ICCJ. Decizia nr. 2610/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 129 din 7 mai 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 510/2004, Tribunalul Teleorman a achitat pe inculpatele C.G. și C.S., pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în modalitatea cultivării fără drept și respectiv de complicitate la această infracțiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, soluție dată în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
S-a respins ca rămasă fără obiect cererea privind distrugerea culturii și s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare.
S-a reținut, în fapt, de prima instanță că inculpata C.G. deține pe raza orașului Videle mai mult teren, din care împreună cu mama ei C.S. a însămânțat 10 ha cu cânepă, încunoștințând în prealabil P.D.A., iar ulterior s-a declarat situația la Registrul Agricol.
Pentru înființarea acestei culturi inculpatele au apelat la serviciile Asociației Familiale B.M. din orașul Videle, iar utilajele necesare au fost procurate de la S.C.A. Drăgănești - Vlașca, cultura cânepii fiind înființată în scopuri industriale și nu infracționale.
Probele avute în vedere pentru soluția dată (declarații inculpate, martori, acte, expertiză tehnică) au constituit argumente de nevinovăție, avându-se în vedere: suprafața mare plantată cu cânepă, la vedere, înștiințarea a cel puțin o autoritate locală (primăria), folosirea la munci agricole a unor persoane străine care au cunoscut ce cultivă, achiziționarea, personală a semințelor de la I.C.C. și demersurile pentru valorificarea culturii.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 697 din 23 septembrie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 2278/2004, a respins, ca nefondat, apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, prin care se solicită condamnarea inculpatelor, deoarece cultivarea cânepii s-a făcut în afara condițiilor prevăzute de lege deci, există vinovăție, simpla cultivare fără autorizație reprezentând infracțiune.
împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în termen legal a declarat recurs, pentru greșita încadrare juridică (caz de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., iar nu 14 cum s-a trecut din eroare) și pentru greșita achitare a inculpatelor, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.). parchetul a cerut condamnarea inculpatelor.
Examinând hotărârea atacată și sentința de fond, în raport de criticile formulate, observând probele și ținând seama de dispozițiile legale, curtea constată din oficiu, în conformitate cu prevederile art. C. proc. pen., nelegalitatea hotărârilor sub un alt aspect și anume al greșitului temei juridic al achitării dispuse, astfel încât, extinzând efectele recursului parchetului, potrivit dispozițiilor art. .. C. proc. pen., acesta urmează a fi admis, cu următoarea motivare:
Fapta inculpatelor este aceea că, în anul 2003, au luat în arendă un teren în satul Coșoaia-Videle, județul Teleorman, pe care pe o suprafață de 11,71 ha au însămânțat cannabis, fără a avea autorizație pentru astfel de cultură, din partea D.S.P. Teleorman.
Parchetul a considerat că inculpatele au acționat, pe plan subiectiv, cu intenția indirectă, acceptând posibilitatea ca plantele cultivate să facă parte din categoria celor pentru care Legea nr. 143/2000, prevedea o prealabilă autorizare.
Contrar rechizitoriului, care cerea condamnarea inculpatelor, în calitate de autor și complice, în baza art. 2 alin. (1)și (2) din Legea nr. 143/2000 și respectiv art. 26 raportat la aceasta, în faza de recurs, parchetul a renunțat la alin. (2) din art. 2 al legii, traficarea plantei (iar nu a THC care se găsește în pulbere, rășină) este prevăzută doar în art. 2 alin. (1).
în realitate instanța reține următoarele:
Pe terenul arendat inculpatele au cultivat mai multe soiuri de plante, printre care și cânepă, soiul Lovin 110, omologat pentru a fi cultivat în Uniunea Europeană, tocmai pentru că conținutul de THC este sub limita de 0,2 % și de aceea planta nu prezintă interes pentru consumatorii de droguri, cum cu totul exagerat a considerat acuzarea.
Pentru această sămânță s-au încheiat contracte în formă scrisă, a existat factură, nici un moment inculpatele neascunzând împrejurarea.
Mai mult decât atât, deoarece inculpatele anunțaseră primăria, aceasta a transmis Direcției Agricole Teleorman, prin adresă, comunicarea că s-a înființat o cultură de cânepă prinsă în A.G.R. 2A. Ulterior inculpatele au declarat acest fapt și la Registrul Agricol.
Utilajele folosite au fost procurate de la S.C.A. Drăgănești Vlașca. Este evident că procedând astfel, inculpatele nu au avut nici un moment prezentarea că activitatea ce desfășoară este contrară vreunei legi.
De fapt nici nu aveau de ce, întrucât soiul de cânepă cultivat nu se încadrează în categoria plantei la care Legea nr. 143/2000 se referă, eroarea fiind a celor ce au considerat contrariu. Acesta este și motivul pentru care nu s-a comis o infracțiune, temeiul achitării urmând a fi schimbat în acest sens.
în condițiile enunțate, absența autorizației din partea D.S.P. Teleorman nu poate conduce la ideea că s-a încercat a se ascunde un fapt, cu intenție, pentru că se știa că nu ar putea fi obținut, cultivarea fiind o infracțiune.
Această construcție nu este susținută de probe și de logică juridică este o simplă omisiune, fără relevanță juridică ce greșit i s-a dat.
De altfel inculpatele încheiaseră, anterior arendării terenului, un contract de valorificare a cânepii, deci chiar și scopul dovedit exclude orice altă supoziție.
Cât privește cronologia actelor săvârșite de inculpate este cea firească: perfectarea unui contract de valorificare a cânepii, procurarea acesteia (arendare, achiziționare semințe, cultivare în condiții normale).
Din literatura de specialitate rezultă că nu orice cânepă este cannabisul avut în vedere de Legea nr. 143/2000. în această categorie nu intră produsul vegetal cu rădăcină, tulpină, frunze, influorescențe și semințe ci numai anumite părți: influorescențe femele, amestecuri de semințe și frunze uscate mărunțite, rășină, ulei (Manualul Polițistului Antidrog).
Pentru aceste considerente, fiind dovedit că inculpatele nu au săvârșit infracțiunea pentru care au fost trimise în judecată, întrucât planta cultivată nu era aceiași cu planta la care se referă Legea nr. 143/2000, deci fapta lor nu este prevăzută de legea penală, urmează a se admite recursul parchetului și a se dispune achitarea lor, pentru acest diferit temei juridic.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2582/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2679/2005. Penal → |
|---|
