ICCJ. Decizia nr. 2546/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 268 din 13 iulie 2004, Tribunalul Gorj l-a condamnat pe inculpatul S.I., la pedeapsa principală de 9 ani închisoare și cea complementară de 4 ani cu interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav în forma prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c), art. 176 lit. c) C. pen.
în cauză s-au aplicat dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, deducându-se reținerea și arestul preventiv executat de la 22 martie 2004, la zi.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către C.A.S. Gorj în sumă de 8.394.644 lei și la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond investită cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, a reținut ca situație de fapt următoarele:
Inculpatul S.I. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prin sentința penală nr. 19/1985 a Tribunalului Gorj, victima fiind tatăl său S.E. Parte din această pedeapsă a fost executată până la apariția Decretului nr. 11/1998 când infracțiunea a fost amnistiată, cu consecința punerii sale în libertate.
După liberare din penitenciar, inculpatul s-a stabilit în casa părintească din comuna Bolboș, s-a angajat ca miner până în anul 1982, când urmare disponibilizărilor, a început să presteze diverse munci ocazionale, pentru a-și procura banii necesari întreținerii.
Inculpatul este cunoscut ca un consumator de alcool, ce se manifestă violent, în special față de membrii propriei familii.
în ziua de 18 martie 2004, fiind în stare de ebrietate, s-a întâlnit cu fratele său S.L., cu care a început să se certe fără un motiv justificat, amenințându-l cu un cuțit.
între cei doi a intervenit verbal partea vătămată S.N., ce ajunsese în curtea locuinței, frate al acestora, care le-a cerut să se liniștească, continuându-și deplasarea către imobil.
în această împrejurare, în timp ce partea vătămată se deplasa către casă, inculpatul, venind din spate, i-a aplicat o puternică lovitură cu cuțitul în regiunea toraco lombară stânga, moment în care cel agresat a fugit, fiind urmărit de inculpat câțiva metri.
Martorul S.L. prezent de față, l-a lovit cu un arac peste mâna stângă pe inculpat, pentru a-l dezarma, fiind la rândul său fugărit de inculpat.
în concluziile raportului medico-legal nr. 625 din 19 martie 2004, a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni produse cu un corp tăietor înțepător, la baza hemitoracelui stâng, cu secțiune de musculatură paravertebrală, care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale.
Se mai precizează în actul medico-legal că plaga are direcție oblică de sus în jos și din lateral spre medial cu un traiect de cca. 10 cm, oprindu-se în planul osos vertebral, ceea ce demonstrează intensitatea loviturii.
Fapta descrisă a fost recunoscută de inculpat și a susținut în cursul procesului că nu a intenționat să-și omoare fratele.
Reținând în sarcina inculpatului vinovăția în săvârșirea infracțiunii cu care a fost sesizată, instanța l-a condamnat la pedeapsa principală de 9 ani închisoare.
în termen legal, inculpatul a declarat apel, cerând schimbarea calificării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 64 din 24 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.I. împotriva sentinței penale nr. 268 din 13 iulie 2004 a Tribunalului Gorj.
împotriva acestei decizii, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul, reluând motivul invocat prin apel, iar în subsidiar a solicitat doar reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul cauzei, în raport de critica adusă precum și din oficiu, Curtea reține că acesta a fost evaluat corect, stabilindu-se temeinic și legal că, loviturile aplicate victimei, de către inculpat, cu o intensitate deosebită și cu un cuțit, într-o zonă vitală, surprinzând-o când se afla cu spatele la el, dovedesc fără dubiu, intenția de a ucide.
Așa fiind, nu se poate reține, ca fondată, pretenția inculpatului de schimbare a încadrării juridice, în infracțiunea de lovire săvârșită asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 180 alin. (21), neavând suport probator.
Trecând la analiza motivului de recurs, invocat în subsidiar și ce vizează reducerea pedepsei, de asemenea, se constată a fi neîntemeiat, pedeapsa aplicată de 9 ani închisoare, reprezentând un cuantum situat în apropierea limitei minime prevăzută de lege, pentru infracțiunea ce s-a reținut în sarcina inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, hotărârea atacată va fi menținută ca legală și temeinică sub toate aspectele, iar recursul inculpatului, va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au aplicat și dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2544/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2554/2005. Penal → |
|---|
