ICCJ. Decizia nr. 2554/2005. Penal
| Comentarii |
|
înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 6327 din 26 noiembrie 2004, a admis contestația în anulare formulată de condamnatul C.I. și a desființat decizia penală nr. 3074 din 4 iunie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție și astfel s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului declarat de condamnat împotriva deciziei penale nr. 27 din 3 februarie 2004 a Curții de Apel Iași din 21 ianuarie 2005.
Contestația în anulare formulată de condamnat, s-a admis ca întemeiată, pe dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., respectiv s-a constatat că, recursul său, s-a soluționat în lipsa sa (bolnav fiind și comunicând această stare), dar și în lipsa apărătorului ales.
Rejudecând recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 27 din 3 februarie 2004 a Curții de Apel Iași se rețin următoarele:
Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 202 din 6 martie 2003 a Tribunalului Iași la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, prevăzută și pedepsită de art. 174 - art. 175 lit. e) și i) C. pen. și cu recunoaștere și de circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., I s-a mai aplicat și pedeapsa complementară pe o durată de 3 ani constând în interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Din pedeapsa aplicată, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestarea preventivă de la 30 septembrie 1999 până la 26 octombrie 1999.
în sarcina inculpatului s-a reținut că, la 22 iulie 1999, în jurul orelor 14,00, împreună fiind cu o altă persoană, a întâlnit o căruță cu lemne, în care se afla numitul C.M.
Inculpatul având calitatea de pădurar și bănuind că, lemnele sunt furate, cu o baionetă a tăiat toate cauciucurile de la căruță și a luat și hamurile cailor.
în jurul orelor 17,00, din aceeași zi, numitul D.F., a încercat să afle de la inculpat, motivul pentru care i-a tăiat cauciucurile de la căruța unchiului său C.M.
în aceste momente, inculpatul l-a lovit și pe D.F., cu baioneta în picior.
în succesiunea acestor fapte comise de inculpat, victimele au alertat mai multe persoane din com. Mogoșești ce au pornit după făptuitor. Când aceste persoane au ajuns în apropierea inculpatului, la circa 4-5 m, fiind înarmat cu o armă de vânătoare, fără să ochească și ținând-o în plan orizontal, a declanșat foc, în direcția grupului.
Ca urmare a folosirii armei în condițiile arătate a fost atinsă în zona abdominală, partea vătămată D.M., căreia în acest mod i-a fost pusă în pericol și viața.
Derularea evenimentelor, în sensul celor menționate și revenite atât în rechizitoriu, precum și de către cele două instanțe (fond și apel) a fost recunoscută de inculpat.
în consecință, temeinic și legal apărarea susținută de către inculpat, în sensul acționării în legitimă apărare, a fost înlăturată, ca fiind infirmată de probatoriul cauzei.
Chiar dacă inculpatul în calitatea sa de pădurar, avea unele bănuieli asupra comportării necorecte a numiților C.M. și D.F., în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu nu trebuia să-i provoace și să recurgă la acțiuni în forță, ci să recurgă la acțiuni judiciare de sancționare.
Așa fiind, inculpatul recurent a fost cel ce a determinat, organizarea grupului l-a urmărit și de data aceasta, tot el a fost cel ce, a inițiat declanșarea focului de armă. Deci, teama de a fi în fața unui grup, nu echivalează cu legitima apărare invocată, atâta timp cât acea grupare de persoane, nu declanșase împotriva făptuitorului vreun atac, imediat și injust și nici nu s-a aflat în depășirea vreunei apărări proporționale cu împrejurările în care s-a produs atacul, pentru că în realitate nu a existat, ci doar o stare tensionată, provocată de inculpat. în acest context de elemente pe deplin justificat i s-au recunoscut inculpatului, circumstanțele atenuante.
în consecință, apărarea inculpatului cu privire la existența legitimei apărări în cauza de față, nu are nici un suport probator și temeinic au fost analizate de instanțe și legal au fost înlăturate, ca nefondate.
Trecând la examinarea motivului subsidiar ce privește reducerea pedepsei la limita celei aplicate de către instanța de fond, de asemenea, se constată a fi nefondat.
Se va reține că pedeapsa majorată la 5 ani închisoare, de către instanța de apel, nu poate fi apreciată ca excesivă, față de condițiile abuzive în care a acționat inculpatul recurent și care a orientat arma asupra grupului cunoscând că arma pe care o avea fiind cu alice, are capacitatea de a lovi mai multe persoane de odată și astfel a fost pusă în pericol, viața a mai multor persoane.
Pe lângă aceste elemente concrete în care s-a săvârșit fapta de către inculpat, nu poate fi omisă nici conduita abuzivă a acestuia și care deși este tânăr nu era lipsit de experiență de viață și nici în munca ce o îndeplinea.
în raport de toate cele analizate, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat, menținută hotărârea atacată ca temeinică și legală sub toate aspectele, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 30 septembrie 1999 până la 26 octombrie 1999 (potrivit încheierii de la fila 12 din dosarul nr. 8824/1999 a Tribunalului Iași).
S-au aplicat și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2546/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2582/2005. Penal → |
|---|
