ICCJ. Decizia nr. 2569/2005. Penal
| Comentarii |
|
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin rechizitoriul din 18 octombrie 2004 (dosarul nr. 151/P/2003), trimite în judecată, printre alții, pe inculpatul I.C., pentru infracțiunile de:
- înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31, raportat la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- uz de fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- complicitate la participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 26, raportat la art. 31, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- participație improprie la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 31, raportat la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31, raportat la art. 288, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate aceste infracțiuni și cu aplicarea art. 33 și art. 34 din același cod.
Actul de învinuire reține, în esență, că, împreună cu alte persoane, inculpatul a înmatriculat mai multe autoturisme fără o situație juridică clară, luând, astfel, dispozițiile vamale.
Curtea de Apel Ploiești, prin încheierea din 11 aprilie 2005 (dosar nr. 9105 din 2004), înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Parchetul de pe lângă aceeași instanță declară recurs, cerând menținerea inculpatului în stare de arest.
Recursul este fondat.
în adevăr, subzistă, în continuare, motivele arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă, în baza art. 148 lit. d), i) și h) C. proc. pen., când parchetul a reținut că făptuitorul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor martori, a mai încercat să altereze anumite mijloace materiale de probă, că există indicii că el va încerca să exercite presiuni asupra proprietarilor autoturismelor în discuție și va încerca să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceștia din urmă.
Aceste motive nu s-au schimbat de la data trimiterii în judecată a inculpatului până azi.
Nu corespunde realității situația, reținută de Curtea de Apel Ploiești, că principalii martori, audiați de parchet, ar fi fost audiați și de către instanță.
Până în momentul judecării acestui recurs, instanța a ascultat numai inculpații.
De asemenea, deși instanța a chemat martorii, aceștia nu s-au prezentat, încât este legitimă temerea parchetului că acești martori au fost influențați să nu se prezinte și că ar putea fi determinați, de inculpat, să nu declare tot ce știu.
Așa a fost, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul a fost admis, cu consecința menținerii inculpatului în stare de arest, conform dispozitivului deciziei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2677/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 256/2005. Penal → |
|---|
