ICCJ. Decizia nr. 260/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 260/2005
Dosar nr. 2533/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa penală nr. 11 din 16 aprilie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de Societatea de Vânătoare G.T. împotriva Rezoluţiei nr. 216/ P din 4 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la intimaţii C.I. judecător la Tribunalul Iaşi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi S.G.M., M.N. şi M.I., din cadrul Asociaţiei de vânătoare şi pescuit a Jud. Iaşi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut că Societatea de vânătoare G.T. Iaşi, reprezentată de I.B., a formulat plângere împotriva rezoluţiei dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. 216/P/2003, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva lui C.I., judecător la Tribunalul Iaşi, şi a numiţilor S.G.M., M.N. şi M.I. din cadrul Asociaţiei de vânătoare şi pescuit a judeţului Iaşi.
În plângere s-a arătat, că prin încheierea nr. 5 din 13 octombrie 2002, dată de Judecătoria Răducăneni, s-a dispus înscrierea în Registrul asociaţiilor şi a fundaţiilor a „A.V.P.S. din judeţul Iaşi", cu consecinţa dobândirii personalităţii juridice.
Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare, fiind emis şi certificatul de înscriere a persoanelor juridice fără scop patrimonial.
Deşi prin dispozitivul încheierii s-a dispus înscrierea asociaţiei denumită: „A.V.P.S. din judeţul Iaşi", certificatul de înscriere a persoanei juridice nr. 1 din 6 ianuarie 2003 are denumirea de A.V.P.S. din judeţul Iaşi, fostă A.J.V.P.S. Iaşi.
Astfel, se susţine că respectivul certificat este fals şi a fost folosit la Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic Suceava.
Acţiunea de înregistrare ca persoană juridică de drept privat nu a fost finalizată, iar recursul promovat se află spre examinare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, dosar nr. 2329/2000.
Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 55 din 16 iulie 1999 şi Decizia civilă nr. 57 din 20 martie 2000 a respins cererea de înscriere a A.J.V.P.S. - ului Iaşi.
Se susţine, prin plângere, că practic, prin această manevră, a fost înscrisă o asociaţie care nu există din punct de vedere juridic.
La pronunţarea încheierii nr. 5 din 13 februarie 2002, instanţa a fost indusă în eroare şi de faptul că la dosar s-a depus o dovadă de disponibilitate a denumirii, nr. 526 din 6 iulie 2002, provenită de la Ministerul Justiţiei şi expirată la 6 octombrie 2000.
Actul constitutiv a fost semnat în faţa notarului public de persoane care n-au avut nici un fel de mandat.
Semnatarii actelor sunt S.G.M., M.N. şi M.I., care se fac vinovaţi de fals în înscrisuri şi înşelăciune, întrucât au indus în eroare atât notarul public, cât şi instanţa de judecată.
A mai arătat petiţionarul că procurorul a dispus nelegal neînceperea urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), de către judecător şi de înşelăciune de către S.G., M.N. şi M.I.
Examinând materialul probator existent în dosar, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 216/ P din 4 noiembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului C.I., pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar pentru S.G., M.N. şi M.I., pentru infracţiunea de înşelăciune.
În temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., prin rezoluţia prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi nr. 59/II/2 din 19 ianuarie 2004, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva acestei rezoluţii.
Prin încheierea nr. 5 din 13 decembrie 2002, pronunţată de judecătorul I.C., a fost admisă cererea formulată de petentul S.G.M. în calitate de reprezentant al A.V.P.S. din judeţul Iaşi (cu sediul în comuna Comarna), dispunându-se înscrierea în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor (aflat la grefa Judecătoriei Răducăneni) a respectivei asociaţii, cu consecinţa dobândirii personalităţii juridice.
Certificatul de înmatriculare nr. 1 din 6 ianuarie 2003, emis de judecător, a înscris denumirea asociaţiei conform cu dispozitivul încheierii, iar în paranteză a făcut menţiunea: „fostă A.J.V.P.S. Iaşi", titulatura veche a asociaţiei.
Preluarea acestei menţiuni în certificat a avut ca scop evitarea confuziei între cele două denumiri.
Actul procesual de dispoziţie prin care a fost soluţionată cauza civilă, inclusiv certificatul de înscriere putea fi recurat în condiţiile şi termenele stabilite de lege.
În cadrul contestaţiei în anulare, Tribunalul Iaşi, prin Decizia civilă nr. 1163 din 11 septembrie 2003, a constatat tardivitatea căii de atac împotriva încheierii nr. 5 din 13 decembrie 2002 a Judecătoriei Răducăneni, încheiere ce a fost menţinută.
În acest context (reţine instanţa) în mod corect procurorul a constatat că nu există o exercitare abuzivă a atribuţiilor magistratului, iar din declaraţia dată de I.B. nu rezultă în ce constă vătămarea intereselor legale ale asociaţiei reprezentată de acesta.
De asemenea, documentaţia depusă de S.G., M.N. şi M.I. la notarul public a fost nealterată şi nu poate duce la concluzia inducerii în eroare a magistratului, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase.
Motivele invocate de petent, conchide instanţa, privind greşita soluţionare a cauzei pe fond, prin prezentarea de către intimaţi a unor înscrisuri cu conţinut viciat, precum, actul constitutiv, statutul sau dovada de disponibilitate a denumirii ca fiind expirată, pot fi avute în vedere într-o eventuală cale extraordinară de atac exercitată împotriva încheierii nr. 5 din 13 decembrie 2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Societatea de Vânătoare G.T. Iaşi, solicitând, în esenţă, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Recursul nu este întemeiat.
Atât procurorul cât şi prima instanţă au reţinut în mod corect că nu s-a stabilit că judecătorul C.I. şi-a îndeplinit cu ştiinţă, în mod defectuos, atribuţiile de serviciu şi prin aceasta ar fi cauzat o vătămare intereselor legale a vreunei persoane. Totodată, nu s-a stabilit că intimaţii S.G., M.N. şi M.I. au indus în eroare vre-o persoană, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.
În alte cuvinte, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi înşelăciune, statuându-se că rezolvarea cauzei se impune a fi făcută pe căile prevăzute de dreptul procesual civil.
Ca atare, recursul va fi respins, ca nefondat, recurenta urmând a fi obligată în temeiul art. 192 C. proc. pen., la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi 36.095.000 lei cheltuieli judiciare către S.G., M.N. şi M.I. Aceste din urmă cheltuieli reprezintă onorariul de avocat şi deplasările efectuate de la Iaşi la Bucureşti, conform notei de cheltuieli depusă de apărătorul intimaţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta Societatea de Vânătoare G.T. Iaşi prin I.B. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 16 aprilie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurenta petentă să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare şi suma de 36 .095.000 lei reprezentând cheltuielile judiciare către intimaţii S.G.M., M.N. şi M.I.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 253/2005. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 264/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
