ICCJ. Decizia nr. 2488/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 28 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 3122/P/2005, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților K.G.D. și P.O., reținându-se că se impune în continuare măsura arestării inculpaților, menținându-se temeiurile care au stat la baza luării acesteia.
Inculpații au declarat recurs împotriva încheierii, susținând să măsura arestării a încetat, întrucât nu a mai fost prelungită măsura arestării preventive astfel încât sunt deținuți în stare de arest ilegal.
Cu ocazia dezbaterilor în motivarea recursurilor s-a arătat că judecarea apelurilor poate continua fără menținerea inculpaților în stare de arest.
Recursurile nu sunt fondate.
Din actele dosarului rezultă că inculpații au fost condamnați, prin sentința penală nr. 101/ PI din 2 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș la câte o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea a câte 2 infracțiuni de trafic de persoane, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea a câte 2 infracțiuni de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și a unei infracțiuni de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), raportat la art. 10 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/1002, reținându-se cu privire la inculpatul P.O. săvârșirea infracțiunilor în starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Prin aceiași sentință, conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților.
Curtea constată că susținerea inculpaților că sunt arestați nelegal, întrucât după ce s-a pronunțat instanța nu a mai fost prelungită arestarea preventivă este lipsită de temei.
Procedura prelungirii arestării este aplicabilă conform art. 159 C. proc. pen., numai în faza de urmărire penală.
După sesizarea instanței devin aplicabile dispozițiile art. 160 C. proc. pen., referitoare la menținerea arestării la primirea dosarului și art. 160 lit. b) C. proc. pen., privind verificarea arestării inculpatului în cursul judecății.
Potrivit acestor dispoziții legale după înregistrarea dosarului, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar în cursul judecății instanța verifică perioada, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Pe de altă parte conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanța are obligația ca prin hotărâre să se pronunțe cu privire la luarea, menținerea sau revocarea arestării preventive.
Se constată că în speță prin sentința de condamnare prima instanță a menținut măsura arestării preventive la data de 2 februarie 2005, iar Curtea de Apel Timișoara sesizată cu judecarea apelurilor a verificat legalitatea și temeinicia arestării înainte de expirarea celor 60 de zile prevăzute de lege.
Nici cel de al doilea motiv de recurs nu este fondat, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, având în vedere natura faptelor comise de inculpați, faptul că inculpatul P.O. este recidivist și a încercat să influențeze părțile vătămate și pe martorul C.L.
Constatând din examinarea cauzei și din oficiu că nu rezultă motive de casare care să poată fi luate în considerare în condițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 38517 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 256/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2500/2005. Penal → |
|---|
