ICCJ. Decizia nr. 289/2005. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 289/2005
Dosar nr. 6347/2004
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 278 din 26 iulie 2004, Tribunalul Giurgiu a dispus condamnarea inculpatului C.G. la pedepsele de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b( C. pen. şi de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani închisoare şi 15 ani închisoare, aplicate în cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 58 din 14 mai 2001 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 542 din 31 ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2000 la zi. A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 92 din 26 februarie 2002 emis de Tribunalul Giurgiu şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată prin prezenta sentinţă.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de părţile civile I.N. şi I.F.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către părţile civile I.N. şi I.F.
A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. g) C. pen. şi infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 58 din 14 mai 2001, Tribunalul Giurgiu a dispus condamnarea inculpatului C.G. la pedepsele de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 C. pen., 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la data de 28 septembrie 2000 la 14 mai 2001.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată I.M. nu s-a constituit parte civilă.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de părţile civile I.N. şi I.F.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către părţile civile I.N. şi I.F.
A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinu în fapt că, în cursul lunii septembrie 1999 inculpatul, pe timp de noapte a pătruns în locuinţa părţii vătămate I.M., din comuna Singureni, jud. Giurgiu şi a sustras un cal.
Vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea acestei fapte a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor C.G., C.P. şi depoziţia prin care inculpatul a recunoscut comiterea acesteia.
S-a mai reţinut că, la data de 24 septembrie 2000, pe un câmp din apropierea satului Chirculeşti, com. Iepureşti, jud. Giurgiu, a fost descoperit cadavrul unui bărbat, aflat în stare de putrefacţie, cadavrul fiind dezbrăcat de pantaloni şi de slip, iar în jurul gâtului având înnodate un şiret şi un slip de culoare maro.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că victima se numeşte P.M., iar omorul a fost comis la data de 5 septembrie 2000 de către inculpatul C.G.
Din declaraţiile inculpatului C.G. date în faza urmăririi penale şi în timpul cercetării judecătoreşti, cât şi din depoziţiile martorilor C.M.Şt., C.F. şi C.M., rezultă că atât victima P.M., cât şi inculpatul au fost văzuţi în barul lui M.
S-a reţinut că, susţinerile inculpatului că ar fi plecat singur de la bar, este infirmată de depoziţiile martorilor T.F., I.V.C., M.M., T.I., C.Şt., care au relatat faptul că în seara de 5 septembrie 2000, inculpatul a trecut prin faţa Cooperativei de Consum fiind însoţit de victimă, cei doi plecând spre localitatea Chirculeşti.
Deşi inculpatul a susţinut că a dormit acasă în noaptea când s-a comis fapta, din depoziţiile martorului C.M.Şt. rezultă că nu cunoaşte când acesta a venit acasă şi nici măcar dacă acesta a venit acasă în acea noapte.
De asemenea, cureaua din material textil colorată în lungime roşu, galben şi albastru găsită lângă victimă, aparţinea inculpatului, cu toate că pe întreg parcursul procesului penal a negat acest aspect.
Martora T.I., concubina inculpatului, a declarat în timpul urmăririi penale, că recunoaşte fără dubii cureaua din material textil ca fiind a inculpatului, deoarece i-a dat-o de mai multe ori din şifonier pentru a o pune la pantaloni.
Părţile civile I.N. şi I.F., participând la recunoaşterea din grup a unor curele de pantaloni, au recunoscut cureaua ridicată de la pantalonii inculpatului ca fiind cea cu care a plecat de acasă în ziua de 4 septembrie 2000 fiul lor, victima P.M., fapt ce a fost consemnat în procesul verbal din 28 septembrie 2000.
Prin Decizia penală nr. 402 din 12 iunie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.G.
Prin Decizia penală nr. 542 din 31 ianuarie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 402/2001 a Curţii de Apel Bucureşti, a casat Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 58/2001 a Tribunalului Giurgiu, numai cu privire la condamnarea inculpatului, pentru infracţiunea de omor şi modul de rezolvare a acţiunii civile privind această infracţiune şi a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Giurgiu sub aspectul săvârşirii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
În motivarea hotărârii Curtea Supremă de Justiţie a arătat că se impune reluarea cercetării judecătoreşti, în sensul reaudierii martorilor din acte, cu respectarea dispoziţiilor art. 65 alin. (1) C. proc. pen., privind sarcina probaţiunii în procesul penal.
