pedepsei aplicate prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante.

Asupra recursurilor de față;

După cum este de observat, inculpații I.R. și L.F.G. au criticat decizia instanței de apel pentru aceleași motive invocate și la judecata în apel și anume: greșita condamnare pentru infracțiunea de fals intelectual și încadrarea juridică a faptei de luare de mită, pe care le-a completat cu un nou motiv, și anume acela privind reindividualizarea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante, iar inculpatul N.G., greșita condamnare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de mită, încadrarea juridică a acesteia și ca un motiv suplimentar, greșita individualizare a pedepsei aplicate.

întrucât motivele de casare ce privesc condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual și încadrarea juridică a faptei de luare de mită și, respectiv, complicitate la această infracțiune au fost analizare cu ocazia judecății în apel, iar în prezenta decizie au fost expuse pe larg considerentele pentru care nu au fost primite aceste critici, considerente pe care instanța de recurs și le însușește ca fiind în acord cu materialul probator de la dosar, se constată că reluarea lor nu se mai impune, aceasta cu atât mai mult cu cât, cu ocazia judecății recursurilor nu au fost aduse dovezi ori probe noi care să contrazică situația de fapt inițială.

în ce privește critica formulată de aceiași recurenți privind reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii acestora prin reținerea în favoarea lor de circumstanțe atenuante, se constată că nu poate fi primită.

Așa cum a arătat și instanța de apel cu ocazia judecării apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, în cauză s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate fiecărui inculpat în parte, fiind respectate criteriile arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât în ce privește pericolul social al faptelor, cât și persoana fiecărui inculpat în parte.

în cauză, datorită pericolului social ridicat al faptelor și al modului în care au fost săvârșite, dar și față de calitatea inculpaților, persoane investite cu atribuții de verificare și control, se constată că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

Aspectele pozitive ce țin de persoana inculpaților, între care lipsa antecedentelor penale și buna comportare avută anterior comiterii faptelor, au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor, ele regăsindu-se în cuantumul orientat spre limita minimă a textelor de lege incriminatorii.

Pentru aceste considerente se constată că pedepsele aplicate inculpaților recurenți au fost just individualizate și se apreciază că executarea lor în limitele stabilite sunt în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.

în consecință, pentru considerentele arătate, s-a avut în vedere și faptul că s-a verificat decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat existența și a altor motive care, analizate din oficiu au dus la casare, s-a constatat că recursurile declarate de inculpații I.R., L.F.G. și N.G. sunt nefondate și au fost respinse, ca atare, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus conform dispozitivului prezentei decizii.

← ICCJ. Decizia nr. 2468/2005. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2404/2005. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2437/2005. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2437/2005. Penal