ICCJ. Decizia nr. 2544/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 136 din 4 iunie 2004 a Tribunalului Sibiu a fost condamnat inculpatul D.M.R. la 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în ziua de 20 noiembrie 2003, inculpatul, aflat sub influența alcoolului și enervat de faptul că tatăl său, bolnav și imobilizat în pat scotea sunete nearticulate voind să vorbească, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în urma cărora acesta a căzut pe covorul de lângă pat. în aceeași zi victima a fost internată în stare de comă în spital și a decedat la 1 decembrie 2003.
Prin decizia penală nr. 24 din 24 ianuarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menținând sentința primei instanțe.
împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând, ca și în apel, schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 183 C. pen., întrucât nu a avut intenția de a-și ucide tatăl, iar în subsidiar, trimiterea cauzei la instanța de fond pentru completarea probelor cu o expertiză medico-legală, care să stabilească dacă loviturile aplicate de inculpat puteau determina moartea victimei, cât și cu o expertiză psihiatrică pentru a stabili discernământul inculpatului în momentul săvârșirii faptei.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că, în împrejurările reținute de cele două instanțe, inculpatul a aplicat loviturile cu deosebită violență și intensitate în special în zona capului victimei, în vârstă de 68 ani în timp ce aceasta era imobilizată în pat și a fost surprinsă de agresiunea fiului său.
în raportul medico-legal efectuat cu ocazia autopsierii victimei se arată că moartea a fost cauzată de complicațiile survenite ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu masiv hematom epicranian și cu contuzie și dilacerare cerebrală.
Leziunile au fost produse prin lovire repetată cu corpuri contondente, existând legătură de cauzalitate între ele și decesul victimei.
Aceste concluzii au fost confirmate prin noua expertiză medico-legală efectuată în apel de S.M.L. Jud. Sibiu și avizate de I.M.L. Cluj Napoca.
Toate acestea demonstrează că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, moartea victimei, pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat în mod conștient, ceea ce îndreptățește concluzia instanței de fond și a instanței de apel în sensul că recurentul a acționat cu intenția de a-și ucide tatăl.
în consecință, nu este cazul să se schimbe încadrarea juridică a faptei din art. 174 și art. 175 lit. c) și d) C. pen. în art. 183 C. pen.
Inculpatul a săvârșit fapta cu discernământ, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză, în care se mai menționează că acesta prezintă sindrom de dependență la alcool și o personalitate dezarmonică polimorfă.
Se constată deci, că ambele instanțe au pronunțat hotărâri cu respectarea dispozițiilor legale, reținând corect vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate în tot cursul procesului, neimpunându-se trimiterea cauzei pentru completarea lor.
Recursul declarat s-a respins, ca nefondat, și obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2525/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2546/2005. Penal → |
|---|
