ICCJ. Decizia nr. 2547/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2547/2005
Dosar nr. 460/2005
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 209 din 3 martie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpaţii:
- F.D.C. la 4 ani închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. f) C. pen.
- B.L.G. la 4 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 298 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat restul de pedeapsă de 567 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 5477/1997 a Judecătoriei Craiova, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată, urmând să execute în total 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen.
S-a constatat recuperat prejudiciul integral produs părţii vătămate, S.A.A.F., şi ai fost obligaţi inculpaţii la câte 550.000 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. f) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.E.F., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În fapt, s-a reţinut că, la 10 decembrie 2002, cei trei inculpaţi s-au hotărât să sustragă piese metalice de la vagoanele de marfă garate în Staţia C.F.R. Jiu, pentru a le vinde la fier vechi.
În acest scop, cei trei s-au deplasat în staţia C.F.R. Jiu cu o căruţă împrumutată de la inculpatul B.L.G. şi le-au încărcat în aceasta, după ce în prealabil fuseseră demontate de către inculpatul T.E.F. şi depozitate în apropiere.
Cei trei au sustras 9 axe triunghiulare port saboţi, 6 port saboţi de frânare, 5 capace boghiu, 4 cuple vagon, toate în valoare de 5.326.131 lei.
Împotriva sentinţei de mai sus au declarat apel inculpaţii F.D.C. şi B.L.G.
Prin Decizia penală nr. 531 din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de cei doi inculpaţi, a extins efectele şi faţă de inculpatul T.E.F., a desfiinţat sentinţa şi aplicând dispoziţiile art. 71 şi art. 76 C. pen., a redus pedepsele la câte un an şi 6 luni închisoare, menţinând celelalte dispoziţii. S-a menţinut liberarea condiţionată pentru inculpatul B.L.G.
Nemulţumit fiind şi de această hotărâre, inculpatul F.D.C. a atacat-o cu recurs, solicitând reducerea pedepsei, iar ca modalitate de executare a solicitat suspendarea acesteia.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit lucrărilor din dosar se constată că instanţa de apel (Curtea de Apel Craiova) a făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului F.D.C. atât din punct de vedere al cuantumului, reducându-l considerabil în raport cu instanţa de fond, de la 4 ani închisoare la un an şi 6 luni închisoare, dar şi sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei. Această instanţă, a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În mod corect, instanţa de apel atunci când a redus cuantumul pedepsei a avut în vedere valoarea relativ redusă a prejudiciului, împrejurare că acesta a fost recuperat, dar şi poziţia procesuală a inculpatului F.D.C., care de la început a recunoscut şi a repetat fapta pe care a săvârşit-o.
Astfel, pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului F.D.C., pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. f) C. pen., nu este o pedeapsă mare, exagerată, ea fiind just individualizată şi reflectând gravitatea faptei, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea lui socială, fiind de natură să ducă la reducerea acesteia şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
În consecinţă, critica invocată nu constituie caz de casare înscris la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi ca atare recursul declarat se va respinge în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din oficiu, nu s-au constatat cazuri de casare, din cele prevăzute la art. 3859 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.D.C. împotriva deciziei penale nr. 531 din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2545/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2548/2005. Penal. Anulare suspendare... → |
|---|
