ICCJ. Decizia nr. 2470/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin sentința penală nr. 574 din 30 noiembrie 2004, Tribunalul Galați a dispus condamnarea inculpatului G.S.C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2¹) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen. (infracțiune din data de 1 martie 2004).

Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocată grațierea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1379 din 24 aprilie 2003 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la data de 20 mai 2003, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a și g) C. pen. (fapta din 20 aprilie 2002).

A fost menținută revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1179/2001 a Judecătoriei Galați, definitivă la 12 aprilie 2002, revocare dispusă prin sentința penală nr. 1378/2003 a Judecătoriei Galați.

Conform art. 83 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința nr. 1179/2001 a Judecătoriei Galați, să fie executată alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1378/2003 a Judecătoriei Galați, stabilindu-se o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din durata acestei pedepse rezultante de 3 ani și 3 luni închisoare, perioada executată în intervalul 12 iunie 2003 la 12 august 2003, constatându-se că a rămas neexecutat un rest de 3 ani și 30 de zile închisoare.

Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002 acest rest de 3 ani și 30 de zile închisoare neexecutat, s-a dispus să fie executat alături de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 6 ani 6 luni și 30 zile închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și arestării preventive de la data de 9 martie 2004 la zi.

Conform art. 998 C. civ. și art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile L.V. despăgubiri civile în sumă de 3.930.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Partea vătămată L.V., în vârstă de 64 ani locuiește în Galați, locuința sa fiind compusă dintr-o cameră, hol și baie.

Partea vătămată are un picior amputat și proteză pentru a putea merge.

La sfârșitul lunii februarie 2004, martorul V.M. a plecat din localitate și i-a remis părții vătămate suma de 4.000.000 lei pentru păstrare.

în dimineața zilei de 1 martie 2004, în jurul orelor 10,00 - 1,30, partea vătămată L.V. s-a întâlnit în zona blocului în care locuiește, cu martorul O.P.

După un timp, au mers la o consignație și au cumpărat, din banii pe care îi avea partea vătămată asupra sa, o sticlă de votcă, schimbând o bancnotă de 500.000 lei. Cei doi au mers apoi și au consumat votca cumpărată, pe scările din fața blocului. în acest timp, la rugămintea părții vătămate L.V., martorul O.P. a mers și i-a cumpărat mere, după care a revenit în fața blocului. Sesizând că părții vătămate i se vedeau banii în buzunarul pantalonului, martorul i-a atras atenția, motiv pentru care, aceasta și-a mutat banii în buzunarul hainei.

Faptul că partea vătămată avea bani asupra sa a fost remarcat și de inculpatul G.S.C., care se afla în apropiere.

După ce au consumat sticla de votcă, martorul O.P. a ajutat-o pe partea vătămată să urce la etajul 4, însoțind-o în locuință.

Aici martorul O.P. a mai consumat vin, dat de către partea vătămată.

întrucât ajunsese în stare de ebrietate, martorul O.P. a plecat acasă.

Partea vătămată L.V. a rămas singur în locuința sa, în patul din stânga încăperii.

La scurt timp, în jurul orelor 14,00, inculpatul G.S.C. s-a hotărât să meargă în locuința părții vătămate L.V., pentru a-i sustrage banii.

în acest scop inculpatul a urcat până la etajul 4 și a intrat apoi în garsoniera părții vătămate, unde a găsit-o pe aceasta pe patul din stânga camerei.

Inculpatul G.S.C. a lovit-o pe partea vătămată, sustrăgându-i suma de 4.000.000 lei pe care o avea asupra sa.

în timpul agresiunii, partea vătămată a strigat după ajutor, strigătele acesteia fiind auzite de martorele M.M. și J.T., care se aflau pe scările interioare ale blocului.

Pentru a vedea ce se întâmplă, martora M.M. a urcat la etajul 4 și a intrat în holul locuinței părții vătămate, observând cum aceasta era agresată în pat de o persoană.

Sesizând prezența martorei M.M., inculpatul G.S.C. a ieșit din cameră, în fugă, trecând pe lângă aceasta.

în timp ce cobora scările către parterul blocului, inculpatul G.S.C. a trecut pe lângă J.T.

Deoarece becul de pe casa scării nu era aprins, martorele M.M. și J.T. nu l-au văzut la față pe cel care ieșise din locuința părții vătămate L.V.

Cu ocazia audierii, inculpatul G.S.C. a precizat că banii luați de la partea vătămată au fost în sumă de 2.000.000 lei.

în după-amiaza zilei de 1 martie 2004, același inculpat, împreună cu martora C.A., concubina lui și martorii H.A.M., D.C. și S.G. au ieșit în oraș.

Ulterior au aflat că inculpatul G.S.C. a pătruns în locuința părții vătămate și i-a sustras banii.

în timpul cercetărilor efectuate i-a fost restituită suma de 70.000 lei părții vătămate l.V. Audiată fiind, partea vătămată a precizat că nu a cunoscut-o pe persoana care a agresat-o și i-a luat suma de 4.000.000 lei și se constituie parte civilă în cauză cu suma de 3.930.000 lei.

Suma de 700.000 lei, care a fost restituită părții vătămate a fost ridicată de la martora C.A., concubina inculpatului G.S.C.

Inițial, inculpatul G.S.C. a declarat că el a asigurat paza în timp ce învinuitul D.M.D. a pătruns în locuința părții vătămate și i-a sustras banii.

