ICCJ. Decizia nr. 294/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 294/2005
Dosar nr. 2292/2003
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2005
Asupra recursurile de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Suceava, inculpaţii C.C.; A.F.; V.A. şi V.C. la câte un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru toţi inculpaţii.
A constatat că prejudiciul cauzat părţii civile SC A. SRL Forăşti a fost recuperat integral.
Totodată, a luat act că partea vătămată S.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 14 septembrie 2002, inculpaţii C.C., A.F., V.A. şi V.C., toţi domiciliaţi în comuna Boroaia, au decis să meargă la Ferma R., de pe raza comunei Forăşti şi să sustragă ardei. Toţi cei patru s-au deplasat pe malul râului Moldova cu un atelaj tras de un cal până în apropierea stânii organizate de numitul A.G., unde au parcat atelajul. Cei patru au traversat râul Moldova şi au ajuns pe terenul cultivat de SC A. SRL Roşiori, moment în care au fost surprinşi de martorul S.I. Inculpaţii au acţionat violent, V.C. lovindu-l cu un băţ pe paznic în zona capului, lovitură care l-a doborât la pământ. După aceasta, inculpaţii l-au obligat pe paznic să le indice locul unde este cultura de ardei, de unde au sustras cantitatea de 62 kg ardei.
Pe timpul activităţii infracţionale desfăşurate, inculpaţii au distrus parţial recolta, astfel că, partea civilă a solicitat despăgubiri în valoare de 3.500.000 lei.
În urma violenţelor exercitate asupra sa, partea vătămată S.I. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale.
Bunurile sustrase au fost identificate de către organele de poliţie la domiciliul inculpaţilor, cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în cauză.
Prin Decizia penală nr. 122 din 5 mai 2003, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpaţii C.C., A.F., V.A. şi V.C. au declarat recurs, pe care au criticat-o cu privire la greşita lor condamnare, întrucât nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii imputate, motiv pentru care au solicitat a se dispune achitarea lor.
În subsidiar, ţinându-se seama de situaţia lor familială, să se reducă pedepsele pe care le apreciază ca fiind prea severe.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că recursurile inculpaţilor V.A. şi V.C. nu pot fi analizate pe fond, fiind tardiv declarate.
În conformitate cu art. 3853 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 363, acesta curge de la pronunţarea hotărârii atunci când partea a fost prezentă.
Inculpaţii au fost prezenţi la 5 mai 2003, când au fost dezbătute apelurile în fond, iar Decizia a fost pronunţată la aceeaşi dată.
Din acest moment, conform art. 3853 C. proc. pen., inculpaţii aveau la dispoziţie un termen de 10 zile pentru a declara recurs, respectiv, până la data de 16 mai 2003, termen pe care însă, nu l-au respectat, cererea de declararea recursurilor fiind înregistrată la instanţa de apel la data de 21 mai 2003.
Faţă de cele mai sus-arătate, se constată că inculpaţii au declarat recurs peste termenul prevăzut de lege, în cauză nefăcându-se dovezi că ar putea fi aplicabile dispoziţiile art. 3853 alin. (2), raportat la art. 364 şi art. 365 C. proc. pen.
În consecinţă, recursurile sunt tardiv declarate, urmând a se respinge ca atare în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea recurenţilor V.A. şi V.C. la cheltuieli judiciare statului.
Recursurile declarate de inculpaţii C.C. şi A.F. sunt nefondate.
Din examinarea hotărârilor atacate în raport de probele de la dosar şi de criticile formulate prin recurs, se constată că faptele au fost reţinute corect în sarcina inculpaţilor, ele fiind recunoscute de inculpaţi la urmărirea penală şi dovedite cu declaraţiile părţii vătămate S.I. şi ale martorilor G.G., V.E. şi C.F., precum şi cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, procesele-verbale de percheziţie la domiciliul inculpaţilor şi actul medico-legal.
La instanţele de judecată, inculpaţii au revenit asupra recunoaşterilor, dar nu au putut justifica revenirea.
Faţă de probele administrate în cauză, corect instanţele au înlăturat revenirea inculpaţilor asupra recunoaşterilor şi au reţinut justificat vinovăţia acestora cu privire la infracţiunea de tâlhărie.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate, acestea sunt corespunzătoare în raport cu gravitatea faptei, cu împrejurările în care a fost comisă şi persoana acestora care au dovedit nesinceritatea în faţa instanţelor.
Aşadar, pedepsele stabilite în limitele prevăzute de lege au fost individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi se învederează ca necesare pentru reeducarea inculpaţilor şi prevenirea comiterii unor infracţiuni.
Criticile fiind nefondate şi cum nu se constată motive care se iau în considerare din oficiu, recursurile sunt nefondate, urmând a se respinge ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.C. şi A.F. împotriva deciziei penale nr. 122 din mai 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Respinge, ca tardive, recursurile declarate de inculpaţii V.A. şi V.C. împotriva deciziei penale nr. 122 din 5 mai 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei reprezentând onorariu de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 290/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 296/2005. Penal. Art.211 c.pen.; 312 c.pen.... → |
|---|
