ICCJ. Decizia nr. 2709/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 101 din 19 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr. 1832/2003, s-a dispus condamnarea într-un al doilea proces penal a inculpatului V.L. la:
- la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută și pedepsită de art. 208 C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 33 lit. b) C. pen. și art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.
A fost revocată, în baza art. 83 C. pen., suspendarea executării pentru pedeapsa de 1,6 ani, aplicată printr-o altă sentință, s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa de 4 ani și 6 luni, în final urmând să execute 6 ani închisoare.
A fost obligat inculpatul în solidar cu coinculpații (trimiși în judecată în aceeași cauză) la plata despăgubirilor civile către S.N.C.F.R - Regionala CFR Craiova.
Soluția a fost pronunțată la rejudecarea în fond a cauzei, după parcurgerea unui nou ciclu procesual, urmare a casării primei soluții, sentința penală nr. 211 din 27 iunie 2002 a Tribunalului Argeș, prin decizia nr. 110 din 19 septembrie 2003, a fostei Curți Supreme de Justiție pentru neefectuarea în condiții de internare a expertizei psihiatrice privind pe inculpatul recurent în prezenta cauză, V.L.
La adoptarea soluției de condamnare, tribunalul în baza probelor administrate atât la urmărirea penală cât și în faza de judecată a reținut că inculpatul V.L. a participat împreună cu ceilalți inculpați condamnați în aceeași cauză L.C., P.V., V.G., P.C., P.N., L.G.A., E.M.C., P.V., S.F. și B.I., în perioada 25 - 28 aprilie 1999 pe timp de noapte, folosind unelte potrivite au sustras cablu telefonic din cupru din rețeaua de telecomunicații S.N.C.F.R. pe sectoarele de cale ferată Costești - Slatina și Costești - Roșiori, punând în pericol siguranța circulației și cauzând părții civile Regionala CFR Craiova un prejudiciu în sumă de 93.180.944 lei.
De menționat că tribunalul rejudecând cauza a dispus efectuarea expertizei ordonată prin decizia de casare și concluziile raportului medico-legal nr. 21/ A.1 din 21 ianuarie 2004 au fost că inculpatul V.L. suferă de oligofrenie gradul I, cu tulburări de comportament, în general având discernământul diminuat, situație existentă și la data comiterii faptelor. S-a recomandat instituirea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical prevăzută de art. 113 C. pen.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței prin care a cerut achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pentru redozarea pedepsei aplicate a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 180 din 1 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în dosarul penal nr. 289/2004.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică deoarece:
- instanța față de concluziile medico-legale trebuia să dispună achitarea sa;
- prejudiciul nu a fost corect stabilit;
- reducerea pedepsei aplicate prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 - art. 76 C. pen.
Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
în mod corect a reținut instanța atât la fond cât și în apel că inculpatul răspunde penal pentru faptele sale, având în vedere raportul medico-legal, care stabilește discernământul mult diminuat și nu lipsa discernământului cât și modul în care faptele au fost comise (în mod organizat, pe timp de noapte, cu valorificarea bunurilor sustrase).
Totodată, ambele instanțe pe tot parcursul derulării procesului au avut în vedere la stabilirea pedepsei pe baza circumstanțelor generale, prevăzute de art. 74 - art. 76 C. pen. și situația personală a inculpatului, care suferă de oligofrenie, atunci când au aplicat acestuia o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă foarte apropiată de minimul special prevăzut de art. 208 - art. 209 C. pen., respectiv art. 276 C. pen.
Nu este mai puțin adevărat că pentru o corectă individualizare instanța a trebuit să dea eficiență și circumstanțelor agravante, respectiv forma calificată a faptelor comise (în grup, pe timp de noapte, împreună cu un inculpat minor, starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, astfel încât în cauză nu se justifică cererea de reducere a pedepsei aplicate.
în ce privește prejudiciul, afirmațiile că sârma sustrasă nu era nouă, că probabil nu era din cupru nu prezintă relevanță și nu ar justifica casarea deciziei recurate în vederea administrării de noi probe pe aspectul invocat.
Urmează ca recursul să fie respins și inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Față de considerentele ce au precedat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2679/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2723/2005. Penal → |
|---|