După trimiterea cauzei spre rejudecare, pe rolul Tribunalului giurgiu s-a format dosarul nr. 2841/2002.
S-a dispus testarea inculpatului prin metoda biodetecţiei judiciare a comportamentului simulat şi s-a luat inculpatului un supliment de declaraţie, acesta precizând că în seara de 5 septembrie 2000 a fost tot timpul împreună cu fraţii săi şi a dormit la domiciliu.
Prin sentinţa penală nr. 254 din 30 iulie 2003, Tribunalul Giurgiu a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dispus contopirea pedepselor de 4 ani şi 18 ani închisoare, aplicate inculpatului în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 58 din 14 mai 2001 a Tribunalului Giurgiu, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2000 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei despăgubiri civile către părţile civile I.N. şi I.F. şi la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut că inculpatul C.G. se face vinovat pentru săvârşirea infracţiunilor de omor şi violare de domiciliu, dar pentru această ultimă infracţiune menţionată, deşi inculpatul a fost trimis în judecată, prima instanţă a omis să dispună condamnarea lui şi pentru această faptă.
Prin Decizia penală nr. 491 din 2 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 254/2003 a Tribunalului Giurgiu şi a trimis cauza spre rejudecare, menţinând starea de arest a inculpatului şi prelungind arestarea preventivă cu 30 de zile.
Curtea a reţinut că instanţa de fond nu a respectat îndrumările din Decizia penală pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, mărginindu-se la efectuarea unui raport de expertiză privind examinarea inculpatului la poligraf.
După trimiterea cauzei pentru rejudecare, pe rolul Tribunalului Giurgiu s-a format dosarul nr. 4107/2003.
Reluându-se cercetarea judecătorească a fost audiat inculpatul C.G. şi martorii T.F., T.I., C.Şt., C.C., C.F., Şt.M., M.M., C.M., R.Şt., V.M., I.V.C. şi T.I.
Au fost efectuate confruntări între martorii I.V.C. şi T.I., respectiv T.I. şi R.Şt.
S-a mai reţinut că din nici o probă a dosarului nu a rezultat că ulterior acestui moment victima ar fi fost văzută într-o altă companie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.G. susţinând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor, solicitând achitarea lui pentru această faptă.
Prin Decizia penală nr. 774 din 26 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 278 din 26 iulie 2004 şi rejudecând pe fond:
Au fost descontopite pedepsele de 15 ani închisoare şi 4 ani închisoare aplicate inculpatului.
S-a dispus reducerea pedepsei aplicată pentru infracţiunea de omor de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare.
În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani închisoare şi pedeapsa de 12 ani închisoare aplicate în cauză, cu cea de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 58 din 14 mai 2001 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 542 din 31 ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost computată prevenţia inculpatului de la 28 septembrie 2000 la zi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 92 din 26 februarie 2002 emis de Tribunalul Giurgiu şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată prin prezenta sentinţă.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 279/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.G. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi în principal, achitarea lui în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de omor, deoarece nu este autorul ei. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Examinând recursul declarat în raport de motivele de casare invocate dar şi din oficiu, se constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Verificând actele şi lucrările dosarului se reţine că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de un amplu şi judicios material probator administrat în cauză, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate, conform cerinţelor prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen.
Susţinerile inculpatului în sensul că acesta nu este autorul infracţiunii de omor având ca victimă pe numitul P.M., sunt infirmate de probele dosarului.
Astfel, martorul T.F. a declarat că în ziua de 5 septembrie 2000, mergând la autobuz pentru a aştepta pe cineva, a văzut victima coborând din mijlocul de transport, în comuna Singureni, sat Stejarul, în jurul orei 12,00, iar apoi s-a întâlnit cu aceasta într-un bar din sat unde se afla şi inculpatul împreună cu fraţii săi C.F. şi C.C. Acelaşi martor a mai relatat că victima le-a făcut cinste inculpatului şi fraţilor săi cu băuturi alcoolice.
