ICCJ. Decizia nr. 2582/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 858 din 29 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a dispus condamnarea inculpaților L.F.A., L.P.A., B.I.C. la o pedeapsă de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. e) C. pen.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate, stabilindu-se un termen de încercare de câte 3 ani.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
în baza art. 110 C. pen., s-a dispus pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințarea supravegherii minorului B.I.C., S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Iași.
S-a dispus ca, până la împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul B.I.C. să respecte următoarele obligații reglementate de art. 103 alin. (3) C. pen.:
- să nu frecventeze baruri, localuri;
- să nu intre în legătură cu inculpații L.F.A. și L.P.A.
Au fost obligați inculpații ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul B.I.C., după împlinirea vârstei de 18 ani, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 863alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen.;
- să se prezinte, la datele fixate, la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Iași ca organ desemnat de instanță pentru supravegherea lor;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 1101alin. (3) C. pen., referitoare la consecințele neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori obligațiilor stabilite de instanță, potrivit art. 863C. pen.
S-a constatat că partea vătămată M.M.F., nu a formulat pretenții civile în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea bunului.
în baza art. 189 C. proc. pen., onorariile avocaților din oficiu pentru inculpați, în sumă de 1.800.000 lei, vor fi avansate către Baroul de Avocați Iași din fondurile Ministerului Justiției, urmând a fi incluse în cheltuielile judiciare.
în baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească statului suma de câte 3.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpații L.F.A., L.P.A. și B.I.C. sunt amici, primii doi fiind rude.
în noaptea de 29 iunie 2004, inculpații au consumat băuturi alcoolice într-un bar după care s-au deplasat în zona Dispecer din municipiul Iași.
Aici au observat partea vătămată M.M.F., hotărându-se să-i sustragă telefonul mobil.
Pentru realizarea scopului infracțional propus, inculpații au urmărit partea vătămată până când aceasta a intrat într-o zonă mai puțin luminată. Inculpații L.P.A. și B.I.C. au imbilizat-o, ținând-o de ambele mâini, iar inculpatul L.F.A. i-a sustras telefonul mobil din buzunar, după care autorii agresiunii au părăsit în fugă locul comiterii infracțiunii.
Partea vătămată a sesizat organele de poliție, astfel încât inculpații au fost identificați în aceeași noapte.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații L.F.A., L.P.A. și B.I.C., solicitând desființarea acesteia și în cadrul rejudecării, reținerea în favoarea inculpaților circumstanțe judiciare atenuante cu consecința reducerii pedepselor.
Prin decizia penală nr. 10/ MF din 17 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-au respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare cătra stat.
în termen legal, cu reiterarea acelorași motive, care au făcut și obiectul cererilor de apel, au declarat recurs inculpații L.F.A., L.P.A. și B.I.C., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Analizând probatoriul dispus și administrat în cauză, se constată că faptele reținute în sarcina inculpaților, constând în aceea că, în noaptea de 29 iunie 2004, și-au însușit prin violență telefonul mobil al părții vătămate, împrejurările săvârșirii acestora, precum și vinovăția au fost corect stabilite, iar încadrarea juridică a acestora în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), este legală.
Ținând seama de principiul individualizării pedepselor, acestea trebuie stabilite în raport de pericolul social al infracțiunii săvârșite, precum și în raport de individualitatea infractorului.
Gradul de pericol social al faptei rezultă din împrejurările concrete în care s-a comis fapta, modul în care a fost săvârșită, locul, timpul, precum și instrumentele folosite la realizarea scopului infracțional. De asemenea, gravitatea urmărilor infracțiunii sunt de natură, să contribuie la determinarea gradului de pericol social concret al faptei.
Pe de altă parte, cunoașterea trăsăturilor de natură a caracteriza persoana inculpatului și a explica astfel cauzele care au dus la săvârșirea infracțiunii sunt necesare pentru aplicarea unor pedepse eficiente. Aceasta pentru faptul că pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală judiciară, atât în ceea ce privește fapta săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea infractorului.
Revenind la cauză, se constată că cei trei inculpați s-au hotărât să sustragă bunul părții vătămate, urmărind-o pe aceasta pânâ într-o zonă mai puțin iluminată. Fiecare participant a avut o contribuție proprie la realizarea scopului infracțional, inculpații L.P.A. și B.I.C. au imobilizat partea vătămată în timp ce inculpatul L.F.A. i-a sustras telefonul mobil din buzunar, părăsind în fugă locul comiterii infracțiunii.
Săvârșirea faptei de către trei persoane, împreună, pe timp de noapte, prin întrebuințarea violenței, imprimă acesteia un grad ridicat de pericol social, element ce trebuie reflectat atât în cunatumul pedepsei aplicate fiecărui inculpat dar și în modalitatea de executare a acesteia.
Instanțele de judecată, ținând astfel seama de gradul de pericol social al faptelor dar și de vârsta inculpaților minori, aceștia fiind în perioada de formare și dezvoltare bio-psiho-fizică, care nu posedă același discernământ ca majorii, au aplicat pedepse just individualizate.
în același timp, constandu-se că scopul poate fi atins și fără privare de libertate, în mod temeinic și legal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor.
Având în vedere considerentele expuse, înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.F.A., L.P.A. și B.I.C. împotriva deciziei penale nr. 10/ MF din 17 februarie 2005 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie.
Față de respingerea recursurilor, recurenții inculpați au fost obligați în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2554/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2610/2005. Penal → |
|---|
