ICCJ. Decizia nr. 2555/2005. Penal. Plângere fond. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2555/2005
Dosar nr. 7401/2005
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1219 din 30 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 90 din 9 iulie 1996 a Curţii de Apel Ploieşti, formulată de petentul C.M.
A fost obligat petentul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei, onorariul avocatului din oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că motivele invocate de petent nu sunt împrejurări speciale de natura celor prevăzute de dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel condamnatul, solicitând ca şi la instanţa de fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. În motivarea apelului condamnatul a arătat că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut că familia sa se află într-o situaţie critică, mama fiind bolnavă şi cu o pensie foarte mică, impunându-se prezenţa sa la domiciliu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 892/ A din 24 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Împotriva ultimei hotărâri, C.M. a declarat recurs solicitând casarea acesteia şi, după rejudecare, întreruperea executării pedepsei, reiterând motivele invocate la cele două instanţe anterioare.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă cel mult 3 luni şi numai o singură dată când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a acesteia ar avea, printre altele, consecinţe grave pentru familia condamnatului.
Împrejurările învederate de condamnat şi care rezultă şi din referatul de anchetă socială (respectiv că mama acestuia în vârstă de 65 de ani este bolnavă psihic şi are o pensie foarte mică, aceasta neavând nici-un sprijin, iar tatăl său a decedat în anul 1994) nu constituie însă împrejurări speciale în înţelesul dispoziţiilor legale invocate pentru a justifica întreruperea executării pedepsei, astfel că în mod justificat cele două instanţe au respins cererea condamnatului.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul condamnatului C.M. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 892/ A din 24 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2550/2005. Penal. Plângere fond. Fond | ICCJ. Decizia nr. 257/2005. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