Din depoziţiile martorilor T.I., C.Şt., M.Şt., I.V.C. şi T.F., care s-au adăpostit de ploaie pe terasa unui bar închis rezultă că la data de 5 septembrie 2000, în jurul orei 23,00, inculpatul a trecut pe şosea fiind însoţit de victima P.M. şi se îndreptau în direcţia satului Chirculeşti.
Din nici o probă a dosarului nu rezultă că ulterior acestui moment victima ar mai fi fost văzută într-o altă companie.
Declaraţiile martorilor se coroborează cu procesul verbal de cercetare la faţa locului unde s-a găsit o curea recunoscută de către fosta concubină a inculpatului ca aparţinând acestuia, iar cureaua găsită asupra inculpatului a fost recunoscută de către părinţii victimei ca aparţinând fiului lor.
Aşadar, inculpatul şi-a abandonat propria curea pe care o folosise la ştrangularea victimei, aşa cum rezultă din raportul medico-legal întocmit de Serviciul Judeţean de medicină Legală Giurgiu, acesta fiind şi unul dintre motivele decesului, iar apoi şi-a însuşit cureaua victimei.
În consecinţă, vinovăţia inculpatului a fost dovedită cu certitudine, neexistând motive pentru achitarea lui în sensul în care a solicitat, urmând ca cererea lui să fie respinsă ca nefondată.
De asemenea, se constată că nu poate fi primită nici cererea inculpatului referitoare la reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de omor.
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţa de apel a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurările comiterii ei, dar şi datele ce caracterizează persoana acestuia, care a avut o poziţie nesinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal, negând comiterea infracţiunii de omor, nu este cunoscut cu antecedente penale.
De altfel, pedeapsa de 12 ani închisoare sub aspectul cuantumului său, este în măsură să asigure reducerea inculpatului în vederea reintegrării lui în societate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Recursul declarat de inculpat este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate de acesta.
Astfel, potrivit art. 372 C. proc. pen., instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel.
Pe de altă parte, potrivit art. 3858 C. proc. pen., instanţa de recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recurs.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se reţine că inculpatul C.G. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. şi de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. g) C. pen.
Prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului C.G. pentru infracţiunile de omor şi furt calificat şi a omis condamnarea acestuia şi pentru infracţiunea de violare de domiciliu.
Rejudecând în fond după casare, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului şi pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. şi i-a aplicat o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor mai mare decât cea din primul ciclu procesual, soluţie ce a fost menţinută şi de instanţa de apel, deşi cel de al doilea ciclu procesual al cauzei a avut loc în urma căilor de atac exercitate numai de inculpat.
Procedând în acest mod, instanţele i-au agravat situaţia inculpatului în propria sa cale de atac, încălcând principiul „non reformatio in peius" şi în consecinţă au pronunţat hotărâri nelegale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 3859 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul C.G. să fie admis.
Se va casa Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 278 din 26 iulie 2004 a Tribunalului Giurgiu cu privire la condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi cuantumul pedepsei complementare.
Se vor înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen.
Se vor descontopi pedepsele aplicate inculpatului şi se vor pune în individualitatea lor.
Conform art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen., urmează a fi achitat inculpatul C.G., pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Se va reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., de la 5 ani la 4 ani.
În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen., se vor contopi pedepsele de 12 ani închisoare aplicată în cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 58 din 14 mai 2001 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 542 din 31 ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2004 la 14 ianuarie 2005.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 774 din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 278 din 26 iulie 2004 a Tribunalului Giurgiu cu privire la condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi cuantumul pedepsei complementare.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, aplicată inculpatului în pedepsele componente de 12 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. şi 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen., achită pe inculpatul C.G., pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatului de la 5 ani la 4 ani.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele de 12 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză şi de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 58/2001 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin Decizia nr. 542 din 31 ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, urmând ca inculpatul C.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2000 la 14 ianuarie 2005.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 264/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 290/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
