ICCJ. Decizia nr. 2498/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 328 din 2 martie 2004, Judecătoria Slatina a condamnat pe inculpatul G.V. la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând ca, în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor către partea civilă D.G.F.P. Olt.
S-a reținut, în esență, că inculpatul, asociat unic și administrator al unei societăți comerciale, nu a depus bilanțul contabil la sfârșitul anului 2001, ultima declarație fiind depusă pentru luna februarie 2001.
Totodată, în perioada octombrie 2000 - decembrie 2001, inculpatul nu a evidențiat prin acte contabile sau alte documente legale veniturile realizate, sustrăgându-se de la plata impozitului și a T.V.A.-ului.
Tribunalul Olt, prin decizia penală nr. 184 din 12 mai 2004, definitivă prin nerecurare, admițând apelurile declarate de procuror și de partea civilă, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
Totodată, a dispus comunicarea unei copii de pe decizie Oficiului Registrului Comerțului Olt, pentru efectuarea mențiunilor necesare.
Procurorul general a declarat recurs în anulare, invocând modul greșit de aplicare de către instanța de apel, a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, în sensul omisiunii de a se stabili durata concretă a acesteia.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., una din pedepsele complementare este interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani.
Din economia acestui text de lege, rezultă că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi trebuie să fie aplicată de instanță pe o anumită durată, între limitele expres prevăzute de lege.
Or, instanța de apel a dispus aplicarea pedepsei complementare, fără a stabili, în mod concret, durata acesteia.
Pentru aceste considerente, urmează a se admite recursul în anulare, a se casa decizia penală atacată numai cu privire la omisiunea precizării duratei pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și a se stabili durata acesteia la 2 ani.
Celelalte dispoziții ale deciziei au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2482/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2525/2005. Penal → |
|---|
