ICCJ. Decizia nr. 2482/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția nr. 372/P/2004 din 15 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secția de urmărire penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații P.M. (primar al comunei Burila Mare), C.J. (viceprimar al aceleiași comune), B.M. (secretar al Consiliului local Burila Mare), P.V. (fost prefect al județului Mehedinți), B.N. (fost secretar al Prefecturii Mehedinți), B.Șt. (fost secretar tehnic la Prefectura Mehedinți), G.V. (notar public) și R.J., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246,art. 288,art. 289,art. 291 și art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), reținându-se din actele premergătoare ce s-au efectuat în cauză, că există cazurile prevăzute de art. 10 lit. a) și g) C. proc. pen.
Pentru aceasta s-au reținut, în esență următoarele:
La data de 31 august 1990, numitul B.G. și nepotul acestuia, B.N., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public G.V. (încheierea nr. 6969 din 31 august 1990) au vândut intimatului R.J., suprafața de 250 mp. pe care erau amplasate o casă și anexele gospodărești, situată în intravilanul comunei Burila Mare, județul Mehedinți, cu prețul de 20.000 lei.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, intimatul R.J. a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de teren de 3.193 mp, aferentă construcțiilor cumpărate, întrucât în realitate, aceasta i-a fost vândută de către vânzători și pe care au avut-o în vedere la stabilirea prețului solicitat, dar nu a putut fi menționată ca atare în actul de vânzare cumpărare pentru că legea în vigoare la data perfectării actului nu permitea aceasta.
Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 i-a atribuit intimatului R.J. întreaga suprafață de teren solicitată.
Prin hotărârea nr. 145 din 27 mai 1998, Comisia județeană Mehedinți a respins contestația formulată de B.G. împotriva hotărârii comisiei locale, prin care în anexa 2b, R.J. a fost înscris cu suprafața de 3.193 mp.
Pentru aceasta, comisia, din care au făcut prefectul V.P. și secretarul N.B., a avut în vedere că intimatul R.J. a cumpărat acest teren care are vecinătățile înscrise în contractul de vânzare-cumpărare, iar construcțiile de pe acest teren se întind pe o suprafață mai mare de 250 mp.
în baza acestei hotărâri, intimatului R.J. i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 9382 din 2 iunie 1998.
împotriva acestei hotărâri a formulat contestație B.G., care i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 7374 din 15 septembrie 1998 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, rămasă definitivă și irevocabilă.
S-a motivat în rezoluție că, din actele premergătoare ce s-au efectuat în cauză nu a rezultat săvârșirea vreunei infracțiuni de către cei reclamați de B.G. și B.O., iar pe de altă parte, cu privire la infracțiunile sesizate de aceștia a intervenit prescripția răspunderii penale.
împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta B.O. care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 5283/II/2/2003 din 17 noiembrie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
împotriva ambelor rezoluții a formulat plângere, în conformitate cu prevederile art. 2781C. proc. pen., petenta B.O., care, susținând că intimații au săvârșit infracțiunile sesizate, a solicitat desființarea rezoluțiilor procurorilor cu consecința anulării actelor false.
Prin sentința penală nr. 17 din 3 martie 2005, Curtea de Apel Craiova a cărei competență a fost atrasă, conform art. 281lit. b) C. proc. pen., de calitatea de notar public a intimatului G.V., a respins plângerea, menținând rezoluțiile atacate.
Instanța a motivat că, pentru toate infracțiunile pretins comise în anul 1991, la 4 mai 1998 și, respectiv, 8 iunie 1998, potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale de 5 ani, astfel că în mod corect prin rezoluția din 15 octombrie 2004 organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale. Dat fiind că, numai intimații puteau solicita continuarea procesului penal, în conformitate cu prevederile art. 13 C. proc. pen., iar ei nu și-au manifestat voința în acest sens, cererea persoanei vătămate de a se continua urmărirea penală pentru a se stabili existența infracțiunilor reclamate și deci, a se dispune anularea actelor false, nu poate fi primită.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta B.O., moștenitoarea persoanei vătămate B.G., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în vederea începerii urmăririi penale, întrucât în mod greșit s-a reținut că a intervenit prescrierea răspunderii penale a intimaților, atâta timp cât în cauză, s-au emis mai multe rezoluții și ordonanțe prin care s-au admis plângerile petentului și s-au infirmat primele rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, iar prin sentința penală nr. 961 din 31 martie 2004, pronunțată de Judecătoria Drobeta - Turnu Severin, rămasă definitivă la 18 iunie 2004, s-a dispus trimiterea plângerii la parchet.
Petenta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 124 C. pen., cursul prescripției prevăzut de art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP), se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.
Or, atâta timp cât în cauză procesul penal nu a început, toate rezoluțiile și ordonanțele pronunțate, prin care s-au menținut ori s-au infirmat propunerile de neîncepere a urmăririi penale, ca și sentința penală invocată, nu constituie acte de natură să întrerupă cursul prescripției.
Organele de urmărire penală au efectuat numai acte premergătoare și nu au început urmărirea penală în cauză, constatând existența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale. Admiterea unora dintre plângerile formulate de petenți și restituirea actelor organelor de urmărire penală, nu au avut efect asupra curgerii cursului prescripției răspunderii penale. Nu orice fel de acte procesuale poate întrerupe cursul prescripției, ci numai acela care trebuie comunicat, potrivit legii, învinuitului sau inculpatului. Este vorba de acte de urmărire penală, cum ar fi punerea în mișcare a acțiunii penale, comunicarea faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, arestarea preventivă, efectuarea percheziției, prezentarea materialului de urmărire penală etc.
în lipsa oricărui act de natură să întrerupă cursul prescripției, nu se poate invoca nici aplicabilitatea textului art. 124 C. pen., privind prescripția specială.
Pe de altă parte, Curtea constată că organele de urmărire penală nu aveau posibilitatea să se pronunțe asupra faptului dacă actele pretins a fi false au acest caracter, ci ele trebuiau să sesizeze instanța civilă în acest scop.
Or, în cauză, nu se impunea acest lucru, întrucât, prin sentința civilă nr. 7574/1998 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 7948 din 8 octombrie 1999 a Curții de Apel Craiova, s-a respins acțiunea petentului B.G. care solicitase anularea titlului de proprietate, eliberat de comisiile locale și județene de fond funciar, în favoarea intimatului R.J., stabilind că acesta a fost întocmit în condițiile legii.
Așa fiind, Curtea, apreciază că hotărârea penală pronunțată de Curtea de Apel Craiova este legală și temeinică, urmează a o menține și a respinge, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat de B.O.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 2470/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2498/2005. Penal → |
|---|