în timpul cercetărilor, inculpatul G.S.C. a revenit asupra declarațiilor inițiale, precizând că el este cel care a pătruns în locuința părții vătămate L.V. și i-a sustras banii, fără însă a folosi violențe asupra acesteia și totodată că la comiterea faptei nu a mai participat și o altă persoană.

împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul G.S.C.

în apelul său, parchetul a criticat soluția instanței de fond sub aspectul greșitei aplicări a circumstanțelor atenuante judiciare, care nu se impuneau a fi acordate.

Oral, reprezentantul parchetului a invocat un motiv suplimentar de apel, constând în nelegalitatea hotărârii, în sensul că instanța de fond trebuia în situația în care exista concurs între circumstanțele de agravare și circumstanțele de atenuare, să invoce și prevederile art. 80 C. pen., împrejurare în care cuantumul pedepsei aplicate putea să coboare sub minimul special prevăzut de lege.

în apelul formulat, inculpatul G.S.C. a solicitat redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia, prin acordarea unor efecte mai largi circumstanțelor atenuante, conform art. 76 lit. b) C. pen., până la minimul de un an închisoare.

Prin decizia penală nr. 67/ A din 18 februarie 2005, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a desființat în parte sentința penală nr. 574 din 30 noiembrie 2004 Tribunalul Galați, numai în ce privește latura penală a cauzei, pe care a înlăturat-o în totalitate și în rejudecare;

A dispus condamnarea inculpatului G.S.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2¹) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a).

Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocată grațierea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1379 din 24 aprilie 2003 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la data de 20 mai 2003, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. (fapta din 20 aprilie 2002).

A fost menținută revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1179/2001 a Judecătoriei Galați, definitivă la 19 aprilie 2002, revocare dispusă prin sentința penală nr. 1378/2003 a Judecătoriei Galați.

Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002 acest rest de 3 ani și 30 de zile închisoare rămas neexecutat, s-a dispus să fie executat alături de pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul G.S.C. să execute în total, o pedeapsă rezultantă de 10 ani și 30 zile închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Prin aceeași hotărâre a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.S.C., fiind obligat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu s-a dispus să fie avansată din fondurile ministerului Justiției.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.S.C. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și în principal, achitarea sa pentru infracțiunea de tâlhărie, deoarece nu a participat la săvârșirea ei.

în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în complicitate la această infracțiune, deoarece el a asigurat decât paza locului unde a fost comisă fapta de către învinuitul D.M.D.

într-un al doilea subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin menținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., care i-au fost acordate de instanța de fond.

Examinând recursul declarat în raport de motivele invocate și care își găsesc temeiul juridic în prevederile art. 385⁹pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen., se constată că este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Verificând actele și lucrările dosarului, se reține că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, conform materialului probator administrat în cauză, iar instanța de apel a aplicat o pedeapsă just individualizată, potrivit cerințelor prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.

Susținerile inculpatului, în sensul că nu este autorul infracțiunii de tâlhărie comisă asupra părții vătămate L.V. sunt infirmate de probele dosarului.

Astfel, inițial, inculpatul a declarat că, activitatea infracțională pe care a desfășurat-o, a constat în asigurarea pazei în timp ce învinuitul D.M.D. a pătruns în locuința părții vătămate L.V. și i-a sustras banii.

în timpul cercetărilor inculpatul G.S.C. a revenit asupra declarațiilor inițiale și a relatat că el este persoana care a pătruns în locuința părții vătămate și i-a sustras banii, dar nu a exercitat violențe asupra ei, precizând că la comiterea faptei a mai participat și altă persoană.

Din raportul de examinare medico-legală emis de și din declarația martorei M.M., coroborate cu depozițiile părții vătămate, este confirmată împrejurarea că aceasta din urmă a fost agresată de către inculpat în momentul în care a deposedat-o de bani.

De asemenea, faptul că inculpatul G.S.C. este autorul faptei este confirmat și de martora J.T., care în declarația sa a relatat că acesta a trecut pe lângă ea, în fugă, fiind îmbrăcat cu o giacă de culoare albă, din material textil, inculpatul declarând că la momentul respectiv purta o haină de culoare albă, coroborate cu declarațiile martorului D.F., căruia inculpatul i-a mărturisit că el este autorul infracțiunii de tâlhărie, precum și cu declarațiile martorei C.A., aceasta relatând că imediat după momentul comiterii faptei, în aceeași zi, inculpatul a cheltuit împreună cu ea o sumă relativ mare de bani, decât de obicei, deoarece avea o stare materială precară.

Așadar, participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie este pe deplin dovedită, în cauză nu există temeiuri pentru achitarea acestuia, astfel cum a solicitat urmând ca acest motiv de recurs să fie respins, ca nefondat.

De asemenea, fapta inculpatului a constat în sustragerea sumei de 4.000.000 lei de la partea vătămată L.V., prin exercitarea de violențe asupra ei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu pe cele ale complicității la această infracțiune, astfel că și acest motiv de recurs urmează să fie respins ca nefondat.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată, instanța de apel ținând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitate și împrejurările comiterii ei, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, fiind recidivist, ceea ce demonstrează că pentru reeducarea lui este necesară o perioadă mai mare de timp.

Așadar, recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul G.S.C. să fie respins, ca nefondat.

în temeiul art. 385¹⁷alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), urmează să se deducă din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2004 la 13 aprilie 2005.

în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei a reprezentat onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, s-a avansat din fondul ministerului justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 2478/2005. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2482/2005. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2470/2005. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2470/2005. Penal